Editorial

13 august 2018

Prăbuşirea casei Dragnea

Nuvela Prăbuşirea Casei Usher de Edgar Allan Poe, de la care am parafrazat titlul articolului de faţă, un model al literaturii gotice, istoriseşte - dacă nu ne aventurăm dincolo de nivelul analizei superficial psihologice - efectele devastatoare ale teorie conspiraţiei malefice asupra celor care o practică. E ceea ce pare să se întâmple astăzi şi cu membrii Casei Dragnea, care, invocând atât de mult spectrul malefic al "statului paralel", au ajuns într-un punct în care nu mai pot discerne adevărul de fantasmă. În nuvela lui Poe, atunci când situaţia devine haotică, Roderick Usher, personajul principal, începe să recite poemul "Palatul bântuit", aşa cum astăzi membrii casei Dragnea recită monologul "Statului bântuit". De altfel, ultima strofă din poezia lui Poe - scrisă şi publicată mai devreme în 1839 şi apoi inserată în celebra nuvelă - este elocventă pentru viziunea conspiraţională: "Azi drumeţii acelor locuri/Prin ferestre roşii, văd/Spectri-n năzdrăvane jocuri/Duşi pe muzici de prăpăd,/Şi-n portal, puhoi de jale,/Gloate ce c-un hohot hâd/Nencetat îşi taie cale,/Dar pe veci nu mai surâd".

Cuvinte supte din deget

Am putea să îl numim un vocabular al erorilor. Politice, desigur. Uşor de înţeles, nu cuvintele sunt de vină pentru munţii de greşeli îngrămădite de aşa zişii oameni politici ai României, mult peste peste capul bietei nostre ţărişoare post-decembriste. Politicienii şi păpuşarii puterii din spatele lor ar trebui să poarte responsabilitatea. Evident, nimeni nu o revendică şi nici nu şi-o asumă. România este, în continuare, acel loc unic şi înfricoşător în care tot ceea ce se întîmplă în spaţiul politic şi al guvernării, decizii, acte, legi, acţiuni, contra-acţiuni, contra-decizii şi aşa mai departe, toate rămîn fără consecinţe, note şi scadenţe de plată pentru autorii lor, ca şi cînd universala relaţie cauză-efect ar fi fost total şi definitiv abrogată; umblă vorba prin tîrg că prin ordin de zi pe unitate!

Somnul raţiunii

Ştie oricine, nu se mai îndoieşte nimeni... naşte monştri! Ei, şi? După asta, ce urmează? Pare simplu: zgîlţîim bine raţiunea pînă se trezeşte din toropeala ei cea rea şi... gata! Konec filmu: Harap Alb a salvat-o pe fata Împăratului Roş şi acum nu mai are alta de făcut, decît să contemple avantajele căsătoriei din "dragoste"! Toate bune şi frumoase, doar că, spre deosebire de ficţiune, pîrdalnica de realitate nu vrea cu nici un chip să stea în formule simple. Bunăoară, "raţiunea" asta, cine e ea? Că doar nu-i, aşa... o bătrînică aţipită lîngă cuptior pe care să o baţi uşor pe umăr şi ea să tresară imediat ruşinată că, după o zi întreagă de roboteală, în loc să mai urce cîteva tîrnuri de lut în pod, s-a îngăduit să-şi odihnească oleacă oasele şi să pună geană peste geană! Să zicem că, după ce tragi plapuma jos de pe ea, îi dai un ţignal în ureche şi îi arunci vreo două-trei găleţi de apă rece în cap, ea, Raţiunea, tot nu se trezeşte... atunci, ce te faci? În sfîrşit, punem la lucru ştiinţa modernă, îi facem o intravenoasă cu adrenalină şi madam Raţiune sare în picioare, vioaie şi trează, de parcă n-ar fi dormit niciodată şi nici n-ar fi fost deja dusă mai bine de jumătate către lumea cealaltă! OK, cu ea rezolvăm noi, cum rezolvăm, dar cu monştri deja născuţi, pînă să se trezească dumneaei, de ei cine se ocupă, cînd, cum, cu ce costuri şi cu ce consecinţe, cît durează "deparazitarea realităţii" de odraslele Întunericului, lăsate să hălăduiască libere prin ograda noastră? Şi, mai la urmă, cine plăteşte oalele sparte?

Criza partidelor tradiţionale

Acum mai bine de două decenii, Statele Unite nu aveau nici un partid de Stânga semnificativ politic. Sigur, existau diverse grupuri şi grupuscule. Însă în Congres intrau doar două partide: Republicanii şi Democraţii. Ambele erau de Dreapta.

Fardarea adevărului

Potemkinsche Dörfer, statele lui Potemkin, descrie un proces de contrafacere a realităţii prin ascunderea adevărului. Ar fi vorba de unul dintre strămoşii fake news, creat nu atât pentru a obţine o reacţie negativă, ci pentru a farda adevărul şi a ascunde realitatea. Dar, ca şi astăzi, era vorba de contrafacerea realităţii pentru scopuri politice. Formula "satele lui Potemkin" a făcut carieră după ce diplomatul saxon Georg von Helbig a publicat în 1809, într-o revistă din Hamburg, în care a apărut un lung serial despre politica rusească, o aşa zisă biografie, Potemkin der Taurier (Potemkin din Taurida). Taurida era numele antic, reluat apoi de ţarişti între 1802 până la desfiinţarea sa de către sovietici în 1921, al actualei peninsule Crimeea, pe care Grigori Potemkin o cucerise şi o organizase administrativ pentru Rusia.

1 Euro5.0733

1 Fr. elveţian5.4353

BNR

1 Liră sterlină5.8651

BNR

1 Dolar SUA4.3297

BNR

1 Gram Aur508.6964