Dosarul Google: lobby, influenţă şi corupţia tăcută care a paralizat Europa

Europa şi Statele Unite se află în pragul unei decizii care ar putea zdruncina fundaţiile internetului, se arată într-o investigaţia publicată ieri de site-ul Follow The Money, ai cărui jurnalişti au analizat sute de documente judiciare din SUA, dosare de lobby european şi mărturii ale experţilor, avocaţilor şi oficialilor implicaţi în cazuri de concurenţă în privinţa giganţilor Big Tech. Rezultatul? Un tablou clar al modului în care Google a convins lumea că succesul său e rezultatul pur al inovaţiei, când, de fapt, în spatele cortinei se desfăşura o campanie metodică de influenţă şi control. De aceea, sursa citată menţionează că autorităţile de la Bruxelles şi Washington investighează imperiul Google, acuzându-l că şi-a construit dominaţia nu doar pe geniu tehnologic, ci şi pe tactici controversate, lobby masiv şi o strategie calculată de a-şi proteja monopolul.

Astăzi, Google nu mai e doar un motor de căutare. Controlează cel mai mare ecosistem digital de pe planetă: YouTube, Android, Play Store - adică sistemul şi aplicaţiile de pe trei din patru telefoane aflate în uz la nivel global. În spatele fiecărui clic gratuit, se ascund miliarde în venituri publicitare. Google a fost acuzată că a folosit algoritmii propriului motor de căutare pentru a-şi promova serviciile şi a îngropa concurenţii în rezultate irelevante.

„Nu era vorba doar despre compania noastră. Era vorba despre sugrumarea întregii generaţii următoare de inovaţie pe internet”, a declarat pentru sursa citată fondatoarea platformei britanice Foundem, Shivaun Raff. Companii precum Trivago sau Yelp au ajuns la Comisia Europeană cu acuzaţii similare: că motorul le-a făcut invizibile.

• Anii de influenţă şi expansiune tăcută

Când, în 2010, Comisia a deschis prima investigaţie oficială, Google a reacţionat calm. În culise, însă, a început să tragă de timp, susţin cei de la Follow The Money. Ei precizează că Joaquin Almunia, comisarul european pentru concurenţă de atunci, era într-o relaţie cordială cu CEO-ul Google, Eric Schmidt.

„Dorea să încheie un acord, nu o bătălie,” a explicat pentru sursa citată avocatul Stephen Kinsella.

Dar Google a întins procesul suficient cât să depăşească mandatul comisarului european. În acest timp, compania a continuat expansiunea agresivă: în 2007, a cumpărat DoubleClick pentru 3,1 miliarde dolari, achiziţie care i-a oferit controlul asupra pieţei de publicitate digitală, un adevărat Nasdaq al reclamelor online.

Reglementatorii americani şi europeni au aprobat afacerea fără să înţeleagă cu adevărat industria. „Ambele instituţii operau într-un deficit grav de cunoştinţe”, a recunoscut ulterior Bill Kovacic, fost preşedinte al FTC. Iar lipsa de înţelegere a deschis drumul către monopol.

Dar liniştea s-a sfârşit în 2015. Noul comisar european, Margrethe Vestager, a intrat în scenă şi a început războiul. Într-un memo intern al Comisiei, se punea deja întrebarea dacă Google mai poate funcţiona ca o singură companie sau ar trebui divizată. În acelaşi timp, Google avertiza angajaţii: „Presupuneţi că orice document va deveni public. Nu suntem aici să zdrobim, ucidem sau blocăm competiţia”. Jurnaliştii de la Follow The Money susţin că mesajul respectiv era doar o regie atentă, un limbaj "curat” pentru ochii anchetatorilor. Sursa citată susţine că, în spatele uşilor închise, compania mobiliza armate de lobbyişti.

În 2015, nicio altă corporaţie nu avusese mai multe întâlniri cu Comisia Europeană. Într-un deceniu, numărul acestor întâlniri a depăşit 420, iar cheltuielile pentru influenţă în capitala Uniunii Europene au trecut de 60 milioane euro. Google a folosit inclusiv firme de avocatură care operau ca „lobby fantomă”, imposibil de urmărit oficial, pentru că legislaţia nu cerea dezvăluirea clienţilor. „Pot ascunde clientul,” a explicat pentru sursa citată sociologul Lola Avril, cercetătoare în domeniul lobbyului european.

Cu toate aceste eforturi, Margrethe Vestager a luat decizii dure. În 2017, Comisia Europeană a amendat Google cu 2,4 miliarde euro pentru favorizarea propriului serviciu de comparaţii de preţuri. În 2018, o nouă sancţiune: 4,3 miliarde euro pentru abuz de poziţie dominantă prin impunerea sistemului Android producătorilor de telefoane. Era doar începutul.

• Noua eră a reglementărilor digitale

Abia odată cu GDPR, Europa a început să înţeleagă arma reală din spatele monopolului: datele.

„Importanţa datelor era cunoscută, dar n-a fost încorporată în lege suficient de devreme,” a admis, pentru Follow The Money, Andreas Mundt, şeful autorităţii germane de concurenţă, care a precizat că, în prezent, analiza pieţelor digitale nu se mai poate face fără a lua în calcul puterea datelor.

Apoi a venit pandemia şi odată cu ea, contraatacul legislativ. În decembrie 2020, Comisia a propus Digital Markets Act, o lege menită să taie rădăcina practicilor abuzive ale giganţilor numiţi „gatekeepers”: Google, Meta, Apple. Sundar Pichai, CEO-ul Alphabet, a reacţionat personal, avertizând Bruxellesul că interzicerea reclamelor bazate pe date personale ar fi „dăunătoare pentru IMM-uri”. În spatele uşilor închise, Google concepea un plan de PR global: prezenta legea drept o ameninţare la adresa relaţiilor transatlantice, încerca să discrediteze comisarii europeni şi mobiliza „aliaţi academici”, mai bine zis cercetători finanţaţi de companie, meniţi să dea greutate poziţiei sale.

Dar legea a fost adoptată în 2022, iar Google a ajuns ţinta ei principală.

În 2024, o instanţă americană a decis că Google a abuzat de monopolul său în căutare şi a obligat-o să partajeze datele cu rivalii. O altă decizie a constatat menţinerea ilegală a unui monopol în publicitate. În Europa, compania a primit o amendă de 2,95 miliarde euro şi termen pentru a propune restructurări semnificative în afacerea sa cu reclame. Dacă nu o face, riscă penalităţi de până la 10% din cifra de afaceri globală, aproximativ 30 miliarde euro.

Dar lupta se mută acum pe un alt front: geopolitic. Jurnaliştii sursei citate afirmă că Administraţia Trump, aflată la al doilea mandat, joacă un dublu rol: acuză Google acasă, dar apără companiile americane de reglementările europene. După ultima amendă, preşedintele Donald Trump a calificat măsurile drept „acţiuni discriminatorii” şi a ameninţat UE cu tarife dacă va continua să aplice legi „împotriva tehnologiei americane”. Negociatorii săi comerciali au încercat chiar să slăbească aplicarea Digital Markets Act, însă Comisia Europeană a refuzat.

Sursa citată arată că europarlamentarul german Rene Repasi, unul dintre coautorii legii, a răspuns dur: „Aştept ca şi Comisia să aibă coloană vertebrală. Dacă ne vom teme de bătăuşi ca Trump sau de ameninţările Silicon Valley, ne vom diminua singuri - iar acesta ar fi cel mai periculos semnal dintre toate”.

În culise, avertismentul cel mai grav vine de la laureatul premiului Nobel pentru economie în anul 2024, Daron Acemoğlu, profesor la MIT: concentrarea controlului asupra datelor în mâinile câtorva platforme nu e doar o problemă economică, ci o ameninţare directă la adresa democraţiei.

„Dacă nu stabilim acum principiile corecte privind monopolurile, viitorul va fi capturat de actori mai lipsiţi de scrupule şi nimeni nu va mai avea curajul să li se opună”, a declarat Daron Acemoğlu, potrivit sursei citate.

În aceste condiţii, compania Google se confruntă cu două ameninţări: fie va fi obligată să-şi spargă imperiul în bucăţi şi să lase fluxul liber în piaţa digitală, fie va scăpa cu o amendă uriaşă, dar intactă, menţinându-şi controlul asupra fluxului global de informaţie şi publicitate.