OPINIE AUR putea deveni primul partid în Parlament, dar Simion nu a vrut

Există momente în politică în care nu trebuie să faci nimic spectaculos ca să câştigi. Trebuie doar să nu strici momentul. Ieri a fost unul dintre acele momente, iar George Simion a reuşit, în mod real, performanţa rară de a pierde fără să fie obligat să rişte cu adevărat.

În logica rece a aritmeticii parlamentare, situaţia era aproape didactică: PSD slăbit, conducere contestată, nervi întinşi la maximum. O moţiune „trântită” la momentul potrivit ar fi deschis robinetul migraţiei politice. Iar Sorin Grindeanu ar fi devenit, foarte probabil, prima piesă sacrificată într-un domino intern. De acolo până la o hemoragie de parlamentari nu mai era decât un pas, iar AUR ar fi putut deveni, aproape peste noapte, primul partid ca număr de aleşi.

Dar politica nu este doar despre a avea ocazii. Este despre a le recunoaşte. Prin votul pentru moţiune, AUR a ales să fie zgomotos în loc să fie eficient. A preferat satisfacţia imediată a opoziţiei „pure” în locul unui calcul strategic care ar fi putut redesena raportul de forţe în Parlament. Cu alte cuvinte, a ales gestul în locul rezultatului.

E o formă de radicalism care, paradoxal, conservă exact sistemul pe care George Simion pretinde că îl combate.

Ironia este că George Simion nu a pierdut o bătălie. A ratat o oportunitate de a schimba jocul. Şi a făcut-o respectând toate regulile jocului pe care spune că vrea să-l dărâme.

În politică, uneori trebuie să ştii când să loveşti. Alteori, mai rar, trebuie să ştii când să nu loveşti.

Ieri a fost despre a doua variantă. Iar lecţia pare să fi trecut, din nou, pe lângă liderul AUR.