MAKE: "După 30 de ani, BVB este încă la început”

Bursa de Valori Bucureşti, după 30 de ani de activitate, este încă la început, cu tranzacţionare zilnică mică, spre deosebire de bursele de la Budapesta şi Varşovia, iar acest lucru este cauzat de greşelile care au fost făcute în tot acest timp de cei care au condus instituţia din ţara noastră, susţine MAKE, preşedintele Grupului de presă BURSA.

Domnia sa ne-a transmis: "Lumea nu ştia de bursă în anul 1990. Nici eu nu aveam habar de aceasta. Situaţia acestei necunoaşteri nu vine din ignoranţă. În dicţionarul de economie din 1975 nu există noţiunea de bursă, nu figurează. Există un mic dicţionar de filosofie sovietic, tradus din limba rusă în 1951, iar acolo noţiunea de bursă era definită drept instituţie reacţionară burgheză. Nu aveai de unde să ştii ce este bursa, ce e piaţa bursieră şi cu ce se ocupă. Aşa că, atunci când am auzit o şoaptă «spune-i ziarului Bursa, dă-i numele Bursa», şoapta aceea din mintea mea era inexplicabilă. Chiar dacă, totuşi, aveam o idee: văzusem în unele filme cu Gregory Peck cum a fost dat afară din bursă pentru că nu era membru; era doar investitor şi n-avea ce căuta acolo. Am înţeles că e vorba de o comunitate. Am mai văzut nişte bileţele, nişte hârtiuţe aruncate în aer în anumite momente în care mulţimea traderilor exploda. Am înţeles că e ceva interesant. Apoi am văzut că are o legătură cu preţurile. Am introdus informaţia de preţ în anunţurile de mică publicitate. Ziarul BURSA a debutat ca ziar de mică publicitate, dar a avut o informaţie în plus faţă de toate celelalte: preţuri pentru servicii şi pentru bunurile propuse spre vânzare-cumpărare. Apoi încet-încet am înţeles despre ce este vorba. Am mers la Biblioteca Academiei, am văzut ziarul Bursa antebelic, cu care n-avem nimic de a face. Ziarul BURSA de acum nu este un continuator. Am văzut că este vorba într-adevăr despre vânzare-cumpărare de titluri”.

MAKE a rememorat primele încercări de cristalizare a unei burse de valori în ţara noastră, încercări care datează de la începutul anilor "90. Preşedintele Grupului de presă BURSA ne-a spus: "La Cluj, cineva a zis că organizează o bursă. M-am dus acolo, în 1992. Mi-a arătat o cameră cu o sobă şi a zis: «Aici va fi bursa». Am avut noroc că am dat de Camera de Comerţ din Cluj, ai cărei reprezentanţi mi-au spus că ei intenţionează să organizeze o bursă. În 1993, dacă nu mă înşel, a avut loc o adunare generală la care am participat în care s-a hotărât înfiinţarea Bursei Române de Mărfuri la Bucureşti. Oamenii au început să dea anunţuri de vânzare-cumpărare de opţiuni pentru acţiunile la Banca Ion Ţiriac. Le-am organizat în ziar. Am făcut o rubrică specială pentru astfel de anunţuri şi apoi au început să apară anunţuri de vânzare-cumpărare de certificate de proprietate. Apoi, după programele de privatizare pilot - întâi au fost patru societăţi care au fost privatizate - după care, dacă îmi amintesc bine, 126 privatizate prin MEBO, oamenii au început să vândă şi să cumpere şi dădeau anunţuri în ziarul BURSA”.

• Experienţa USAID, nefastă pentru BVB

Domnia sa a menţionat că în 1995, fostul preşedinte CNVM de tristă amintire, Ştefan Boboc, a semnat un memorandum de înţelegere cu USAID, care a venit în toamna acelui an şi a început procesul de consultanţă pentru constituirea pieţei extra-bursiere.

MAKE ne-a precizat: "La bursa de valori, consultanţa cred că a fost asigurată de canadienii din Toronto şi de British Know-How Fund. Între aceşti consultanţi nu a fost o relaţie amiabilă şi din păcate consultanţii USAID n-au avut o relaţie bună nici cu ziarul BURSA, deşi iniţial m-au păcălit să vin să-i lămuresc cum ar trebui să procedeze în România. În anul 1995, când au venit ei, eu aveam deja în ziarul BURSA circa şase-şapte pagini mari pline cu anunţuri de vânzări-cumpărări de acţiuni cu preţuri afişate şi numere de telefon şi numele persoanelor respective. Organizasem anunţurile, vânzările cu cumpărările, faţă în faţă. Şi americanii au perceput ziarul BURSA ca un rival, lucru de care nu mi-am dat seama. Eu am fost atât de bucuros că americanii au venit să ne ajute încât le-am explicat toate chichiţele legislative şi mecanismele de formare a acestei pieţe, care era o piaţă informală dispreţuită de toată lumea. Americanii, cu care am avut trei întâlniri lungi, între 10 şi 12 ore fiecare întâlnire, în care eu eram singur şi ei se adunau câte 12 şi notau ceea ce le spuneam, au zis: «Nu, piaţa asta trebuie distrusă». Şi asta au încercat. M-au ameninţat cu puşcăria şi Poliţia a început să mă ancheteze, proces care a luat sfârşit numai după ce 40 de organizaţii internaţionale dedicate libertăţii presei au trimis o scrisoare preşedintelui Ion Iliescu în care solicitau încetarea hărţuirii la adresa ziarului BURSA.

Aşa a ieşit o piaţă searbădă, nepotrivită, în care au dematerializat acţiunile după ce timp de 45 de ani, în vremea regimului comunist, poporul era proprietarul a tot ceea ce avea ţara; poporul era proprietarul mijloacelor de producţie, dar nu le putea lua acasă. Deci, să fii proprietar fără posesie a fost în mentalitatea românilor şi în general a tuturor ţărilor comuniste. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu acţiunile. Erai proprietar, dar nu le aveai în mână. Erau înregistrate. Au fost înregistrări”.

Domnia sa a enumerat şi greşelile făcute la începutul pieţei de capital din ţara noastră, cum ar fi înfiinţarea, la sugestia americanilor, a unei pieţe electronice "într-o ţară care era ultima din Europa în materie de informatizare”, piaţă ce a ajuns pe mâna unor brokeri fără educaţie comercială.

MAKE a afirmat: ”De la început brokerii au primit această pleaşcă prin care orice mişcare de acţiuni trebuia înregistrată la ei. Erau ca notarii şi primeau comision. Tu trebuia să iei autobuzul de la ţară, dacă doreai să-ţi vinzi acţiunile. Luai autobuzul de la ţară, te duceai în centrul judeţean, acolo căutai societatea de brokeraj şi îi rugai frumos să-ţi opereze transferul acţiunilor, pe care le aveai, către cumpărător. Pentru asta le plăteai un comision. Prostie mai mare n-am auzit, n-am văzut. Brokerii aşa s-au format. S-au format brokeri care n-au avut niciun fel de educaţie comercială. Zero”.

Preşedintele Grupului de presă BURSA susţine că din acel moment a provenit reflexul pieţei actuale, în care actorii de la BVB susţin că "statul n-are grijă de noi” şi că ”statul nu scoate la privatizare”.

MAKE a arătat: "Ca şi când n-ar fi existat întreprinderi private deja pe care brokerii nu le aduceau la bursă. Ei nu vânau acele întreprinderi care să merite capitalizarea, să fie tranzacţionate. Nu, aşteptau să vină, să bage SIF-urile, să bage băncile, să bage PETROM-ul, să bage diverse. Spuneau: «Nu avem marfă». Ei aveau 6000 de întreprinderi listate. La bursă erau numai vreo 100. Da, 6000 erau listate la Rasdaq şi ţipau că nu au marfă. Dacă le spuneai «bine, dar aveţi 6000 de întreprinderi», replicau: «da, dar nu avem marfă bună». Şi cine te obligă să nu aduci marfă bună? Cine îţi interzice? De ce nu te ocupi?”

Domnia sa afirmă că aceasta este explicaţia pentru care într-o ţară cu 20 de milioane de locuitori, cu 16 milioane de acţionari obţinuţi în procesul de privatizare în masă, tranzacţiile sunt la pământ. Preşedintele Grupului de presă BURSA susţine că, în acest moment, la BVB sunt probabil vreo 10.000 de investitori activi, din care doar 5.000 tranzacţionează în fiecare zi. Mai mult, el critică faptul că BVB îi consideră investitori activi şi pe cei care fac o tranzacţie la şase luni. Domnia sa a amintit şi despre scandalurile din ultimii 30 de ani de la BVB, o parte dintre acestea fiind arbitrate în paginile ziarului BURSA.

"Îmi amintesc de Daniel Ţepeş, un mincinos. Am dovedit că e mincinos. Lucian Anghel care n-a făcut nimic. Ultima moluscă. Apoi, pomul lăudat, polonezul Ludwik Sobolewski, care altceva decât tupeu nu avea. Ne învaţă el şi... nu ne învăţa nimic. Nu ştia. El avusese succes la o bursă care era de stat. Bursa din Varşovia era o bursă de stat. El era funcţionar guvernamental. Foarte multe oportunităţi au fost pierdute, iar la această aniversare trebuie spus totuşi că Bursa de Valori Bucureşti s-a consacrat pe un anumit nivel şi nu este o stea a Europei de Est. Găsim o stea a Europei de Est în Budapesta, în Varşovia, dar la Bucureşti încă mai aşteptăm, încă mai avem speranţe. După 30 de ani suntem încă la început”, a concluzionat MAKE.

Citeşte Trei decenii de bursă în România - de la relansare la consolidare