Editorial

"Politica românească este alături cu drumul": o propoziţie care pare veche de cînd lumea şi pe care cu greu s-ar încumeta cineva să o contrazică.

Alegerile europene din acest an încearcă o nouă formulă: personalizarea campaniei. Chiar dacă la noi, chiar mai mult decât în celelalte state membre, campania electorală rămâne prizoniera temelor interne, personalizarea campaniei, cred unii...

Ştiaţi că Trinidadul a avut un monarh? Mă rog, un fel de prinţ... Omul era american, născut la San Francisco şi crescut la Paris.

Să presupunem că am alcătui un chestionar cu o singură întrebare: "Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, 1 Mai?"

Preţul era foarte, foarte bun. Însă omul din faţa mea clipea cu subînţeles... Scena s-a petrecut mai demult, la un dealer de maşini.

Campania electorală pentru alegerile europene a început, dar despre Europa şi probleme sale nu se vorbeşte deloc.

Expresia "la drole de guerre" s-a născut în limba franceză. Englezii au preluat-o cu toată ambiguitatea: "the phoney war", cu varianta la fel de fidelă sensului iniţial, "the funny war"; ca şi "drole" în franceză,...

S-a întâmplat acum circa zece ani. Ultima dată când am făcut autostopul. Trebuia să ajung la Mizil, cred că era Crăciunul. Nu circula mai nimic, aşa că m-am dus la Băneasa.

Sloganul agenţiei noastre: "Un dezastru pentru dumneavoastră, o oportunitate pentru noi!" Ce fel de oportunitate? De turism, se înţelege!

A citi şi a descifra semnele timpului este cea mai veche formă de seducţie colectivă şi, în acelaşi timp, de (auto) ironie.

Într-o dimineaţă, am găsit în cutia de corespondenţă un plic de la SIF3 Transilvania, la care sunt acţionar.

Vorba asta "realitate" nu mai are de mult un bun renume. Ba, dimpotrivă! Atît de urît le pute unora şi altora, încît a cam fost izgonită din vocabularul "oamenilor subţiri ai culturii" şi uitată de restul muritorilor de rînd.

La prima vedere, o fotografie ca oricare alta. Un grup de 15-20 de cetăţeni care par să se întoarcă dintr-o vacanţă.

"Atâta timp cât oamenii ... l-au votat înseamnă că are dreptate", spunea acum câteva zile Victor Ponta, sugerând că votul singur este suficient pentru a garanta cinstea alesului.

Nu putem şti nici dacă se vor prăbuşi cerurile, nici dacă va pieri lumea.

Imaginile sunt şocante. Oameni în toată firea, dezbrăcaţi până la brâu, îşi împart pumni în cap şi picioare în burtă, după care se iau la trântă în nisipul arenei.

Noii stăpânii pământului, urmaşii celor pe care Diploma Ioaniţilor îi numea atât de plastic majores terrae, nu par deprinşi, şi nici dispuşi să accepte, separaţia puterilor în stat.

Ţinutul lui "Nici-pace-nici-război" nu s-a născut în dimineaţa în care trupele Rusiei au ocupat Crimeea.

La SIF5 se urmăreşte ceva. Presa de specialitate a făcut public faptul că trei membri ai Consiliului de administraţie şi-au depus demisia.

Hélas, socialiştii învinşi pe toată linia! Nu la noi, desigur, ci în Franţa.

Toţi am fost în situaţia asta. Am mâncat la un local, a fost bine... până a venit nota de plată. Am cumpărat un costum pe care l-am găsit la jumătate de preţ peste o săptâmână.

Cât de fiabile sunt sondajele de opinie astăzi, într-o societate dinamică, cu o populaţie mobilă şi informată, în care "revoluţia" internetului a schimbat modul de formare a opiniilor?

Scadenţele nu iartă pe nimeni. Nici măcar pe atît de protejaţii, privilegiaţii, răsfăţaţii, ca să nu zic şi îmbuibaţii noştri politicieni.

Cultura şi politica pomenii, la români, stau închise ca într-un chihlimbar, vizibile şi insensibile la trecerea timpului, în această zisă a coanei Leana către consortul dumneaei, Niculae.

Acum câţiva ani, cineva a avut ideea să ia o cameră video şi să filmeze în campusul de la Harvard.

În ce lume trăim? Nimeni nu mai înţelege nimic! "Confuzie" scrie pe eticheta acestor timpuri. Mai mult decît oricînd, hamletianul diagnostic, "Vremurile-s ieşite din ţîţîni", se dovedeşte implacabil exact, pentru noi.

O coafeză a scris pe Twitter, zilele trecute, că este îngrijorată de acţiunile lui "Barraco Barner". Se referea, fireşte, la Barack Obama. Mai grav este altceva. Pentru domnişoara respectivă, acest Barraco Barner este "preşedintele...

Presa - cu precădere cea televizată şi electronică, pentru că aceste medii sunt, pe cât de uşor de manipulat, pe atât de penetrante - manifestă o înclinaţie bolnăvicioasă pentru promovarea confuziei şi amalgamului în prezentarea aşa ziselor ştiri.

Rog publicul cititor să stea calm... să nu scape cana de cafea din mînă, să nu cedeze vreunui acces de rîs nervos, ori să-şi piardă cumpătul prea uşor, şi să continue lectura editorialului, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat!

În şah, este recomandată de principalele deschideri ale teoriei moderne şi intervine devreme, undeva în primele zece mutări. Scoate regele, expus, din centrul tablei şi îl ascunde într-o poziţie mai sigură, pentru a pune la treabă o piesă grea,...

Toma d'Aquino afirmă, la un moment dat, ceva tulburător.

Mai sunt doar 75 de zile până la alegerile europene şi, cel puţin aparent, campania partidelor europene a intrat în linie dreaptă.

E, ca la Trabant! Replica redegistă a refegistei broscuţe Wolkswagen, de pe timpurile războiului rece.

Sunt cuvintele cheie cu care Vitali Ciurkin, ambasadorul Rusiei la Naţiunile Unite, a caracterizat, în şedinţa Consiliului de Securitate dedicată crizei din Crimeea, măsura creşterii masive a prezenţei militare ruseşti pe teritoriul Ucrainei.

În 1698 Petru, împăratul ruşilor, care tocmai revenise dintr-o călătorie în Occident, şi-a adunat boierii la curtea sa din Moscova. Fără prea multe vorbe, a scos un brici şi a început să le radă bărbile. A scăpat doar Patriarhul, pe motiv că era...

Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost una de răscruce. În vreme ce la frontiera răsăriteană a României, în Ucraina, o "revoluţie" pare a fi ocazia relansării "războiului rece", pe la noi anul electoral schimbă...

Ciudată mai este şi lumea aceasta în care trăim!

Zvonurile din piaţă, ecourile din presă şi comunicatul de presă emis ieri de către preşedintele SIF 5 Oltenia m-au neliniştit profund. Se zvonea de mai multă vreme că unele SIF-uri ar dori să îşi mute sediul la Bucureşti.

Aceasta-i întrebarea! Nu am pus-o eu, ci Oswald de Andrade, în celebrul său "Manifesto Antropófago" (1928).

Cumva, scena aminteşte de povestea lui Andersen despre fetiţa cu chibriturile.