De la Brexit la alianţă strategică: Pactul UE-UK schimbă regulile jocului în securitatea europeană

Reprezentanţii Uniunii Europene şi ai Marii Britanii urmează să semneze astăzi, la Londra, un pact de apărare şi securitate, un gest cu o puternică încărcătură simbolică şi strategică, într-un moment marcat de turbulenţe geopolitice globale, potrivit unui articol publicat de site-ul Euractiv. Sursa citată precizează că premierul britanic Keir Starmer doreşte să apese "butonul de resetare" în relaţia cu UE, iar semnarea acestui pact reprezintă o piesă centrală în strategia sa încă din campania electorală din vara anului trecut. Pactul propus se înscrie într-o serie mai largă de acorduri similare pe care Uniunea le-a încheiat deja cu state precum Japonia, Coreea de Sud sau Republica Moldova. Aceste acorduri sunt, în general, concise: facilitează exerciţii militare comune, dialogul în domeniul securităţii cibernetice şi formulează angajamente generale uşor de respectat de ambele părţi. Totuşi, ele nu implică automat accesul la fondurile europene de apărarem obiectivul final declarat al Regatului Unit.

Acordul ce urmează a fi semnat cu Marea Britanie nu va fi decât un prim pas spre o eventuală includere a companiilor britanice în iniţiativele de achiziţii comune de armament ale UE, cu condiţia ca Londra să contribuie financiar. Dar acest pact reprezintă mai mult decât o simplă formalitate: este dovada conştientizării, de partea britanică, că UE joacă un rol tot mai important în arhitectura de apărare europeană, pe fondul retragerii treptate a SUA din poziţia de protector principal al continentului.

Privind în urmă cu cinci ani, pactul de luni reia, în mare, liniile generale ale unei propuneri făcute de UE în 2019, în timpul negocierilor tensionate privind Brexitul. La acea vreme, Londra părea dornică să se distanţeze de Bruxelles cu orice preţ.

"Unii din Regatul Unit considerau că Brexitul este o oportunitate pentru o politică externă diferită în Europa, în loc să fie mereu aliniaţi cu Franţa şi Germania, dar nimeni nu mai spune asta acum", a remarcat, pentru sursa citată, Ian Bond, director adjunct al Center for European Reform.

În lipsa unui acord formal, participarea britanică la misiunile UE a fost, în ultimii ani, ad-hoc, iar industria britanică de apărare a rămas în afara politicilor industriale europene în domeniu. Această lipsă de angajament politic a lăsat relaţia dintre UE şi Regatul Unit într-o zonă de superficialitate, comparativ cu alte parteneriate ale Uniunii. Însă revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a reaprins angajamentele de cheltuieli în apărare de ambele părţi şi a revitalizat voinţa politică pentru o colaborare mai profundă.

În prezent, Comisia Europeană doreşte să investească sute de miliarde euro în producţia europeană de armament, iar Regatul Unit vrea să facă parte din această iniţiativă. Asemenea Norvegiei, Londra ar putea obţine acces la fondul UE de 150 miliarde euro destinat achiziţiei de armament şi echipamente militare, în schimbul unei contribuţii financiare, care va fi stabilită după acordul ce ar urma să fie încheiat astăzi între cele două părţi.

Menţionăm că Marea Britanie dispune de o industrie de apărare şi aerospaţială puternică - de la Rolls Royce şi BAE Systems, la filiale ale MBDA, Leonardo, Airbus şi Thales - greu de ignorat de către UE. Guvernele europene ar putea avea nevoie de toate aceste resurse pentru a-şi atinge ambiţioasele obiective de reînarmare.

"NATO are un rol limitat în cooperarea industrială în domeniul apărării. Dacă UE stimulează acest domeniu, este logic ca Regatul Unit să îşi menţină angajamentul", a spus Ian Bond pentru Euractiv.

Totodată, este firesc ca UE să se bazeze pe puterea militară a celui mai apropiat vecin şi fost membru. Regatul Unit a fost printre primele ţări care au antrenat soldaţi ucraineni după invazia ţării lor de către Federaţia Rusă, iar Keir Starmer, alături de Emmanuel Macron, joacă un rol cheie în conturarea unei prezenţe militare occidentale în Ucraina post-conflict. Recent, britanicii au preluat copreşedinţia forumului de la Ramstein, alături de Germania - un punct de coordonare pentru sprijinul militar acordat Ucrainei.

Pactul care urmează să fie semnat astăzi va deschide calea unei cooperări viitoare mai adânci, mai ales că Marea Britanie se va angaja să participe regulat la misiunile şi operaţiunile UE.

Totuşi, semnarea documentului nu va soluţiona automat problemele mai delicate ale relaţiei. Regatul Unit a cerut să se alăture unui program european de mobilitate militară acum trei ani, dar încă aşteaptă un răspuns.

Sprijinul larg pentru pact nu schimbă nici realitatea procedurală a UE: orice acord trebuie aprobat de toate cele 27 de state membre, iar oricare dintre ele poate bloca procesul. Spania, de exemplu, a declarat că orice cooperare sporită cu Marea Britanie depinde de un progres în negocierile complicate privind viitorul Gibraltarului.

Astăzi, aceste fricţiuni vor trece pe plan secund. În centrul atenţiei va fi un pact care, cu doar cinci ani în urmă, părea imposibil.