Accesul la finanţare şi presiunea reglementării influenţează dezvoltarea agriculturii româneşti

Reporter: Traversăm o perioadă marcată de o inflaţie ridicată, deprecierea monedei naţionale şi scădere economică. Ce impact are această situaţie asupra celor trei linii de business ale Agroland - Retail, Food şi Agribusiness?

Horia Cardoş: Impactul este diferit de la o divizie la alta. Datele INS arată că, în primul trimestru, comerţul cu amănuntul a scăzut cu 5%, iar segmentul produselor nealimentare cu 8,3%, cea mai puternică contracţie din afara perioadei pandemice. În acest context, este firesc ca şi piaţa în care activăm să fie afectată. Pe fundalul acestei realităţi, reţeaua Agroland a continuat să se extindă. La 31 martie 2026 operam 257 de magazine, dintre care 40 în format MEGA. Cu toate acestea, în primul trimestru din 2026 am văzut o diferenţă foarte clară între formatele noastre de magazine. Reţeaua tradiţională a evoluat în linie cu piaţa, însă magazinele Agroland MEGA au avut o creştere de 16% a vânzărilor şi de 14% a numărului de clienţi. Reţeaua tradiţională a înregistrat însă o scădere de 8%, în linie cu scăderea mediei naţionale la produsele nealimentare, ceea ce arată că impactul a fost macroeconomic, nu structural. Tendinţele de fond rămân de partea noastră: în perioade de incertitudine economică, consumatorul revine către autosuficienţă, gospodărie şi producţie pentru consum propriu, iar Agroland este partenerul natural al acestei mişcări. Este un semnal că strategia noastră de dezvoltare funcţionează şi că formatul pe care îl extindem în prezent răspunde foarte bine nevoilor consumatorilor, chiar şi într-o perioadă în care consumul este pus sub presiune.

În ceea ce priveşte divizia Food, aceasta a avut un început de an foarte bun, cu o creştere de 74% a veniturilor, până la 28,8 milioane de lei, iar volumele au ajuns la 29,1 milioane de ouă vândute, în creştere cu 40%. Rezultatele au fost susţinute atât de investiţiile realizate la platforma avicolă Mihăileşti, cât şi de evoluţia favorabilă a preţului ouălor de consum, mai mare cu aproximativ 25% comparativ cu primul trimestru din 2025. Cererea ridicată de la nivel european şi deficitul de producţie continuă să creeze oportunităţi pentru producătorii români.

În Agribusiness, provocările rămân legate în principal de presiunea asupra fermierilor cultivatori de cereale. În acelaşi timp, preţurile competitive la cereale reprezintă un avantaj pentru producătorii de furaje şi pentru industria alimentară, ceea ce susţine competitivitatea întregului lanţ de producţie.

Cred că această perioadă confirmă stabilitatea modelului nostru de business. Am construit în timp trei linii de business care se completează şi reacţionează diferit la ciclurile economice. Astfel, atunci când un segment este sub presiune, celelalte pot compensa, iar acest echilibru ne permite să continuăm investiţiile şi să dezvoltăm compania pe termen lung.

Reporter: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, perspectivele următorilor ani pentru producătorii de ouă din România?

Horia Cardoş: Suntem optimişti în privinţa următorilor ani. Vedem o creştere constantă a consumului de ouă în Europa, în timp ce producţia din multe ţări vest-europene este sub presiune din cauza reglementărilor tot mai stricte şi a dificultăţii de a dezvolta ferme noi. Din acest motiv, deficitul de producţie se va menţine, cel mai probabil, încă câţiva ani.

Pentru producătorii români, contextul este favorabil. Avem costuri de producţie competitive datorită preţurilor mai reduse la cereale şi furaje, iar deficitul de ouă existent la nivel european creează oportunităţi pentru producătorii locali şi pentru dezvoltarea exporturilor.

În acelaşi timp, observăm o orientare tot mai puternică a consumatorilor către produse obţinute în sisteme care respectă standarde mai ridicate de bunăstare a animalelor. Cererea pentru ouă bio şi pentru ouăle produse în sisteme cage-free este în creştere în multe pieţe europene, iar această tendinţă creează oportunităţi suplimentare pentru producători.

Şi noi am făcut paşi în această direcţie. În ultimii ani am investit în dezvoltarea segmentului bio şi am finalizat inclusiv achiziţia unei ferme autorizate pentru producţia de ouă bio, ceea ce ne permite să răspundem unei cereri aflate în creştere. Cea mai importantă investiţie este dezvoltarea platformei avicole de la Mihăileşti, unde am crescut deja de la aproximativ 40.000 de găini în momentul achiziţiei din 2020, la circa 300.000 în prezent. Următoarea etapă presupune extinderea capacităţii la 900.000 de găini, printr-o investiţie totală de aproximativ 20 de milioane de euro. După finalizarea proiectului, Agroland va deveni cel mai mare producător de ouă COD 2 din sudul României.

În următorii ani România are şansa să devină unul dintre principalii furnizori de ouă din regiune, iar companiile care investesc în capacităţi de producţie moderne şi în integrare verticală vor fi cele care vor beneficia cel mai mult de această oportunitate.

Reporter: Care credeţi că sunt avantajele competitive ale producătorilor români de ouă, faţă de cei din Europa de Vest?

Horia Cardoş: Principalul avantaj al României este legat de costurile de producţie. Avem acces la cereale şi materii prime pentru furaje la preţuri mai competitive decât multe state din Europa de Vest, iar acest lucru se reflectă direct în costul final al ouălor. În acelaşi timp, cererea de ouă în Europa continuă să crească, cu aproximativ 3-5% pe an, iar în unele pieţe vest-europene ritmul este chiar mai ridicat. În schimb, oferta nu ţine pasul cu această evoluţie, deoarece în multe ţări este foarte dificil să autorizezi şi să construieşti ferme noi. Din acest motiv, estimăm că deficitul de producţie se va menţine încă cel puţin 4-5 ani. România are avantajul că încă poate investi şi dezvolta capacităţi noi de producţie. În plus, producătorii locali au făcut paşi importanţi în modernizarea fermelor şi adoptarea unor standarde tot mai ridicate de bunăstare a animalelor. Toate acestea creează premise bune pentru ca România să îşi consolideze poziţia pe piaţa europeană şi să îşi crească exporturile în următorii ani.

Reporter: Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai mari riscuri cu care se confruntă în prezent sectorul agribusiness din România?

Horia Cardoş: Agribusinessul rămâne unul dintre cele mai expuse sectoare la factori pe care companiile nu îi pot controla. În primul rând, vorbim despre riscul climatic. În ultimii ani am văzut cât de mult pot afecta seceta, fenomenele meteo extreme sau variaţiile mari de temperatură atât producţia agricolă, cât şi planurile de investiţii ale fermierilor.

Un risc important pentru agricultura românească este presiunea asupra fermierilor care cultivă cereale. România beneficiază de preţuri reduse la cereale, influenţate inclusiv de fluxurile de marfă din regiunea Mării Negre, însă acest lucru afectează profitabilitatea producătorilor agricoli şi poate limita investiţiile în sector.

Nu în ultimul rând, cred că provocările legate de forţa de muncă, accesul la finanţare şi creşterea presiunii de reglementare vor continua să influenţeze dezvoltarea agriculturii româneşti. În acest context, companiile care investesc în eficienţă, tehnologie şi capacităţi moderne de producţie vor fi mai bine pregătite să facă faţă perioadelor dificile.

Reporter: Ce măsuri consideraţi că ar fi necesare pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului agribusiness din România?

Horia Cardoş: România are un potenţial agricol foarte mare, însă pentru a-l valorifica mai bine este nevoie de investiţii pe termen lung. Cred că prioritare sunt dezvoltarea infrastructurii de irigaţii, sprijinirea investiţiilor în procesare şi încurajarea proiectelor care adaugă valoare producţiei agricole locale.

La fel de important este accesul la finanţare. Agricultura şi industria alimentară presupun investiţii mari, cu perioade lungi de recuperare, iar programele de finanţare şi garanţiile de stat pot accelera dezvoltarea unor proiecte strategice.

De asemenea, România trebuie să încurajeze dezvoltarea unor companii locale puternice, capabile să proceseze materia primă în ţară şi să concureze pe pieţele europene. Cu cât exportăm mai multe produse cu valoare adăugată şi mai puţină materie primă, cu atât câştigă mai mult economia românească.

Reporter: Vă mulţumesc!