Politica de stocare a gazelor din Germania afectează securitatea energetică a României

Europa se îndreaptă spre iarna 2026/2027 cu cele mai scăzute rezerve de gaze din ultimii 18 ani, în condiţiile în care autorităţile din Germania refuză să intervină pentru atingerea ţintei de stocare, respectiv un grad de umplere de cel puţin 80%, şi îi lasă pe operatorii depozitelor să decidă nivelul achiziţiilor.

Mulţi analişti consideră că un astfel de pariu este foarte riscant, nu doar pentru cea mai mare economie a zonei euro, ci şi pentru întreaga Uniune Europeană.

Ritmul extrem de redus al stocării este determinat de dislocarea mecanismului tradiţional al pieţei gazelor de la începerea războiului din Golf.

În mod normal, traderii cumpără gaze ieftine vara, le stochează în instalaţiile subterane şi le vând cu profit iarna, când preţurile cresc.

Dar anul 2026 a adus o răsturnare de situaţie: contractele futures pentru lunile de iarnă arată preţuri ale gazelor mai mici decât cele din ultimele luni şi din prezent.

O astfel de structură a preţurilor, cunoscută sub denumirea de "backwardation", descurajează operatorii să cumpere gaze acum pentru a le stoca, deoarece ar înregistra pierderi semnificative odată cu venirea iernii.

Acesta este contextul de piaţă în care rezervele de gaze ale UE au ajuns în luna august la un grad de umplere de numai 58% din capacitatea naţională, cu peste 16 puncte procentuale sub media perioadei similare din intervalul 2011 - 2025.

Situaţia din Germania este mult mai gravă, deoarece gradul de umplere este de numai 48%, cel mai redus nivel din istoria măsurătorilor (vezi graficul).

Mai mult, gradul de umplere manifestă şi o tendinţă de aplatizare în Germania, în locul traiectoriei clasice de creştere alertă din lunile de vară.

Analişti citaţi de Bloomberg avertizează că o vreme nefavorabilă ar putea determina o creştere accelerată a preţurilor până la 100 EUR/MWh în decembrie, dublu faţă de nivelul actual. Contractul TTF cu livrarea în septembrie 2026 s-a tranzacţionat recent la peste 55 EUR/MWh, conform cotaţiilor de la TradingView.

Autorităţile de la Berlin consideră că nu trebuie să intervină, deoarece "este responsabilitatea companiilor şi a comercianţilor să umple instalaţiile de stocare pentru iarnă", după cum scrie Politico, iar "intervenţia guvernului nu ar face decât să facă mai dificilă situaţia de pe piaţa gazelor şi ar creşte preţurile".

În opinia criticilor, o astfel de decizie ignoră realităţile geopolitice. Sebastian Heinermann, directorul asociaţiei germane a operatorilor de stocare a gazelor (INES), avertizează că nivelurile de stocare sunt "nu doar excepţional de scăzute pentru această perioadă a anului, ci istoric de scăzute" şi că Germania se bazează pe o abordare învechită, orientată spre piaţă, chiar şi atunci când "abia mai există stimulente economice de piaţă".

Alte guverne europene, cum este cel din Ţările de Jos, au alocat sume importante pentru a susţine umplerea cât mai rapidă a depozitelor de gaze.

Germania pare dispusă să parieze pe scenariul optimist al unei ierni blânde, care poate fi trecută fără stocuri masive. Dacă se înşeală, consecinţele se vor resimţi la nivel continental, mai ales că Berlinul are obligaţii contractuale de a furniza gaze Austriei, Elveţiei, Italiei şi Danemarcei în caz de urgenţă.

În acest context tensionat, situaţia României este dificilă, deşi autorităţile au declarat nu demult că ţara noastră a devenit cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în perioada friguroasă din ianuarie 2026, am importat masiv gaze din Ungaria pentru echilibrarea sistemului.

Când temperaturile scad sub -12 grade Celsius, consumul intern depăşeşte uşor 57-58 milioane de metri cubi pe zi, iar producţia internă şi extracţia din depozite nu mai pot ţine pasul.

Şi în acest caz este vorba despre acumularea unor probleme structurale, la fel cum s-a întâmplat şi la nivelul producţiei de energie electrică

Dependenţa de importurile de gaze în perioadele reci devine şi mai problematică în contextul în care Uniunea Europeană va interzice toate importurile de gaze din Rusia, atât prin conducte cât şi lichefiate, până în toamna anului 2027.

Deoarece Ungaria este unul dintre principalii importatori europeni de gaz rusesc, oprirea acestor fluxuri ar putea reduce drastic capacitatea ţării vecine de a exporta în România.

Decizia Germaniei de a nu interveni pe piaţă va fi testată în următoarele luni. Dacă iarna va fi blândă, Berlinul va fi lăudat pentru prudenţă. Dacă frigul va fi sever, Europa s-ar putea confrunta cu o criză energetică de proporţii, iar preţurile ar putea atinge niveluri record.

Pentru România, miza este strategică. Chiar dacă anul acesta stocurile sunt la un nivel relativ bun, vulnerabilitatea structurală a sistemului de transport şi dependenţa de Ungaria rămân puncte nevralgice.

Conform datelor de la Gas Infrastructure Europe, gradul de umplere al depozitelor de gaze din ţara noastră era de 62,4% în 7 august 2026, peste media UE, dar semnificativ sub nivel înregistrat în aceeaşi zi a anului trecut, de 72,5%.

În plus, viitoarea interdicţie aplicată aprovizionării cu gaze din Rusia va amplifica deficitul de aprovizionare pe fondul concurenţei dure pentru aprovizionarea cu gaze lichefiate, în special din Asia.

Piaţa europeană a gazelor se află într-o stare precară şi distorsionată, iar perspectiva unei ierni cu preţuri ridicate şi potenţiale restricţii de aprovizionare este reală.

Dependenţa istorică a României de coridorul de import din Ungaria ne va obliga să plătim în plus pentru acoperirea vârfurilor de consum, iar economia şi cetăţenii vor trebui să se pregătească pentru şocuri semnificative ale preţurilor energiei.