O radiografie a transformării globale; de ce crizele nu mai pot fi tratate izolat

Ritmul accelerat în care progresează tehnologia, schimbările climatice, disputele politice, problemele sanitare şi nu în ultimul rand conflictele armate au condus la instalarea de crize diverse la nivel global. Acestea se accentuează odată cu disputele sociale legate de echilibrul dintre dezvoltare şi sustenabilitate.

În contextul unei interconectivităţi globale, lumea pare să se afle la o răscruce, iar crizele multiple - financiară, alimentară, a apei, climatică, energetică, tehnologică, geopolitică şi spirituală - se manifestă simultan, nemaiputând fi privite izolat. Provocările cu care se confruntă populaţia, deşi, iniţial, par diferite, sunt legate într-un cerc vicios complex în care fiecare problemă contribuie la amplificarea celorlalte. Astfel, suntem martorii unei serii de crize globale care se întrepătrund şi se amplifică reciproc.

Unul dintre cel mai puţin discutate, dar decisive puncte comune ale acestor crize este faptul că lumea modernă s-a organizat în jurul sistemului de credit cu dobândă, un mecanism născut în zorii capitalismului modern, în jurul anului 1550. Ceea ce fusese, în esenţă, un instrument de echilibrare între prezent şi viitor - între lipsă şi surplus - a devenit fundaţia unei ordini economice şi sociale care funcţionează pe baza promisiunii că „mâine” vom plăti ceea ce nu putem plăti astăzi. Însă, într-o lume în care datoria creşte accelerat faţă de PIB, devine evident că această promisiune nu mai poate fi onorată. În acest context, creditul nu mai reglează realitatea - o înlocuieşte. Iar această iluzie contabilă, ridicată la rang de sistem global, stă la baza unei părţi considerabile din instabilitatea actuală.

• Cauzele crizelor globale

Cauzele comune ale acestor crize sunt, în mare parte, aceleaşi: exploatarea iresponsabilă a resurselor naturale, modelele economice nesustenabile, creşterea populaţiei şi consumul excesiv, inegalităţile sociale şi economice, lipsa de voinţă politică globală pentru abordarea problemelor existente într-un mod coordonat şi eficient. Aceste cauze sunt alimentate de interese economice pe termen scurt, care prioritizează profitul în detrimentul sustenabilităţii pe termen lung - şi toate acestea sunt facilitate de un sistem financiar în care viitorul este constant amanetat.

• Interconexiunile dintre crize

Pe măsură ce crizele globale se adâncesc, ele interacţionează astfel încât impactul uneia dintre ele se răsfrânge în mod direct asupra celorlalte. De exemplu, criza climatică conduce la schimbări meteorologice extreme care afectează producţia de alimente, agravează lipsa de apă şi intensifică migraţiile. Criza alimentară, la rândul ei, contribuie la instabilitatea geopolitică, iar criza apei devine tot mai acută în regiunile afectate de secetă severă, ceea ce determină conflicte pentru resursele de apă şi terenuri fertile.

Criza financiară subminează capacitatea guvernelor de a implementa politici eficiente de combatere a problemelor existente. Acest tip de criză, cu vulnerabilităţile sale economice şi falimentele sistemice, ne arată cât de fragil este ecosistemul economic global, cu un consum nesustenabil şi o datorie structurată pe criterii care ignoră realitatea capacităţii de rambursare. Acesta este doar un aspect al unei probleme mai largi, care cuprinde, în paralel, criza alimentară şi criza apei, amândouă legate direct de schimbările climatice şi de modalităţile actuale de producţie şi consum.

Agricultura intensivă, cu utilizarea masivă a resurselor naturale, dar şi inegalitatea în distribuirea alimentelor contribuie la o insecuritate alimentară globală. În aceeaşi măsură, lipsa de acces la apă potabilă pentru milioane de oameni agravează impactul crizei climatice. În acest context, criza energetică îşi face simţită prezenţa, amplificând nevoia de a găsi soluţii sustenabile pentru a înlocui combustibilii fosili cu surse de energie regenerabilă.

Criza geopolitică, marcată de conflicte, migrarea forţată a milioanelor de oameni şi competiţia pentru resurse se intersectează inevitabil cu toate celelalte crize, devenind un factor destabilizator global. Astfel, căutăm soluţii pentru menţinerea păcii, pentru sprijinirea dezvoltării durabile şi pentru protejarea democraţiilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.

În paralel cu toate aceste crize şi ca urmare a acestora apare criza socială, ea fiind rezultatul unei combinaţii de factori economici, politici şi instituţionali. Măsurile de austeritate, scăderea încrederii în instituţii, creşterea sărăciei şi instabilitatea politică, toate acestea contribuie la o atmosferă de tensiune şi incertitudine. Pentru a depăşi această criză, este necesară o abordare integrată care să includă reforme economice sustenabile, consolidarea instituţiilor democratice şi măsuri eficiente de combatere a inegalităţilor sociale.

Toate aceste crize sunt însoţite de o profundă criză spirituală şi de valori, care amplifică sentimentul de pierdere a sensului şi identităţii în faţa unui viitor incert şi devastator. Când întreaga civilizaţie se sprijină pe o ficţiune financiară, pierderea sensului devine inevitabilă.

• Consecinţele crizelor asupra societăţii, economiei şi mediului

Aşadar, fiecare criză are consecinţe diverse asupra societăţii, economiei şi mediului înconjurător. De la sărăcie crescândă şi migraţie forţată datorată schimbărilor climatice şi conflictelor pentru resurse, la instabilitate politică şi militară cauzată de competiţia pentru apă şi energie, efectele interconectate ale acestora sunt adânci şi greu de reparat. La nivel individual, crizele climatice şi financiare pot conduce la o creştere a anxietăţii şi a depresiei, în timp ce criza spirituală se manifestă prin sentimentul de alienare faţă de o lume în continuă schimbare. De aceea, abordările izolate nu mai sunt suficiente.

• Soluţiile crizelor globale

Întrucât sunt interconectate, crizele globale au nevoie de soluţii integrate, care să ţină cont de complexitatea interacţiunii dintre ele. Soluţiile nu vor mai putea fi doar tehnice sau economice; ele trebuie să includă şi o reexaminare a valorilor fundamentale ale societăţii, o reconectare cu natura şi un angajament global pentru justiţie socială şi echitate.

Prin acest dosar de presă ne propunem să prezentăm o analiză cuprinzătoare a fiecăreia dintre crize, să subliniem interdependenţele dintre ele, explorând impactul comun asupra societăţii globale şi identificând soluţiile necesare pentru depăşirea acestor provocări.

Citeşte Scrisoare către cititorii care nu mai cred că o criză vine singură