Întârzierea construirii centralelor pe gaze ameninţă tranziţia energetică a Germaniei

Germania are un nou ministru al economiei, Katherina Reiche, care a promis că va accelera construcţia centralelor electrice pe gaze naturale. Acestea ar trebui să înlocuiască centralele pe cărbune, mult mai poluante, după cum scrie Die Welt.

Indiferent de planurile şi ambiţiile verzi ale autorităţilor, Germania are nevoie de astfel de centrale pentru a asigura producţia de electricitate în perioadele în care nu bate vântul şi cerul este acoperit de nori. Acestea pot dura mai multe săptămâni şi apar mai ales în lunile de iarnă.

Publicaţia germană subliniază că se cunoaşte de mai mult timp necesitatea construirii unor capacităţi de cel puţin 21 GW în noi centrale pe gaze până în 2030, însă procesul de aprobare a fost întârziat nepermis de mult.

Puterea totală de 21 GW ar trebui să fie asigurată prin construirea a 26 de centrale cu o putere de 800 GW în următorii cinci ani, la un cost unitar de circa 1 miliard de euro.

"Aceasta este singura modalitate de a garanta că planurile de tranziţie energetică consacrate prin lege pot fi puse în aplicare fără a pune în pericol securitatea aprovizionării sau a compromite calendarul de atingere a neutralităţii climatice", scrie Die Welt.

Atunci de ce sunt tolerate întârzierile? Motivul principal îl reprezintă "consolarea planificatorilor tranziţiei cu faptul că încă există numeroase centrale pe cărbune ţinute în rezervă, care pot funcţiona pentru mai mulţi ani decât cei planificaţi".

Aceste afirmaţii arată că nu există presiuni de la UE pentru închiderea cât mai rapidă a centralelor pe cărbune din Germania, spre deosebire de presiunile care se fac pentru alte ţări, cum este şi România.

Din păcate, lipsa presiunilor de la UE nu garantează şi funcţionarea pe termen nedefinit a centralelor pe cărbune din Germania, deşi aceste sunt declarate de interes strategic de Agenţia Federală a Reţelelor (Bundesnetzagentur, BnetzA), care a interzis închiderea lor. O anchetă de la Die Welt a descoperit că, totuşi, centralele pe cărbune se închid, iar motivul este lipsa personalului.

Mai este apoi incertitudinea majoră a modului în care vor funcţiona aceste centrale pe gaze, precum şi a profitabilităţii lor. Welt scrie că "specialiştii din industrie se îndoiesc acum că măcar o singură centrală electrică de mari dimensiuni va fi finalizată la timp", deoarece "nimeni nu doreşte să investească fără subvenţii de stat, iar perspectivele unei exploatări profitabile sunt prea incerte".

Dar subvenţiile nu sunt aprobate de Comisia Europeană, în timp ce ţările vecine "nu mai doresc să accepte efectele transfrontaliere şi distorsiunile pieţei generate de intervenţiile Germaniei pe piaţa energiei".

Un alt factor major de incertitudine pentru extinderea capacităţilor de producţie pe gaz îl reprezintă siguranţa aprovizionării, precum şi preţurile, în condiţiile în care autorităţile UE pregătesc eliminarea oricăror importuri din Rusia. În acelaşi timp, apar tot mai multe semnale privind plafonarea capacităţilor de producţie din SUA, majoritatea prin fracturare hidraulică.

Chiar şi fără noile centrale, umplerea depozitelor de gaze în 2025 se desfăşoară într-un ritm mult inferior celui din anii precedenţi.

Cele mai recente date de la Gas Infrastructure Europe (GIE) arată un grad de umplere de 56,53% în 18 iulie 2025, cu 30 de puncte procentuale sub nivelul din aceeaşi zi a anului precedent (vezi graficul).

Die Welt mai aminteşte că planurile guvernamentale prevăd ca 80% din cererea de energie electrică să fie acoperită din producţia centralelor solare şi eoliene, deci va fi nevoie de o capacitate mare de rezervă în centrale clasice, în condiţiile în care fezabilitatea stocării în baterii este pusă sub semnul întrebării.

"Sper că nimeni în Germania nu acceptă iluzia că fluctuaţiile în energia solară şi eoliană pot fi compensate prin baterii", a scris analistul elveţian Staffan Reveman pe contul său de Twitter, deoarece "câteodată pot lipsi din reţea puteri de 40 sau 50 de GW, în timp ce bateriile pot stoca energie pentru secunde, minute sau poate pentru câteva ore"

După ce subliniază că deficitul este acoperit prin arderea a 10.000 de tone de lignit pe oră şi prin importuri de electricitate, Reveman accentuează faptul că "este necesară construirea centralelor pe gaze", iar apoi întreabă care vor fi sursele de aprovizionare şi cât de mari vor fi costurile.

Întrebarea este perfect legitimă, în special pe fondul întârzierilor masive de umplere a depozitelor de gaze la nivel continental.

În prezent, centralele electrice pe cărbune din Germania au o capacitate cumulată de circa 35 GW şi acoperă o treime din consum. Conform legii, capacitatea trebuie redusă la 17 GW până în 2030, cu posibilitatea menţinerii în conservare a unor capacităţi pe cărbune.

Dar şi funcţionare capacităţilor pe cărbune conservate este incertă, pe fondul lipsei personalului calificat.

"De ani de zile, operatorii tuturor centralelor electrice germane şi-au aliniat planificarea personalului cu calea legală de eliminare treptată. Deoarece ultimul guvern a devansat eliminarea cărbunelui până în 2030, practic nu au fost angajaţi oameni noi", scrie Die Welt.

Cu toate acestea, autorităţile de supraveghere a pieţei nu consideră că lipsa personalului este un motiv suficient pentru închiderea centralelor pe cărbune de importanţă sistemică. "Operatorii centralelor electrice care au fost desemnate ca fiind relevante din punct de vedere sistemic nu pot pretinde că au prea puţin personal la un moment dat şi ulterior să se abţină de la alte eforturi de recrutare a personalului", au declarat reprezentanţii BnetzA.

Ştirile referitoare la capacitatea limitată a Germaniei de a construi centrale pe gaz vine pe fondul unui alt avertisment, de la vecinii din Ţările de Jos, unde spectrul raţionalizării energiei electrice se transformă rapid în realitate.

Financial Times a scris, recent, că "Ţările de Jos raţionalizează electricitatea pentru a reduce stresul asupra reţelei".

Motivul este simplu: sursele de energie regenerabilă au fost construite şi conectate într-un ritm prea rapid pentru a fi asigurată stabilitatea reţelelor electrice, iar acum sunt sursa unor dezechilibre tot mai mari.

"În ciuda eforturilor de a investi în noi cabluri şi substaţii, noile conexiuni în unele zone ale ţării vor deveni disponibile abia la mijlocul anilor 2030, potrivit operatorilor de reţea", după cum scrie FT.

Cotidianul financiar mai subliniază că, "deşi blocajele din Ţările de Jos sunt deosebit de acute, analiştii spun că este un semn prevestitor a ceea ce este posibil să se întâmple în alte ţări ale UE, pe măsură ce viteza de electrificare creşte pentru a îndeplini obiectivele ambiţioase de decarbonizare".

Pentru creşterea capacităţii reţelei electrice guvernul pregăteşte investiţii de circa 200 de miliarde de euro până în 2040. Atingerea obiectivelor este însă marcată de un grad ridicat de incertitudine, pe fondul unui deficit ridicat al forţei de muncă.

Asociaţia operatorilor de reţele din Ţările de Jos, Netbeheer Nederland, estimează că trebuie instalate cel puţin 100 de substaţii de dimensiuni medii şi circa 4.000 de substaţii mai mici, în condiţiile în care există un deficit de 28.000 de tehnicieni pentru instalarea acestor elemente de infrastructură.

Purtătorul de cuvânt al companiei Tennet, administratorul reţelei electrice din Ţările de Jos şi a unei parţi a reţelei din Germania, a declarat pentru FT că şi alte ţări europene trebuie să fie foarte atente.

"Belgia este în pericol. Marea Britanie are probleme. În Germania există o mulţime de probleme, deoarece în Germania toate centralele eoliene sunt în nord, iar cererea este în sud", a subliniat Eefje van Gorp.

Astfel de avertismente sunt tot mai frecvente în ultima perioadă, însă autorităţile europene par să le ignore sau să minimalizeze importanţa investiţiilor în extinderea şi consolidarea reţelelor de distribuţie.

În aceste condiţii, creşterea interconexiunilor dintre reţelele naţionale are un efect negativ major asupra rezilienţei reţelei la nivel continental, cu implicaţii grave asupra asigurării continuităţii activităţilor economice.