Dosar DNA: Protecţia consumatorului s-a transformat în protecţia prietenilor

Cristian Popescu Piedone, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a fost ridicat ieri de pe litoral şi dus la audieri de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Deşi, la prima vedere, dosarul părea o simplă formalitate, ancheta a inclus percheziţii la locuinţa sa, la sediul ANPC şi în alte puncte relevante din reţeaua „intervenţiei bine intenţionate”. Suspiciunea? Avertizarea unui prieten - nimeni altul decât liberalul Dan Radu Ruşanu, fost şef al ASF, a cărui soţie deţine hotelul Internaţional din Sinaia - că urmează un control.

Motivul? Prietenie.

Justificarea? Onoare.

Miza? Nicio abatere de la interesul public, cel puţin în discursul oficial. În fond, ce poate fi greşit dacă un preşedinte ANPC îşi anunţă din timp vizita, „cu inima curată”?

Cu o zi înaintea vizitei la DNA, o înregistrare telefonică publicată de constanta.info completa tabloul: o conversaţie la un şpriţ în care Piedone, cu aerul unui administrator general al moralităţii, redesena conducerea ANPC Constanţa dintr-un decor de cherhana. „Îl execut şi te pun pe tine şef”, îi transmitea el unui subaltern, pe un ton care, în afara folclorului administrativ local, poate părea o glumă.

Nu era. Dincolo de limbajul colorat, mecanismul este clar: cine ascultă şi răspunde ordinelor lui Cristian Popescu Piedone devine comisar-şef, cine se opune este „executat”. Totul în numele unei „misiuni” nedefinite, dar suficient de puternice încât să justifice inclusiv „hamsiile vândute la preţ de somon” la Pescăria lui Matei.

Aparenţele sunt atent întreţinute de Piedone: live-uri pe TikTok, controale în direct, hoteluri declarate „de 200 de stele” graţie unui prosop pufos şi unui miros de balsam. Între filmări - realizate şi montate de persoane necunoscute, în niciun caz de angajaţi ai ANPC, conform mass-media - vechii prieteni sunt avertizaţi, iar noii subordonaţi promovaţi. Nimic neobişnuit într-o instituţie care a transformat spectacolul în metodă de control şi familiaritatea în regulament nedefinit.

Fostul şef al ANPC, Horia Constantinescu - recent mutat de Piedone de la Constanţa la Slobozia pentru a combate ilegalităţile din staţiunea Amara - a reacţionat: ceea ce face Piedone este „teatru ieftin”. Nu pentru că există camere, ci pentru că „lipseşte regia”.

Când funcţiile se promit telefonic, controalele devin pretexte de PR, iar promovările şi sancţiunile se decid în funcţie de tonul vocii, nu mai vorbim de autoritate, ci de o distribuţie de personaje.

Şi totuşi, Cristian Popescu Piedone nu pare surprins de anchetă. „Am deranjat”, afirmă el, în stilul bine cunoscut al demnitarului aflat „în misiune”. Pentru că ar fi efectuat controale la mai multe companii multinaţionale sau corporaţii, mai susţine şeful ANPC.

Într-o ţară în care imaginea bate fondul şi controlul instituţional se transformă în reality show, Piedone şi-a jucat rolul fără ezitare. Acum, DNA îi analizează scenariul. „Dacă există dovadă, înseamnă că telefoanele mele şi ale şoferului meu au fost ascultate”, a declarat el înainte de a fi dus la sediul DNA.

Dar în acest material nu este vorba doar despre Piedone sau despre ANPC. Este vorba despre instituţiile care ar trebui să ne apere şi despre cât de uşor se transformă ele în instrumente personale. Când controlul devine spectacol, cetăţeanul devine figurant. Şi asta e, poate, cea mai periculoasă formă de abuz.

La finalul zilei, între controlul anunţat, prietenul informat, funcţia promisă şi procurorul care bate la uşă, rămâne o singură întrebare: cine protejează cu adevărat consumatorul, când protecţia a fost transformată în platformă de imagine?