Consumerismul şi finalul mitului creşterii economice continui
Gheorghe PipereaMiscellanea / 6 iunie 2021

Postulatul fundamental al economiei politice clasice este, de la Adam Smith citire, avansul economic continuu. Îmbogăţirea individuală nu este, în condiţiile unei pieţe libere şi inovative, un joc de sumă nulă, în care câştigătorul ia totul şi în care ceea ce câştigă unul, pierd toţi ceilalţi. O data cu propăşirea proprie, agentul economic aprinde fitilul care duce la creşterea avuţiei cetăţii şi a naţiunii. Averea individuală se bazează pe valorificarea resurselor şi a forţei de muncă, de unde rezultă venituri ale tuturor celor care sunt antrenaţi în creaţia şi circulaţia valorilor economice, precum şi venituri bugetare, necesare susţinerii sarcinilor şi cheltuielilor esenţiale ale cetăţii sau ale statului. Intenţia de consum, care nu se poate susţine decât pe încrederea în viitor, generează o creştere economică repetitivă şi progresivă, necesară susţinerii noii cereri agregate de consum (determinată inclusiv de creşterea populaţiei şi a speranţei de viaţă), ca într-o spirală virtuoasă auto-desenată şi întreţinută. Acest gen de îmbogăţire are just temei. Inversul său este o îmbogăţire fără just temei...