Nunta banului

Fuse, fuse şi se duse... Mă refer la nunta anului... mai bine zis la nunta banului. Zilele trecute, Jeff Bezos, unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, dacă nu cumva cel mai bogat, s-a căsătorit cu aleasa lui, o anume Lauren Sanchez. Casă de piatră!

Nu obişnuiesc să mă ocup de evenimente mondene, dar acesta sparge tiparele obişnuite. Încep cu un aspect aparent neînsemnat. Cei doi însurăţei au o anumită vărstă. Bezos are 61 de ani, iar noua doamnă Sanchez-Bezos (aşa o cheamă acum) are 56 de ani. Cum subsemnatul are 57, cred că ştiu ceva despre această etapă. Vine o vreme când oamenii trebuie să fie mai aşezaţi, mai discreţi. Nunţile acestea cu public şi cu strigări sunt pentru cei mai tineri, care au toată viaţa înainte. De la o vârstă încolo, nu se mai potriveşte. Rochie albă şi bucheţele de flori? La 56 de ani şi la a doua căsătorie? În fine, poate e ceva ce îmi scapă...

Nunta celor doi a apărut în presă şi pentru că a avut loc la Veneţia. Asta înţeleg. Orice om cu creier şi cu ceva educaţie trebuie să iubească Veneţia. Este nu doar cel mai frumos oraş de pe Pământ, ci şi unul care a contat enorm în istoria Europei.

Problema este că veneţienii nu au dorit această extravaganţă în oraşul lor. Au făcut petiţii, demonstraţii şi, în cele din urmă, Bezos şi Sanchez au închiriat o insulă în lagună unde s-au putut desfăşura în linişte ceremoniile. De ce s-au supărat localnicii? Aici nu îmi este totul clar. Unii, cel puţin, au susţinut că nu este corect ca oraşul să fie "cumpărat” de un miliardar şi nu este bine ca mega-iahturile oligarhiei să ancoreze în dreptul pieţei San Marco. Primarul, pe de altă parte, a atras atenţia că în trei zile banii pe care îi va face oraşul vor fi în jur de 1,1 miliarde de euro, adică 68 la sută din venitul anual din turism. Nu este de colea, nu?...

Toată afacerea dezvăluie ceva important despre starea lamentabilă a dezbaterilor publice. În Europa, mai cu seamă. S-au înmulţit, în ultimii ani, contestaţiile "anti-capitaliste”. Prin Spania turiştii au ajuns să fie atacaţi la terase. În unele oraşe au fost manifestaţii anti-turism. Pe undeva este de înţeles. Realitatea este că unele destinaţii au ajuns să fie sufocate de turişti. Mergeţi la Roma şi încercaţi să vă apropiaţi de fântâna Trevi sau de Piaţa Spaniei şi veţi înţelege la ce mă refer.

Dar de aici la atacul asupra miliardarilor planetei este o distanţă explicată doar de agenda marxistă a unora dintre protestatari. Bun, şi pe mine mă deranjează, personal, să văd un mega-iaht ancorat la o sută de metri atunci când sunt în piaţa San Marco. Dar la fel de mult mă deranjează să văd, în aceeaşi piaţă, mii de turişti care stau pe jos şi mănâncă sandwich-uri cu salam de la supermarket. Nu miliardarii au făcut din piaţa Domului, din Milano, un spaţiu de circ, în care se vând genţi Versace fake şi se face break-dance în faţa catedralei.

Trebuie să fim rezonabili. Dacă îi denunţăm pe "faliţii celorlalţi”, este bine să vedem şi ce fac "faliţii noştri”. Turismul de masă, kitsch, este alimentat chiar de mase. Da, sunt de acord cu protestatarii: Veneţia nu trebuie să devină un uriaş Disneyland, un parc de distracţii fără suflet. Dar Bezos şi Sanchez au stat trei zile. Cine îşi bate joc de Veneţia în celelalte 362 de zile ale anului?

Desigur că este ceva ridicol să o vezi pe una dintre surorile Kardashian în şalupă, plimbându-se ca o prinţesă pe canalele Veneţiei. Dar măcar ea achită nota de plată. Hotelurile de lux în care au stat celebrităţile au fost renovate cu costuri enorme. Fără acest gen de clienţi, clădirile acelea ar fi acum nişte dărăpănături. Însă turistul de masă adesea produce doar pagube. Unul dintre aceştia, tot zilele trecute, a vrut să îşi facă un selfie în galeria Uffizi. A reuşit să deterioreze o pictură din secolul al XVIII-lea.

Am avut şi noi, în România, cazuri. Ţineţi minte de câte ori a ieşit scandal când Sala Tronului din Palatul Regal sau alte locuri istorice au fost închiriate pentru nunţi cu manele ale unor bogătaşi? Pe bună dreptate. Dar dacă este să fim corecţi, ar trebui să privim şi la turismul de masă care sufocă, de exemplu, zona Bran. Aşa înţelegem noi să ne respectăm istoria? Cu tarabe care vând Hopa-Mitică şi papuci din plastic?

Lumea este aşa cum este. Probabil că mereu vor exista mega-bogaţi care vor vrea să se afişeze prin castelele din Franţa sau pe insulele greceşti şi vor închiria jumătate de judeţ pentru zece poze prin tabloide. După cum vor exista milioane de oameni pentru care Florenţa înseamnă doar ocazia de a mânca îngheţată pe un pod ciudat, aglomerat.

Dar cred că trebuie să ne decidem. Unele locuri ale memoriei naţionale şi mondiale trebuie respectate. Fără hamburgheri, fără festivaluri hip-hop, fără reclame, fără zeci de mii de turişti care debarcă în fiecare dimineaţă din autocare. Locuri în care mergem la pas, reflectăm şi învăţăm.

Cum vi s-ar părea dacă aţi deschide televizorul şi aţi vedea o emisiune de tip reality show organizată în grădinile de la Versailles? Sau un concert al lui Tzancă Uraganu (se pare că aşa se scrie, a trebuit să verific pe Internet) organizat la Vatican? Cred că puţină decenţă nu strică. Valabil pentru toată lumea - şi pentru cei care au venit cu cafeaua în termos, dar şi pentru cei care coboară din elicopter.