PENTRU FINANŢĂRILE PE TERMEN MEDIU Nicolae Dănilă: "Piaţa de capital ia locul băncilor"

Experienţa americană sugerează că singurul răspuns posibil pentru finanţarea companiilor europene, pe termen mediu, este piaţa de capital, pe fondul reducerii finanţărilor bancare, arată profesorul universitar Nicolae Dănilă, în volumul "Fereastră de oportunităţi şi provocări pentru România".

Reducerea finanţărilor bancare va crea o problemă seriosă în Europa, apreciază domnul Dănilă, adăugând: "Companiile europene îşi finanţează activitatea în proporţie de până la 90% din sectorul bancar. În SUA, sectorul bancar este o sursă numai pentru 25-30% din nevoile de finanţare ale companiilor.

Provocarea actuală pentru companiile europene este să găsească surse alternative de aproximativ 8,1 miliarde de euro (potrivit unui raport Barclays, citat în The Economist, în 2012) pentru finanţarea nevoilor, pe măsură ce sectorul bancar creşte costurile de credit îşi targhetează activele cu riscuri mai mici".

Totuşi, spre deosebire de SUA, pieţele europene de capital adună fonduri de numai 1,3 miliarde de euro în prezent (The Economist 2012), precizează fostul membru în Consiliul BNR.

Totuşi, asta nu sugerează că băncile vor abandona, în totalitate, afacerile, apreciază Nicolae Dănilă: "Există un motiv cultural pentru asta. În timp, băncile au strâns relaţiile cu clienţii lor, corporaţii sau gospodării. În plus, piaţa de capital nu are, pur şi simplu, toate instrumentele necesare pentru finanţarea companiilor. Aşadar, băncile ar putea deveni consultanţi atât pentru companii, cât şi pentru piaţa de capital pentru finanţarea pe termen mediu.

Băncile vor ajuta cu servicii de consultanţă procesul de atragere de capital pe termen lung, prin formarea unui parteneriat cu investitorii instituţionali".

Autorul consideră că o asemenea activitate va fi profitabilă pentru bănci, întrucât permite păstrarea portofoliilor de clienţi şi a relaţiei speciale cu aceştia, fără asumarea unor noi riscuri, în acelaşi timp făcând profit din consultanţă.

Acest nou trend naşte îngrijorări legate de atitudinea europenilor faţă de piaţa de capital, în general, şi riscurile pieţei de capital, în particular, potrivit volumului citat.

Nicolae Dănilă mai notează: "La acest subiect, se adaugă negocierile internaţionale pentru reglementarea şi supravegherea sectorului bancar din umbră, cu scopul de a menţine stabilitatea financiară prin eliminarea riscului sistemic indus de acest sector în sectorul bancar. Principalele părţi în aceste negocieri sunt fondurile de instrumente cu venit fix , garanţii la repo şi împrumuturi de acţiuni. În plus, autorităţile europene în general şi din Estul Europei în particular (în special România) trebuie să treacă prin schimbări majore referitoare la politicile şi reglementările pentru dezvoltarea pieţei de capital".

• Finanţarea pe termen scurt - de la persoană la persoană

Activele pe termen scurt sunt de departe cele mai interesante pentru bănci, din punct de vedere al circumstanţelor prezente, apreciază autorul cărţii, care notează că din punct de vedere al costului finanţării, asemenea active nu mai sunt avantajoase, întrucât costul cash-ului sau al operaţiunilor cu active foarte lichide este peste zero, în ciuda mediului de dobânzi apropiate de zero.

Sunt cel puţin două motive pentru proliferarea surselor alternative de finanţare pe termen scurt (de la persoană la persoană), este de părere domnul Dănilă: "În primul rând, companiile mici şi mijlocii nu au nevoiE de finanţare pe termen mediu şi lung, pentru a deveni un punct de interes pentru sectorul bancar.

În plus, asemenea companii nu au profilul potrivit, ca să se finanţeze prin piaţa de capital. În al doilea rând, riscurile companiilor mici şi mijlocii sunt prea ridicate, din moment ce nu au fluxuri de numerar predictibile, iar ciclurile de afaceri declanşează restructurări masive în rândul acestor companii".

În opinia lui Nicolae Dănilă, principalele două motive care fac posibile alternativele de finanţare pe termen scurt pentru companii sunt următoarele: băncile aproape au abandonat finanţarea activităţilor pe termen scurt, iar progresul tehnologic permite ca asemenea alternative să funcţioneze cu costuri foarte mici.

Domnia sa dă drept exemplu creditele către companii mici şi mijlocii, creditele către indivizi, participarea cu capital la startup-uri inovative sau platformele de plată pentru facturi.

Totuşi, finanţarea pe termen scurt prin tranzacţii de la persoană la personă nu poate înlocui împrumuturile bancare, în opinia autorului.

• Investiţiile în finanţarea investiţiilor pe termen lung ar putea fi cheia supravieţuirii în cazul fondurilor de pensii

Noul model bacar şi noile cerinţe de capital şi lichiditate împing băncile să îşi reducă activele pe termen lung, pe măsură ce se finanţează mai mult din depozite şi mai puţin din împrumuturi, iar sub asemenea circumstanţe, proiectele pe termen lung (infrastructură, leasing şi imobiliare) sunt cel mai afectate, apreciază Nicolae Dănilă.

Potrivit datelor FMI, în 2013, băncile din UE ar fi putut renunţa la aproape 2,8 trilioane de dolari din active. Aceasta este o restructurare dificil de făcut cu efecte negative în economia reală, inclusiv asupra celei româneşti, se arată în volumul "Fereastră de oportunităţi şi provocări pentru România".

Nicolae Dănilă mai precizează: "Totuşi, trebuie avut în vedere că există semnificative sume de bani care, prin definiţie, au maturităţi pe termen lung - asigurări şi fonduri de pensii. De aceea, aceste sectoare au pasive pe termen lung. În plus, sectorul asigurărilor a fost mai puţin afectat de criza financiară decât sectorul bancar, deoarece nu a luat parte la spirala crizei financiare (dar a avut probleme de credibilitate, întruct a luat parte la procesul de securitizare - vezi cazul AIG).

Investiţiile în finanţarea investiţiilor pe termen lung ar putea fi cheia supravieţuirii în cazul fondurilor de pensii, darorită dublei provocări cu care se confruntă. Pe de o parte, în mediul dominat de dobânzi de 0%, fondurile de pensii au nevoie de investiţii profitabile, pe de altă parte, fondurile de pensii se confruntă cu pasive în creştere pe fondul schimbărilor demografice nefavorabile".

Totuşi, sumele totale din asigurări şi pensii nu se ridică la nivelul resurselor atrase de bănci pe termen lung, din trei motive, arată autorul: "Primul, activele acestor fonduri, deşi semnificative, sunt relativ reduse compartiv cu nivelurile oferite înainte de criză de băncile comerciale. De aceea, analiza Morgan Stanley oferă dovezi că, pe termen mediu, băncile din UE îşi vor reduce expunerea faţă de sectorul imobiliar cu 300-600 miliarde dolari, în timp ce sectorul pensiilor şi cel al asigurărilor pot oferi numai 100-200 miliarde dolari.

În al doilea rând, există probleme de reglementare. Reglementatorii şi supraveghetorii nu sunt de acord cu active cu maturităţi lungi în balanţele asigurătorilor şi fondurilor de pensii deoarece sunt destul de ilichide. În al treilea rând, există bariere comportamentale, deoarece, în mod tradiţional, fondurile de pensii investesc în active precum acţiunile şi obligaţiunile companiilor cu ratinguri foarte bune, dar niciodată în proiecte private de infrastructură".