Lâna de oaie, folosită pentru protejarea gheţarilor

În timp ce încălzirea globală accelerează retragerea gheţarilor din Alpi, cercetătorii elveţieni testează o soluţie neobişnuită pentru a încetini pierderea gheţii: pături realizate din lână de oaie. Primele rezultate ale experimentului desfăşurat pe gheţarul Tsanfleuron arată că materialul biodegradabil poate proteja suprafaţa de gheaţă la fel de eficient ca învelişurile sintetice utilizate în prezent.

• O alternativă la foliile din plastic

În fiecare vară, anumite zone ale gheţarilor elveţieni sunt acoperite cu prelate geotextile pentru a reflecta radiaţia solară şi a limita absorbţia căldurii. Metoda poate reduce topirea locală, însă materialele sintetice sunt fabricate, de regulă, din plastic şi pot genera microfibre poluante. Proiectul „Keep It Wool”, coordonat de Summit Foundation şi Universitatea din Lausanne, încearcă să ofere o alternativă biodegradabilă. Cercetătorii au ales lâna de oaie, o resursă locală care este insuficient valorificată. Potrivit echipei proiectului, între 40% şi 70% din lâna elveţiană este aruncată în fiecare an. Ideea a aparţinut unui grup de patru studenţi la masterat, care au vrut să verifice dacă materialul poate fi utilizat pentru protejarea gheţii. În luna iunie, cercetătorii au amplasat două prototipuri de pături din lână, produse de compania elveţiană Fisolan, pe o suprafaţă de aproximativ 200 de metri pătraţi a gheţarului Tsanfleuron, din vestul Elveţiei.

Pe parcursul verii, performanţa materialului a fost comparată cu cea a unei acoperiri geotextile convenţionale. Rezultatele preliminare au fost mai bune decât anticipau cercetătorii. Timothee Steiner, managerul proiectului, a declarat că măsurătorile realizate la intervale de două săptămâni au indicat că învelişurile din lână au limitat topirea gheţii la un nivel comparabil cu cel obţinut prin utilizarea materialelor sintetice. Niklaus Saegesser, reprezentant al companiei Fisolan, a afirmat că a fost surprins de rezistenţa materialului în condiţiile de pe gheţar. „Credeam că nu va fi suficient de stabil”, a spus acesta. La rândul său, studentul Elliot Gaffiot a recunoscut că echipa nu ştia exact la ce rezultate să se aştepte. După primele luni de testare, însă, concluzia a fost că soluţia a funcţionat mai bine decât anticipaseră.

• Căldura pune presiune suplimentară pe gheţari

Experimentul are loc într-un context climatic dificil pentru Alpi. Temperaturile ridicate din această vară au determinat topirea zăpezii de pe gheţari cu câteva săptămâni mai devreme decât în mod obişnuit, ceea ce favorizează pierderea suplimentară de masă glaciară. Retragerea gheţarilor nu reprezintă doar o problemă peisagistică. Pierderea rapidă a gheţii poate contribui la instabilitatea versanţilor şi la apariţia unor riscuri precum alunecările de teren şi curgerile de noroi. Elveţia a fost deja martora unor astfel de fenomene. În 2025, satul Blatten din cantonul Valais a fost devastat după prăbuşirea unei mase de rocă şi gheaţă de pe versantul de deasupra localităţii.

• O soluţie locală, nu un răspuns la schimbările climatice

Cercetătorii subliniază însă că experimentul cu lâna nu trebuie confundat cu o soluţie pentru încălzirea globală. Suprafaţa gheţarilor elveţieni protejată în prezent prin folii reprezintă doar aproximativ 0,02% din suprafaţa totală. Prin urmare, astfel de intervenţii pot proteja punctual anumite zone, dar nu pot schimba evoluţia generală a gheţarilor.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, generate în principal de arderea combustibililor fosili, rămâne măsura esenţială pentru limitarea pe termen lung a pierderii de gheaţă. Experimentul elveţian arată însă că, în timp ce lumea caută soluţii pentru reducerea emisiilor, pot exista şi modalităţi mai puţin convenţionale de a proteja temporar resursele naturale. În cazul de faţă, una dintre acestea poate veni chiar din lâna de oaie care, până acum, era în mare parte considerată un deşeu.