Pământul văzut de pe Lună: o nouă perspectivă asupra climei globale

Observarea Pământului de pe Lună ar putea deveni una dintre cele mai eficiente metode de analiză a climei globale, arată un nou studiu ştiinţific publicat recent. Cercetarea indică faptul că această perspectivă unică permite eliminarea „zgomotului” generat de fenomenele meteorologice locale şi evidenţierea semnăturii radiative reale a planetei, esenţială pentru înţelegerea schimbărilor climatice, relatează agenţia Xinhua.

Bilanţul de radiaţii al Terrei, echilibrul dintre energia primită de la Soare şi energia reflectată înapoi în spaţiu, reprezintă un element-cheie în funcţionarea sistemului climatic. Modificările acestui echilibru influenţează temperaturile globale, circulaţia atmosferică şi frecvenţa fenomenelor extreme. Până în prezent, sateliţii au jucat un rol crucial în măsurarea acestui bilanţ, însă fiecare tip de orbită vine cu limitări importante. Sateliţii aflaţi pe orbită joasă observă regiuni diferite ale planetei la momente diferite, în timp ce sateliţii geostaţionari monitorizează doar o singură emisferă. Această fragmentare face dificilă obţinerea unei imagini coerente, continue şi cu adevărat globale a radiaţiei reflectate de Pământ.

• Platformă ideală pentru observarea globală

Studiul, publicat în Journal of Geophysical Research: Atmospheres, arată că o platformă de observare amplasată pe Lună ar putea depăşi aceste limite. De la distanţa Lunii, Pământul apare ca un disc complet şi stabil, oferind o perspectivă permanentă asupra întregii planete. „De pe Lună, Pământul apare ca un disc unic şi complet”, a explicat Ye Hanlin, cercetător la Institutul de Fizică Atmosferică din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe (CAS) şi autor principal al studiului. „Acest lucru ne permite să extragem semnalele de radiaţie dominante ale planetei, suprimând în acelaşi timp interferenţele provocate de evenimentele meteorologice locale şi de mică amploare”, a adăugat el.

• Amprenta de radiaţii a Pământului

Analiza realizată de echipa chineză arată că aproximativ 90% din variaţiile radiaţiei emise de Pământ, aşa cum sunt observate de pe Lună, pot fi descrise prin modele matematice simple la scară planetară, cunoscute sub numele de armonici sferice. Aceste modele funcţionează ca o adevărată „amprentă radiativă” globală a planetei, reducând eficient zgomotul din datele energetice şi scoţând în evidenţă caracteristicile climatice majore. Practic, perspectiva lunară permite separarea semnalelor relevante pentru climă de fluctuaţiile de scurtă durată generate de vreme. Studiul a identificat, de asemenea, cicluri ritmice clare în datele de radiaţie, asociate cu fazele Lunii, mişcarea sa orbitală şi rotaţia zilnică a Pământului, fiecare lăsând semnături distincte în observaţii.

• Un instrument strategic pentru monitorizarea climei

„O platformă plasată pe Lună asigură o vedere nouă, durabilă şi holistică asupra Pământului, care este cu totul unică”, a declarat Guo Huadong, academician al CAS şi autor-corespondent al studiului. Potrivit cercetătorilor, această abordare ar putea deveni un instrument esenţial pentru măsurarea precisă a radiaţiei emise de Pământ şi pentru monitorizarea pe termen lung a schimbărilor climatice globale. O astfel de perspectivă „de ansamblu” ar completa datele furnizate de sateliţii actuali şi ar contribui la o înţelegere mai profundă a dinamicii climatice a planetei.