Dumitru Chisăliţă (AEI): PNRR a impus închiderea cărbunelui, dar nu a finanţat direct centralele pe gaze de la Turceni şi Işalniţa

1. Ce capacităţi pe cărbune trebuiau retrase prin PNRR

Cele 1.695 MW sunt identificate exact în documentaţia care a fundamentat OUG 108/2022: Turceni 3, Işalniţa 8 şi cinci grupuri de la Mintia, conform unei analize semnată de Dumitru Chisăliţă. Comisia Europeană confirmă că România a raportat dezafectarea celor 1.695 MW în cadrul primei cereri de plată PNRR. Comisia Europeană - proiectele PNRR România.

2. Ce centrale pe gaze trebuiau construite în loc

3. Situaţia financiară reală

Contractul de finanţare pentru Turceni a fost semnat la 17 iulie 2023, grant de aproximativ 831,4 milioane lei, reprezentând aproximativ 50% din valoarea iniţială de 1,66 miliarde lei. Pentru Işalniţa, contractul a fost semnat la 23 februarie 2024, grant de 1,259 miliarde lei, faţă de un cost iniţial eligibil de aproximativ 2,51 miliarde lei.

4. Comparaţia esenţială: ce s-a închis şi ce trebuia construit

Proiectul adoptat de Senat la 4 august 2026 nu nominalizează anumite centrale. Amendamentul este redactat general: nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus efectiv în funcţiune şi să asigure aceeaşi putere disponibilă.

Totuşi, efectul imediat urmărit priveşte în principal două grupuri ale Complexului Energetic Oltenia Grupul 6 Rovinari si Grupul 4 Turceni (care nu mai are licenta de functionare). Fiind redactată general, legea ar putea împiedica şi închiderea celorlalte capacităţi pe cărbune atât timp cât nu există înlocuitori funcţionali.

Concluzia AEI

România a legat juridic şi financiar închiderea a 3.780 MW pe cărbune de perspectiva construirii unor noi capacităţi, dar cele două centrale pe gaze ale CE Oltenia însumează numai 1.325 MW. Nici acestea nu au fost construite.

Mai grav:

-PNRR a conţinut obligaţii ferme şi termene pentru închiderea cărbunelui;

-înlocuitorii pe gaze au rămas proiecte separate, dependente de Fondul pentru Modernizare, contribuţiile partenerilor şi credite;

-statul a semnat scoaterea din funcţiune înainte să existe contracte ferme pentru echipamentele de înlocuire;

-cele două societăţi de proiect au fost constituite, conducerile au funcţionat şi contractele de finanţare au fost semnate;

-până în 2026, nici Turceni, nici Işalniţa nu intraseră efectiv în construcţie;

-costul cumulat a crescut de la aproximativ 4,17 miliarde lei la peste 6,4 miliarde lei;

-granturile europene au rămas la valorile iniţiale, astfel încât asociaţii trebuie să găsească încă peste 2 miliarde lei numai pentru acoperirea scumpirilor.

România a avut în PNRR bani condiţionaţi de închiderea cărbunelui, dar nu bani PNRR pentru construirea celor două centrale înlocuitoare. A închis capacitatea printr-un mecanism obligatoriu şi a lăsat înlocuirea ei într-un mecanism financiar nesigur, întârziat şi subfinanţat.