Bătălia de 3 miliarde euro care decide viitorul industriei de apărare

Competiţia pentru achiziţionarea de către Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a 298 de maşini de luptă pentru infanterie (MLI), contract în valoare de maximum 3 miliarde euro, este una acerbă şi una care poate schimba echilibrul strategic şi industrial al României pentru deceniile următoare. În centrul acestei competiţii apar marile nume ale industriei de apărare: compania sud-coreeană Hanwha Aerospace cu vehiculul său „Redback”, gigantul german Rheinmetall cu „Lynx”, dar şi alţi jucători Importanţi precum BAE Systems (CV90), General Dynamics European Land Systems (ASCOD 2) şi Otokar (Tulpar).

Contextul de securitate al flancului estic al NATO, tensiunile generate de războiul din Ucraina şi dorinţa României de autonomie logistică şi industrială fac ca decizia să fie mult mai mult decât o simplă achiziţie.

Din datele comunicate de Hanwha şi preluate în mass-media rezultă câteva elemente care pun strategia companiei sud-coreene într-o lumină aparte: Redback este prezentat ca singura opţiune validată conform unui „Risk Mitigation Assessment” australian (considerat printre cele mai riguroase teste occidentale), ceea ce conferă un plus de credibilitate la capătul lanţului de echipamente. În plus, Hanwha promite că 70% din program va fi localizat în România (inclusiv motorul, turela, integrarea sistemelor) şi livrarea întregului lot până în anul 2030. Compania avertizează în acelaşi timp asupra dependenţei logistice în cazul unui câştig al maşinei de luptă Lynx: lanţul logistic al Rheinmetall este concentrat în Ungaria, ceea ce ar plasa România într-o poziţie vulnerabilă în caz de criză. De partea cealaltă, Rheinmetall îşi prezintă participaţia în România via fabrica de la Mediaş, investiţii în producţie locală şi mentenanţă, dar şi modularitatea vehiculului Lynx.

Vehiculul Redback de la Hanwha Aerospace are o greutate în luptă estimată la circa 42 tone, cu turela ce poate cântări aproximativ 6 tone, şi o echipă de trei persoane (comandant, trăgător, pilot) plus opt militari transportaţi. Armamentul principal este un tun de 30 milimetri Mk44S Bushmaster II capabil să tragă muniţie de 30 × 173 milimetri, inclusiv ronde programabile tip air-burst, şi poate fi uşor upgradat la 40 mlimetri Supershot prin schimbarea a patru componente. Vehiculul este echipat cu suspensie independentă şi şenile de cauciuc compozit pentru confort sporit şi reducerea vibraţiilor, un sistem de protecţie activă (APS) „Iron Fist”, o arhitectură de turelă integrată cu senzori de ultimă generaţie şi protecţie antigravă pentru echipaj.

Pe de altă parte, vehiculul Lynx de la Rheinmetall este conceput ca o platformă de nouă generaţie cu o masă de luptă estimată în jur de 44-50 tone, echipat cu un motor diesel de 18 litri care generează până la 1.140 CP, cu transmisie automată şi capacitate de deplasare pe teren dificil (capacitate de urcare a pantei de 60%, laterală de 30%, traversare de şanţ de 2,5 metri adâncime). Armamentul principal al Lynx este o turelă Lance 2.0 cu tun de 30 sau 35 milimetri capabil de muniţie perforantă şi programabilă, mitralieră coaxială de 7,62 milimetri şi rachete anti-tanc Spike LR2 cu rază de acţiune până la circa 5,5 kilometri. Compartimentul de transport găzduieşte trei membri de echipaj plus opt sau până la 11 militari transportaţi, iar vehiculul este conceput pentru modularitate, digitalizare completă a sistemului de control al focului, vedere panoramică pentru comandant, protecţie modernă şi uşurinţă de integrare cu reteaua de comandă-control.

Din punct de vedere al industriei române, nu este vorba doar despre "o listă de dotări”, ci poate fi o şansă rară de a fi integrată real în lanţuri globale de producţie, de a genera locuri de muncă în domenii de înaltă valoare adăugată şi de a câştiga autonomie tehnologică.

Ceea ce este acum în joc este o decizie care trebuie să se bazeze pe nevoile operaţionale militare ale ţării noastre, pe viteza livrării, compatibilitatea sistemică cu platforme deja existente, costurile de mentenanţă, infrastructura logistică, eventualele blocaje externe şi nu pe jocuri politice sau influenţe de moment.

În această competiţie acerbă pentru contractul MApN-ului, România are acum nu doar opţiunea de a cumpăra un vehicul blindat, ci şansa de a construi o ramură industrială strategică, de a creşte capacitatea de apărare, de a integra forţele armate într-un ecosistem logistic-industrial pregătit pentru deceniile următoare.