Alegeri prezidenţiale 2025: George Simion şi Nicuşor Dan, două viziuni radical opuse pentru aceeaşi ţară

Turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale de duminică, 18 mai, găseşte societatea românească mai divizată decât oricând în ultimii 35 de ani. Cele mai recente sondaje de opinie îi dau pe George Simion şi Nicuşor Dan cu şanse egale pentru a câştiga alegerile prezidenţiale (sondajul AtlasIntel arată o egalitate perfectă, 48,2% din opţiunile de vot pentru fiecare candidat), cu un mic avans de două sau trei procente pentru George Simion (potrivit sondajelor CURS şi Avangarde) ori cu patru procente avans pentru Nicuşor Dan (potrivit sondajului IRSOP publicat ieri). Cert este că viitorul preşedinte al ţării va avea o menire dificilă: reducerea diferenţelor dintre cele două tabere, mai precis exercitarea din plin a rolului de mediator, dar nu doar acela de mediator prevăzut de Constituţia României - între autorităţile statului şi societatea civilă -, ci şi între cele două falii mari din interiorul naţiunii.

De modul în care va reuşi sau va eşua să canalizeze energiile pozitive din cele două falii ale societăţii româneşti va depinde continuarea drumului nostru pro-european şi transatlantic sau o stagnare combinată cu un izolaţionism economic şi politic, ce ne va întoarce la situaţia de dinainte de decembrie 1989.

Aşa că, în aceste zile, votul celor 19 milioane de cetăţeni români din ţară (17,9 milioane) şi din Diaspora (1,1 milioane) ce sunt aşteptaţi la cele 18.979 secţii de votare deschise în România şi cele 965 secţii de votare deschise peste hotare, este mai important decât oricând, de el depinzând evoluţia ulterioară a naţiunii. Menţionăm că şi la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, cetăţenii români aflaţi în Diaspora îşi pot exercita votul în trei zile - astăzi (în Noua Zeelandă votul a demarat aseară la ora 22-ora României), mâine şi duminică (până la ora 21 - ora României) şi că în ţară cetăţenii pot vota în orice localitate se află în ziua votării. Dacă nu sunt în localitatea de domiciliu, pot vota în altă localitate pe listele suplimentare.

Unii au comparat votul din 18 mai cu turul II al alegerilor prezidenţiale din anul 2000, când s-au confruntat Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor, iar alţii cu turul II al alegerilor prezidenţiale din 2004 dintre Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Niciuna dintre cele două comparaţii nu este valabilă. De ce? În anul 2000, ţara noastră nu era membru nici al NATO, nici al Uniunii Europene, iar în anul 2004 ambii candidaţi din turul II al prezidenţialelor erau pro-europeni (în timpul guvernului Adrian Năstase, prin intermediul şefului echipei de neociere Vasile Puşcaş, ţara noastră încheiase negocierile de aderare la UE).

În 2025, avem pe de o parte un candidat pro-european, Nicuşor Dan, iar de cealaltă parte un candidat care vrea un alt tip de Europă, dominată de suveranism, de datul cu pumnul în masă şi de concesii faţă de Federaţia Rusă - George Simion. Deşi alegerea ar părea simplă, aşa cum susţin mulţi analişti politici, economişti şi chiar organizaţiile patronale din ţara noastră, situaţia nu este deloc aşa, din cauza frustrărilor acumulate în ultimii 35 de ani de simplii cetăţeni, dintre care peste 4 milioane au plecat peste hotare pentru a-şi făuri un trai mai bun, iar cei care au rămas au devenit tot mai nemulţumiţi de lipsa infrastructurii necesare în transporturi, educaţie, utilităţi publice şi sănătate, deşi au contribuit tot timpul la bugetul de stat, care an de an a fost mai mare, dar fără folos real pentru comunităţile locale.

Ceea ce guvernanţii şi clasa politică nu au reuşit să facă din taxele şi impozitele românilor, reuşeşte să facă Uniunea Europeană prin fondurile pe care ni le-a alocat din 2007 încoace. Cele peste 90 miliarde euro absorbite de România în cei 18 ani de la aderare se văd în economie, în companiile cu capital românesc, în antreprenoriat, în agricultură şi IMM-uri, în infrastructura locală şi naţională şi chiar în buzunarul fiecărui cetăţean dacă privim la faptul că în anul 2007 Produsul Intern Brut per cap de locuitor în ţara noastră era de 8360,3 dolari pe an, pentru ca în 2025 să ajungă la 21.421 dolari, iar pentru 2030 este estimat să ajungă la 28.809 dolari, conform datelor Băncii Mondiale şi estimărilor Statista. Practic, pentru anul 2025 comparativ cu anul 2007, avem o creştere a PIB-ului per capita de 256%, iar în 2030 comparativ cu anul 2007(anul intrării României în Uniunea Europeană) creşterea va fi de aproape de 345%, conform estimărilor.

Dovada pozitivităţii statului nostru de membru al UE este evidentă prin prisma acestor cifre seci, deoarece matematica nu lasă loc de nicio interpretare subiectivă, nici în mass-media, nici pe Facebook, X, Instagram sau TikTok.