Ministerul Finanţelor actualizează regulile ce privesc preţurile de transfer

Ministerul Finanţelor a stabilit, împreună cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, noul cadru privind preţurile de transfer, o zonă fiscală importantă pentru companiile care fac parte din grupuri naţionale sau internaţionale. Astfel, ANAF a aprobat şi a transmis către publicare în Monitorul Oficial două ordine prin care aceste reguli vor fi implementate în activitatea de administrare fiscală şi control. Cele două ordine vizează conţinutul dosarului preţurilor de transfer şi procedura de emitere a acordurilor de preţ în avans. Scopul este ca regulile să fie mai clare pentru contribuabili, aplicate unitar de administraţia fiscală şi aliniate la standardele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, conform unui comunicat de presă postat de Ministerul Finanţelor pe pagina lor oficială.

Cadrul legal anterior privind preţurile de transfer, în vigoare din 2016, necesita actualizarea pentru a reflecta evoluţiile intervenite în domeniu şi pentru a asigura alinierea la practicile curente şi la standardele internaţionale în materie de preţuri de transfer, astfel cum au fost actualizate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Revizuirea acestuia răspunde nevoii de a clarifica şi armoniza tratamentul unor aspecte complexe, precum restructurările de afaceri, sediile permanente sau analiza tranzacţiilor pe baza substanţei economice.

Prin cele două ordine, Ministerul Finanţelor clarifică aceste reguli şi le aliniază la standardele OCDE, astfel încât analiza fiscală să se facă după criterii unitare, transparente şi previzibile. ANAF va aplica acest cadru în activitatea de administrare şi control, cu obiectivul de a reduce disputele fiscale, de a asigura tratament egal pentru contribuabili aflaţi în situaţii similare şi de a verifica în mod riguros dacă tranzacţiile intragrup respectă principiul valorii de piaţă.

„Această actualizare marchează prima mare ajustare structurală pe o direcţie fiscală strategică pentru România şi este parte a directiei asumate în ultimul an: consolidarea expertizei ANAF în zone fiscale complexe. În relaţia cu grupurile multinaţionale şi companiile afiliate, statul trebuie să înţeleagă şi să monitorizeze mai bine cum sunt structurate tranzacţiile, unde se creează valoarea economică şi unde trebuie impozitat profitul.

România are nevoie de reguli echitabile, aplicabile la nivelul întregului mediu de afaceri. Companiile care fac profit în România trebuie să plătească taxe în România, iar contribuabilii corecţi trebuie să beneficieze de predictibilitate şi tratament egal. Scopul este să aducem claritate, stabilitate şi predictibilitate atât pentru mediul de business cât şi în ceea ce priveşte veniturile bugetului de stat”, a declarat Alexandru Nazare, ministrul Finanţelor.

Modificările continuă demersurile Ministerului Finanţelor de aliniere a cadrului fiscal naţional la standardele OCDE Un element important îl reprezintă clarificarea posibilităţii de aplicare retroactivă a acordurilor de preţ în avans, prin mecanismul de rollback. Acesta permite extinderea efectelor unui acord de preţ în avans şi asupra unor perioade fiscale anterioare, în condiţiile prevăzute de lege, contribuind astfel la reducerea riscului de dispute fiscale. Preţurile de transfer sunt preţurile practicate în tranzacţiile dintre companii afiliate, de exemplu societăţi care fac parte din acelaşi grup. Regula fiscală de bază este ca aceste tranzacţii să fie realizate la valoarea de piaţă, adică în condiţii comparabile cu cele care ar fi existat între companii independente.

Actualizarea legislaţiei urmăreşte să clarifice aspecte apărute în practica fiscală şi administrativă, să reducă diferenţele de interpretare şi să asigure o aplicare mai unitară a regulilor. Obiectivul este un cadru mai predictibil pentru contribuabili şi un tratament fiscal echitabil pentru companiile aflate în situaţii similare.

• Principalele elemente de noutate

Cele două ordine integrează în mod direct conceptele şi abordările din Liniile directoare OCDE privind preţurile de transfer (Ghidul OCDE), inclusiv în ceea ce priveşte documentaţia de grup, analiza funcţională, restructurările de afaceri şi studiile de comparabilitate.

Sunt introduse, de asemenea, clarificări privind modul de analiză a sediilor permanente, prin raportare la regulile de preţuri de transfer şi la recomandările OCDE. Aceste clarificări sunt importante pentru companiile care desfăşoară activităţi în mai multe state sau au structuri operaţionale complexe.

Mai concret, noile reguli explică mai clar cum trebuie analizate tranzacţiile dintre companii afiliate: ce tranzacţii trebuie documentate, ce date pot fi folosite ca termen de comparaţie şi cum se stabileşte dacă preţul folosit este unul de piaţă. Acest lucru este important pentru ca aceeaşi situaţie să nu fie interpretată diferit de contribuabili şi de administraţia fiscală.

• În ceea ce priveşte conţinutul dosarului preţurilor de transfer, principalele modificări vizează:

-actualizarea pragurilor de semnificaţie, de la care companiile trebuie să pregătească dosarul preţurilor de transfer, în funcţie de tipul tranzacţiilor desfăşurate cu firme afiliate;

-introducerea depunerii electronice a dosarului preţurilor de transfer prin Spaţiul Privat Virtual pentru marii contribuabili care au obligaţia întocmirii anuale a dosarului;

-alinierea explicită la standardele şi recomandările OCDE, prin includerea unor reguli mai clare pentru situaţiile în care o companie îşi reorganizează activitatea sau transferă funcţii, active ori riscuri în cadrul grupului din care face parte

Sunt clarificate şi situaţiile în care o companie străină desfăşoară activitate în România printr-un sediu permanent, astfel încât profitul să fie atribuit corect acolo unde este generată valoarea economică;

-clarificarea regulilor privind realizarea analizelor de comparabilitate. Se stabileşte modul în care se fac comparaţiile cu alte companii sau tranzacţii similare. Practic, noile reguli explică mai bine ce date pot fi folosite, din ce pieţe pot fi selectate comparaţiile şi cum trebuie justificată analiza, pentru a reduce diferenţele de interpretare;

detalierea informaţiilor pe care contribuabilii trebuie să le prezinte atunci când susţin analiza economică din dosarul preţurilor de transfer. Scopul este ca documentaţia să fie mai clară, mai completă şi mai apropiată de practica internaţională.

În ceea ce priveşte procedura de emitere a acordurilor de preţ în avans, principalele modificări urmăresc creşterea predictibilităţii fiscale şi prevenirea disputelor dintre contribuabili şi administraţia fiscală.

Acordul de preţ în avans permite unei companii să obţină, înainte de derularea sau finalizarea unor tranzacţii, confirmarea administraţiei fiscale privind metoda de stabilire a preţurilor de transfer. În acest fel, contribuabilul are mai multă certitudine fiscală, iar riscul unor dispute ulterioare scade.

• Principalele modificări vizează:

clarificarea situaţiilor în care un acord de preţ în avans poate fi aplicat şi pentru perioade anterioare. Acest mecanism, cunoscut ca rollback, poate fi folosit în anumite condiţii, atunci când situaţia analizată este comparabilă cu cea pentru care se solicită acordul;

stabilirea unor reguli mai clare pentru acordurile care implică şi administraţii fiscale din alte state. Aceste acorduri bilaterale sau multilaterale sunt importante pentru companiile care operează în mai multe jurisdicţii, deoarece reduc riscul ca acelaşi profit să fie impozitat de două ori;

clarificarea documentelor şi informaţiilor pe care contribuabilii trebuie să le depună pentru obţinerea unui acord de preţ în avans.

Prin aceste modificări, Ministerul Finanţelor consolidează cadrul fiscal naţional în materia preţurilor de transfer, iar ANAF va implementa noile reguli în activitatea de administrare fiscală şi control. Direcţia este aceeaşi: aliniere la standardele OCDE, reguli mai clare şi o aplicare mai echitabilă pentru contribuabili.

Noile reguli urmăresc să ofere contribuabililor mai multă predictibilitate, să asigure un tratament echitabil pentru companii şi să sprijine o administrare fiscală mai clară şi mai eficientă.

Ministerul Finanţelor şi ANAF vor urmări aplicarea acestor reguli şi vor continua dialogul cu mediul de afaceri şi cu specialiştii din domeniu, pentru ca reglementările să răspundă atât nevoii de certitudine fiscală a contribuabililor, cât şi obiectivului unei administrări fiscale moderne, echilibrate şi eficiente.