„Pro-europeanul” Adrian Veştea, guvern fără pro-europeni

Dacă Adrian Veştea va ajunge premier, istoria politică va consemna probabil primul guvern „pro-european” construit împotriva partidelor pro-europene importante. Este o performanţă pe care nici cei mai înverşunaţi adversari ai lui Nicuşor Dan nu ar fi îndrăznit să o imagineze. După săptămâni întregi de discursuri despre responsabilitate, reformă şi stabilitate, premierul desemnat de Cotroceni, Adrian Veştea, a reuşit să obţină ceva ce părea imposibil: să fie respins de PNL, abandonat de USR, refuzat de UDMR şi să rămână agăţat de speranţa că PSD, POT, SOS şi poate chiar AUR îi vor oferi voturile necesare pentru a intra în Palatul Victoria.

Cu alte cuvinte, după ce toate partidele care pretind că reprezintă direcţia europeană a României au spus „nu”, Adrian Veştea încearcă să demonstreze că un guvern pro-european poate fi construit fără europeni. Este un experiment politic atât de îndrăzneţ încât ar merita brevetat. Ani la rând, electoratului i s-a explicat cine sunt forţele responsabile şi cine sunt forţele iresponsabile, cine reprezintă viitorul şi cine reprezintă trecutul, cine trebuie ţinut la distanţă şi cine trebuie adus la putere. S-au ţinut conferinţe despre valori, s-au scris manifeste despre reformă şi s-au rostit discursuri despre necesitatea izolării anumitor partide. Numai că toate aceste principii se dovedesc surprinzător de flexibile în momentul în care Adrian Veştea are nevoie de voturi.

Primul care a închis uşa a fost chiar propriul partid. După mai bine de cinci ore de şedinţă, conducerea PNL a decis cu 41 de voturi împotrivă, 13 pentru şi două abţineri să nu susţină Guvernul Veştea. Mai mult, liderii liberali i-au cerut explicit să îşi depună mandatul până ieri la ora 10.00, avertizând că, în caz contrar, se situează în afara partidului. În orice democraţie normală, momentul în care propriul partid îţi retrage sprijinul politic reprezintă sfârşitul drumului. În universul politic construit în jurul lui Nicuşor Dan şi Adrian Veştea, acesta pare să fi fost interpretat ca un simplu inconvenient administrativ. „Poziţia mea nu se schimbă: nu îmi depun mandatul, indiferent de presiunile care se fac asupra mea”, a anunţat ieri Veştea, care a adăugat: „Sunt convins că acest Guvern va trece, pentru că România are nevoie de stabilitate, de un executiv funcţional şi de decizii care nu mai pot fi amânate”.

Numai că matematica parlamentară are un defect major: nu poate fi impresionată de declaraţii de presă. După refuzul PNL, a urmat USR. Apoi a venit ieri şi verdictul negativ din partea UDMR. După toate consultările şi discuţiile purtate cu premierul desemnat, Consiliul Permanent al Uniunii a decis să nu intre la guvernare. Mai mult, liderul deputaţilor UDMR, Csoma Botond, a anunţat că recomandarea este ca parlamentarii Uniunii să nu voteze Guvernul Veştea. Mesajul a fost atât de clar încât Csoma Botond a simţit nevoia să precizeze şi faptul că nu se aşteaptă la voturi diferite în interiorul formaţiunii, deoarece UDMR este „o formaţiune disciplinată, care respectă deciziile luate”. A fost modul elegant prin care UDMR a transmis că nu doreşte să participe la această aventură politică.

Şi astfel s-a ajuns la situaţia cu adevărat spectaculoasă în care omul prezentat drept garanţia stabilităţii şi a continuităţii europene a rămas fără susţinerea PNL, fără susţinerea USR şi fără susţinerea UDMR. Cu alte cuvinte, exact partidele care compun nucleul politic declarat pro-european au decis că nu vor să îşi lege numele de proiectul Veştea.

În aceste condiţii, începe partea cea mai interesantă a poveştii. În timp ce liderii liberali îi cereau să renunţe la mandat, Adrian Veştea era ocupat să caute voturi acolo unde mai existau. Ana Maria Gavrilă, lidera POT, a fost surprinsă plecând de la Vila Lac după negocieri cu premierul desemnat. Potrivit informaţiilor apărute în spaţiul public, Adrian Veştea a purtat discuţii şi cu parlamentarii din grupul PACE. Aseară era programată inclusiv o întâlnire cu Victor Ponta, înscris în grupul parlamentar „Uniţi pentru România”, format în principal din deputaţi proveniţi din POT.

Practic, în timp ce partidele pro-europene părăseau scena, potenţialii salvatori ai guvernului intrau pe rând în sală. Însă adevăratul colac de salvare pare să fie PSD. Conducerea social-democrată i-a acordat lui Sorin Grindeanu un „mandat larg de negociere” cu Adrian Veştea. Surse politice au explicat că acest mandat nu conţine linii roşii privind politicile publice, măsurile guvernamentale sau numirile. Cu alte cuvinte, în timp ce PNL îi cerea lui Veştea să îşi depună mandatul, PSD îi oferea perspectiva supravieţuirii politice. Imaginea cea mai sugestivă a întregii situaţii a venit însă odată cu apariţia lui Marian Neacşu alături de premierul desemnat la negocierile cu partidele parlamentare, calificate drept anti-europene. Întrebat de jurnalişti de ce se află acolo, Neacşu a răspuns simplu: „Sunt însoţitorul”. Apoi a revenit şi a completat: „mijlocitorul”.

Rareori politica românească oferă simboluri atât de perfecte. Premierul desemnat de Nicuşor Dan, rămas fără sprijinul propriului partid şi respins de toate formaţiunile pro-europene, este însoţit la negocieri de un „mijlocitor” PSD în căutarea voturilor necesare pentru învestire.

În realitate, lucrurile au ajuns să fie şi mai ironice. Timp de ani de zile, electoratului i s-a explicat că PSD este problema. Că POT şi SOS reprezintă pericole pentru direcţia europeană a României. Că anumite formaţiuni trebuie ţinute în afara oricărei construcţii de guvernare. Astăzi, exact aceste forţe sunt invitate să contribuie la salvarea unui premier prezentat drept garant al parcursului european.