EAA devine obligaţie legală din 2025

European Accessibility Act (EAA) devine obligaţie legală pentru o multitudine de actori din piaţa digitală, prin Legea 232/2022, începând cu 28 mai 2025, care transpune la nivel naţional o Directivă esenţială pentru digitalizarea incluzivă a Uniunii Europene, potrivit unui comunicat emis redacţiei.

Actul normativ aduce schimbări profunde pentru sectorul public şi privat, în special pentru furnizorii de produse şi servicii digitale: site-uri, aplicaţii, platforme e-commerce, automate de plată, e-books şi servicii bancare digitale.

În esenţă, EAA cere ca anumite produse şi servicii - inclusiv bancomate, terminale de plată, e-commerce sau e-books - să fie accesibile inclusiv cetăţenilor europeni cu dizabilităţi. De asemenea, EAA redefineşte standardele de calitate digitală în UE. Cei care aleg să se conformeze de formă, doar pentru a evita amenzi, pierd oportunitatea de a-şi pregăti businessul pentru o piaţă în care inovaţia, sustenabilitatea şi incluziunea vor trece în prim plan şi vor marca diferenţa faţă de competitori.

Dacă adăugăm că peste 90 de milioane de europeni trăiesc cu o formă de dizabilitate, vom avea o imagine mai bună asupra importanţei acestui act, prin prisma căruia, produsele şi serviciile trebuie să fie accesibile acestei categorii importante de consumatori, practic un segment imens de clienţi format de ei, dar şi de familiile, partenerii şi susţinătorii lor.

Aşa cum GDPR a forţat o reevaluare profundă a modului în care colectăm şi folosim datele personale, EAA provoacă organizaţiile să îşi regândească designul, dezvoltarea şi livrarea serviciilor digitale. Iar cei care se adaptează devreme vor avea un avantaj net asupra celor care reacţionează târziu sau superficial.

Departe de a fi două domenii paralele, Regulamentul General privind Protecţia Datelor (GDPR) şi European Accessibility Act (EAA) conturează un singur obiectiv: un spaţiu digital incluziv, sigur şi transparent pentru toţi utilizatorii, indiferent de abilităţi. Vorbim aici despre integrarea şi tratarea la "pachet" a trei chestiuni esenţiale: drepturile persoanelor vizate, privacy by design/by default şi securitate cibernetică.

În noua eră digitală, protecţia datelor şi accesibilitatea nu mai pot fi tratate separat. GDPR şi EAA converg către un ideal comun: ca orice utilizator să poată accesa, înţelege şi controla propriile date într-un mediu online fără bariere. Iată exemple concrete.

Articolul 5 din Regulamentul GDPR cere ca prelucrarea datelor să respecte principiul transparenţei. În paralel, EAA impune interfeţe digitale clare, intuitive şi nediscriminatorii. Dacă un utilizator cu deficienţe de vedere nu poate citi notificarea privind cookie-urile din cauza unei implementări inaccesibile, atunci acel utilizator nu este informat în mod real - iar transparenţa devine iluzorie. Ca exemplu am putea avea: o notificare de consimţământ care nu poate fi citită de către un cititor de ecran este o încălcare directă atât a EAA, cât şi a Art. 5 alin. 1 lit. a) din GDPR.

Articolul 7 din GDPR stipulează că un consimţământ trebuie să fie informat, liber şi lipsit de ambiguitate. Ce se întâmplă însă dacă butonul de consimţământ este vizibil doar pentru utilizatorii care pot interacţiona vizual cu interfaţa? Este o încălcare a legii. Exemplu: O persoană nevăzătoare nu poate bifa o căsuţă de consimţământ inaccesibilă - iar consimţământul obţinut astfel este, practic, invalid.

Articolul 32 din GDPR, privind securitatea prelucrării, implică o implementare a măsurilor tehnice care să protejeze datele fără a discrimina. EAA adaugă o condiţie esenţială: măsurile de securitate, cum ar fi autentificarea cu doi factori (2FA), trebuie să fie accesibile. De exemplu: O metodă de autentificare imposibil de utilizat de o persoană cu deficienţe de mobilitate devine un obstacol în calea exercitării unui drept fundamental: protecţia datelor.

Articolul 35 din GDPR, privind Evaluarea impactului asupra protecţiei datelor (DPIA), cere o analiză atentă a riscurilor. Lipsa de accesibilitate poate deveni ea însăşi un risc, mai ales când sistemele IT sunt destinate publicului larg. Exemplu: O aplicaţie bancară care nu este compatibilă cu cititoarele de ecran limitează accesul la date şi consimţământ - un risc real care trebuie documentat în DPIA.

Pentru a se conforma noilor cerinţe impuse de European Accessibility Act, organizaţiile trebuie să înceapă printr-un audit complet al ecosistemului digital - site-uri, aplicaţii, documentaţie, interfeţe de autentificare şi plată - pentru a identifica elementele care nu respectă standardele de accesibilitate. Este esenţial ca accesibilitatea să fie integrată încă din faza de concept în toate procesele interne, de la design până la testare, evitând astfel corecţii ulterioare costisitoare sau incomplete. Totodată, echipele implicate în dezvoltare, marketing şi legal trebuie instruite pentru a înţelege principiile accesibilităţii şi aplicarea lor concretă în activitatea zilnică. Un pas important este testarea interfeţelor împreună cu utilizatori reali care trăiesc cu diverse forme de dizabilitate, pentru a obţine un feedback autentic despre eventualele bariere existente. Asemenea cadrului GDPR, EAA implică o responsabilitate clară: organizaţiile trebuie să documenteze măsurile luate - decizii, implementări, audituri sau procese - şi să poată demonstra conformitatea în mod transparent. Pentru un parcurs coerent şi eficient, colaborarea cu experţi sau organizaţii specializate în accesibilitate digitală poate face diferenţa între o adaptare formală şi una cu impact real.