Nimic nou în fotbalul din Est

Fotbalul autohton ne-a oferit o nouă dovadă că este foarte departe de profesionismul îndelung clamat pe la toate colţurile de teren. O confruntare pe axa Rapid - U Craiova - Liga Profesionistă de Fotbal - FCSB ne-a readus aminte de unde am plecat în anii "90 şi ne-a lămurit că puţini paşi înainte s-au făcut.

Totul a plecat de la o mişcare a LPF care, în aparenţă, a avantajat formaţia patronată de Gigi Becali. Un miros fetid au emanat declaraţiile şi, mai ales, comunicatele oficiale, care au conţinut sintagme sulfuroase de tipul ”prăduitor”, ”pupat inel la Palat”, ”nu mă pun la mintea...”.

Dincolo de asta, după toată agresivitatea verbală, Adunarea Generală a LPF, desfăşurată la nici 24 de ore de la declanşarea conflictului, a consfinţit punerea ”batistei pe ţambal”, ca să ne menţinem în nota oficială, după ce a fost anunţată, triumfal, o mărire în ceea ce priveşte vânzare a drepturilor TV pentru meciurile din Liga 1.

Dacă aşa arată modul de a gândi şi a acţiona al oficialilor, atunci nu putem avea nicio pretenţie de la cei care asigură baza fenomenului.

Totul pare să se reducă la cine are microfonul mai aproape şi cine urlă mai tare. A devenit deja rutină să vedem preşedinţi de club transformându-se în vedete media, dând lecţii de morală şi corectitudine, în timp ce în spate jonglează cu interese şi aranjamente. Exemplele sunt atât de multe încât nu mai şochează pe nimeni. De zeci de ani ne uităm la aceeaşi piesă de teatru prost regizată. Avem aceiaşi actori principali - doar că unii au părul mai alb, alţii costume mai scumpe. În rest, scenariul nu s-a schimbat: scandalul precede meciul, iar după fluierul final, toţi se pupă în lojă şi îşi promit că ”data viitoare” vor face altfel.

Între timp, performanţa internaţională e la nivelul la care echipele noastre dispar din cupele europene înainte ca frunzele să cadă din copaci.

Nu e nimic nou în fotbalul din Est. Doar promisiuni reciclate, aceleaşi certuri de cartier ridicate la rang de strategie sportivă şi aceeaşi lipsă de viziune. Dacă în 1995 ne scuzam că ”abia învăţăm regulile capitalismului fotbalistic”, în 2025 nu mai avem nicio scuză.