Putin se teme de o altă lovitură de stat, în timp ce Rusia începe în sfârşit să se clatine

Când forţele speciale ruse l-au scos pe Mihail Hodorkovski din avionul său privat, sub ameninţarea armelor, înainte de răsăritul soarelui, în Siberia, în octombrie 2003, acest moment a marcat un punct de cotitură în primii ani ai regimului lui Vladimir Putin, scrie The Telegraph.

Hodorkovski, care controla compania petrolieră şi de gaze Yukos, era atunci cel mai bogat om din Rusia şi îl criticase deschis pe preşedinte. El a devenit primul oligarh încarcerat, în contextul în care Putin reprima orice semn de disidenţă.

Distrugerea ulterioară a Yukos a marcat începutul sfârşitului oricărei forme de economie de piaţă sau transparenţă în Rusia.

Aproape exact 22 de ani mai târziu, Rusia este un stat totalitar. Şi Putin pare să-l considere din nou pe Hodorkovski o ameninţare.

Luna aceasta, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) i-a acuzat pe Hodorkovski, care trăieşte acum în exil la Londra, şi pe 22 de membri ai Comitetului Anti-Război al Rusiei că au complotat o lovitură de stat.

Potrivit FSB, comitetul, care a fost creat pentru a se opune războiului Rusiei în Ucraina, urmăreşte „preluarea violentă a puterii şi răsturnarea ordinii constituţionale în Federaţia Rusă”.

Hodorkovski spune că acuzaţiile sunt minciuni. Kremlinologii spun că este un semn clar al unui nou sentiment de vulnerabilitate în inima statului rus.

„Ne arată că Kremlinul este paranoic”, spune John Herbst, directorul senior al Centrului Eurasia al Consiliului Atlantic şi fost ambasador al SUA în Ucraina. „Putin caută duşmani pentru a-şi consolida regimul.”

Dintr-o dată, Putin are multe motive să fie îngrijorat.

Economia Rusiei începe să se clatine. Afacerile au fost paralizate de ratele ridicate ale dobânzilor, costurile împrumuturilor guvernamentale au crescut vertiginos, iar ministrul economiei, Maxim Reşetnikov, a avertizat în iunie că ţara se află „în pragul unei recesiuni”. Avertismentele se înmulţesc cu privire la o potenţială avalanşă de creanţe neperformante care ar putea declanşa o criză financiară.

Apar mici focare de protest. La începutul acestei luni, sute de oameni s-au adunat în Piaţa Sankt Petersburg pentru a cânta un cântec interzis care cerea răsturnarea lui Putin.

Între timp, Ucraina şi-a intensificat agresiv atacurile cu drone asupra rafinăriilor de petrol ruseşti, lovind aprovizionarea cu combustibil a ţării.

Acum, Donald Trump strânge şurubul. După frustrarea provocată de lipsa de progrese în încheierea războiului din Ucraina, preşedintele SUA a anunţat miercuri noi sancţiuni împotriva a două dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia.

India şi China, principalii cumpărători de petrol rusesc de la începutul războiului, au răspuns prin reducerea achiziţiilor. Acest lucru ameninţă să taie veniturile cruciale din petrol ale maşinii de război a lui Putin - şi ale statului rus.

„Pentru prima dată în trei ani şi jumătate, Rusia este cu adevărat afectată”, spune Timothy Ash, cercetător asociat la programul Rusia şi Eurasia al Chatham House. „Cred că există o oarecare panică.”

Se profilează o criză bancară

Economia Rusiei a fost până acum remarcabil de rezistentă în timpul războiului cu Ucraina, contrazicând previziunile că se va prăbuşi după ce a fost supusă unui val iniţial de sancţiuni la nivel mondial.

Unul dintre motivele pentru care a rezistat până acum este faptul că Kremlinul a obligat băncile să acorde împrumuturi companiilor din domeniul apărării, în loc să utilizeze pur şi simplu fondurile statului.

Pentru a face acest lucru, le-a dat undă verde să acorde împrumuturi fără verificările de credit obişnuite sau rezerve pentru a acoperi eventualele neplăţi.

„Au finanţat războiul cu bani împrumutaţi tot timpul, doar că acest lucru nu apărea în bilanţul statului”, spune Craig Kennedy, de la Centrul Davis pentru studii ruseşti şi eurasiatice de la Harvard.

Kennedy are experienţă directă în ceea ce priveşte modul de operare al ruşilor. El este fostul vicepreşedinte al Bank of America Merrill Lynch şi a condus finanţarea celei mai mari tranzacţii corporative din Rusia din timpul carierei sale în domeniul bancar.

El avertizează: „Este vorba doar de o rezervă ascunsă de datorii şi nimeni nu ştie cu exactitate cât va fi neplătit odată ce vor ajunge la scadenţă”.

Sumele implicate sunt uriaşe. Aproximativ 23% - nu mai puţin de 190 de miliarde de dolari - din împrumuturile corporative restante ale băncilor ruseşti sunt acum acordate companiilor de armament, potrivit analizei lui Kennedy. Aceasta echivalează cu aproximativ 37% din bugetul anual al statului.

Nu numai că aceşti bani au fost împrumutaţi fără verificări adecvate ale bonităţii, dar au ajuns într-un sector cu un istoric de creditare negativ. Toate sectoarele din Rusia se confruntă, de asemenea, cu problema ratelor ridicate ale dobânzilor. Rata dobânzii bancare centrale a atins în octombrie anul trecut un nivel maxim în ultimii douăzeci de ani, de 21%, iar în prezent se situează la 16,5%.

Serghei Cemezov, directorul executiv al Rostec, cel mai mare producător de arme din Rusia, a avertizat în octombrie anul trecut că costurile ridicate ale împrumuturilor sunt nesustenabile pentru acest sector. „Dacă vom continua să funcţionăm astfel, practic majoritatea companiilor noastre vor intra în faliment”, a declarat Cemezov.

German Gref, directorul executiv al Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia, a avertizat în iunie: „Vedem acum că multe întreprinderi încep să aibă probleme cu rambursarea împrumuturilor, iar costul riscului şi provizioanele cresc şi ele pentru bănci.”

În iulie, Bloomberg a raportat că cel puţin trei dintre cele mai mari bănci din Rusia se pregăteau în secret să solicite un ajutor financiar din partea băncii centrale, pe măsură ce împrumuturile neperformante se acumulau.

Managerii superiori au semnalat în privat că portofoliile de împrumuturi sunt într-o stare mult mai proastă decât sugerează statisticile oficiale.

Elvira Nabiullina, guvernatorul băncii centrale, a insistat că avertismentele privind o criză sistemică sunt „absolut nefondate” şi că sistemul bancar rus este bine capitalizat.

Totuşi, nu este vorba doar de apărare. Vladimir Milov, un politician de opoziţie exilat, care a fost fost ministru adjunct al energiei în timpul mandatului lui Putin, spune: „Ceea ce vedem în acest an este o creştere vertiginoasă a numărului de restructurări de credite pentru debitorii corporativi. Restructurarea înseamnă că, de fapt, debitorii nu pot să-şi îndeplinească obligaţiile”.

„Dacă vă amintiţi experienţa crizelor din trecut din Rusia, totul se întâmplă foarte brusc cu băncile. Totul pare în regulă până când descoperă brusc că există o avalanşă de debitori neperformanţi.”

În mai, un raport al Centrului de analiză macroeconomică şi prognoză pe termen scurt, afiliat statului, a avertizat asupra riscului crescând al unei crize bancare sistemice.

„Ar putea degenera într-o criză sistemică? Acestea sunt condiţiile prealabile absolut potrivite pentru asta”, spune Kennedy. „Nu se va întâmpla neapărat. Dar, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să se ocupe de această mare supraîncărcare de datorii neperformante.”

Orice s-ar întâmpla, banii s-au epuizat acum. Toamna trecută, Nabiullina a luat măsuri pentru a limita creditarea bancară, în efortul de a controla inflaţia, care a atins un nivel maxim de 10,3% în martie.

„Aţi avut o creştere uriaşă a creditelor până în noiembrie anul trecut, iar apoi creditarea a scăzut drastic în decembrie şi a rămas la un nivel scăzut de atunci”, spune Kennedy.

Împrumuturile acordate producătorilor de arme se situează acum la 65% din nivelurile înregistrate anul trecut, potrivit unui raport viitor al lui Kennedy pentru Substack, Navigating Russia.

„În ceea ce priveşte capacitatea de a cumpăra victoria pe câmpul de luptă, Moscova înţelege deja că acest lucru depăşeşte capacităţile sale”, spune Kennedy. „Cu cât aşteaptă mai mult, cu atât riscul unei crize este mai mare, deoarece situaţia datoriilor nu se va rezolva de la sine.”

„Nimeni nu are bani”

Războiul afectează cetăţenii obişnuiţi. În acest an, norii groşi de fum s-au ridicat deasupra rafinăriilor de petrol ruseşti din toată ţara, în urma unui val fără precedent de atacuri cu drone ucrainene.

Din ianuarie, Ucraina a lovit 21 dintre cele 38 de rafinării mari ale Rusiei, unde ţiţeiul este rafinat în produse precum benzina. Atacurile au ajuns până la 683 de mile în interiorul Rusiei, de la graniţa cu Ucraina.

Aprovizionarea a fost atât de afectată încât preţurile benzinei au crescut cu 40% de la începutul anului. Oficialii au introdus raţionalizarea în Crimeea ocupată, în timp ce benzinăriile mici din Siberia s-au închis. Reţelele sociale sunt pline de imagini video cu cozi enorme de maşini care aşteaptă să alimenteze.

Atacurile au loc pe fondul unei perioade de stagnare. În 2024, PIB-ul real al Rusiei a crescut cu 4,3%. Anul acesta, Fondul Monetar Internaţional se aşteaptă la o creştere de doar 0,6%.

Producţia militară a devenit singura sursă de creştere a economiei. Sergey Aleksashenko, şeful departamentului de economie al New Eurasian Strategies Center şi fost ministru adjunct al finanţelor din Rusia, afirmă că sectorul civil „se află într-o mare măsură în recesiune”.

„Nimeni nu are bani”, a declarat la începutul acestui an un membru al consiliului de administraţie al unui important conglomerat rus pentru publicaţia de ştiri din Europa de Est IntelliNews. „Fiecare rublă disponibilă este consumată de rambursarea datoriilor.”

Anxietatea Kremlinului

Putin a mai trecut prin tentative de lovituri de stat. În iunie 2023, Evgheni Prigojin, liderul Grupului Wagner, a condus o revoltă împotriva guvernului după luni de certuri cu înalţi oficiali militari. Prigojin nu a reuşit şi a murit câteva luni mai târziu într-un accident de avion.

Dar Hodorkovski nu conduce o marş către Moscova. După ce a petrecut un deceniu într-o închisoare din Siberia, a fost eliberat în 2013 şi s-a mutat în Europa, unde a fondat Comitetul Anti-Război în 2022. Procesul penal al FSB a venit după ce Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, un grup pentru drepturile omului, a lansat o platformă pentru dialog cu opoziţia democratică rusă din exil.

Hodorkovski declară pentru The Telegraph că acuzaţiile FSB împotriva lui arată că Kremlinul are „anxietate cu privire la problema tranziţiei puterii”.

Dacă Putin ar muri mâine, nu ar avea un succesor evident.

„Ce avem în Rusia?”, spune Hodorkovski. „Un prim-ministru pe care nimeni nu l-a ales, ci pe care Putin l-a numit. Instanţe numite de Putin. Un parlament ale cărui locuri au fost ocupate prin alegeri falsificate şi a cărui legitimitate nimeni nu o crede”.

"Legitimitatea internaţională a opoziţiei ruse ar putea deveni un factor semnificativ în cazul unei tranziţii bruşte a puterii.”

Prin urmare, Putin este dornic să discrediteze şi să intimideze Comitetul Anti-Război, susţine Hodorkovski.

El nu este singurul care are această părere. Angela Stent, director emerit al Centrului pentru Studii Eurasiatice, Ruse şi Est-Europene al Universităţii Georgetown, spune: „Ei vor să întărească linia lui Putin conform căreia Occidentul încearcă să destrame Rusia.”

Kremlinul este cunoscut pentru utilizarea acestei strategii atunci când Rusia este neliniştită.

„Când simt presiunea, pur şi simplu măresc numărul celor care sunt declaraţi agenţi străini nedoriţi sau extremişti”, spune Milov.

„Este răspunsul lor birocratic clasic atunci când se simt în general nesiguri cu privire la potenţiala nemulţumire populară.”

Hodorkovski spune că problemele economice ale Rusiei nu provoacă încă disensiuni serioase în ţară. „Populaţia observă problemele, dar acestea nu sunt încă grave.”

Însă sancţiunile occidentale au creat probleme semnificative pentru ţară.

„Prima este rămânerea în urmă din punct de vedere tehnologic”, spune Hodorkovski. „Rusia devine din ce în ce mai arhaică, incapabilă nu numai să producă inovaţii, ci chiar să le adopte pe cele ale altora. Acest lucru nu este foarte vizibil pe termen scurt, dar în 10-20 de ani va duce la probleme majore.”

A doua problemă este noua dependenţă critică a Rusiei de China. Hodorkovski spune: „Maşina de război a lui Putin se bazează în mare măsură pe cooperarea cu RPC. Xi Jinping ar putea prăbuşi economia rusă şi opri războiul mâine, dacă ar dori acest lucru.”

China este o salvare pentru Rusia, deoarece îi cumpără petrolul. Dar Beijingul nu susţine Moscova din toată inima.

La începutul anului 2024, China a reinstituit tarifele la importurile de cărbune rusesc. În acelaşi timp, a inundat Rusia cu importuri de oţel şi maşini ieftine.

Companiile autohtone se luptă să rămână competitive. Avtovaz, compania care produce cea mai vândută maşină din Rusia, a declarat în iulie că ia în considerare trecerea la o săptămână de lucru de patru zile din cauza scăderii vânzărilor şi a „dumpingului de preţuri” din străinătate.

Maxim Oreşkin, consilier economic al lui Putin, a declarat în iunie: „Modelul care a asigurat creşterea economică în ultimii ani a atins în mare măsură limita sa”.

Dezastrul deficitului

Există o altă problemă care aşteaptă să se manifeste. Finanţele publice ale Rusiei se îndreaptă spre un dezastru.

Deficitul Rusiei creşte vertiginos. De la începutul anului, ministerul rus al finanţelor a ridicat ţinta deficitului pentru 2025 la 2,6% din PIB, de peste cinci ori mai mult decât 0,5% cât se preconiza la începutul anului şi, de departe, cel mai mare deficit anual de la începutul pandemiei.

În termeni monetari, acest lucru ar însemna un deficit de 5,7 trilioane de ruble (50 de miliarde de lire sterline). Însă Institutul KSE a avertizat în septembrie că deficitul real va fi probabil şi mai mare.

În trecut, guvernul folosea Fondul Naţional de Avere (NWF) pentru a acoperi deficitul bugetar la sfârşitul anului, în decembrie. Însă rezervele se epuizează. Activele lichide din fond au scăzut de la aproape 10 trilioane de ruble înainte de începerea războiului la 4,2 trilioane.

Acoperirea deficitului înseamnă creşterea impozitelor sau împrumuturi mai mari. Rusia face ambele lucruri. Ministerul Finanţelor tocmai a anunţat o nouă serie de majorări de impozite, prevăzute pentru 2026, care includ creşterea ratei TVA de la 20% la 22% şi reducerea pragului la care întreprinderile mici încep să o plătească.

De asemenea, a crescut masiv împrumuturile. Între ianuarie şi august, emisiunea de obligaţiuni a Rusiei a crescut cu 104% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Institutului KSE. Emisiunea totală din acest an ar putea atinge un nivel record.

Această serie de împrumuturi este extrem de costisitoare. Randamentele obligaţiunilor guvernamentale ruseşti pe 10 ani au atins un nivel maxim de 15,2% în aprilie, cel mai ridicat din ultimele patru luni.

Raportul dintre datoria şi PIB-ul Rusiei este de aproximativ 15%, doar o fracţiune din cel al Regatului Unit, unde datoria reprezintă 96% din PIB. Însă ratele dobânzilor la datoria publică rusă sunt atât de mari încât cheltuielile cu dobânzile sunt comparabile cu cele ale Regatului Unit, reprezentând 8% din bugetul său.

Se pune, de asemenea, problema numărului de obligaţiuni pe care guvernul le poate vinde. Sancţiunile înseamnă că acesta nu are acces la pieţele internaţionale şi poate contracta datorii doar pe plan intern, vânzând obligaţiuni băncilor sale.

„Dacă băncile şi-au utilizat toată lichiditatea pentru a acorda împrumuturi sectorului privat, acestea ar trebui să aibă mult mai puţine resurse pentru a investi în datoria publică”, spune Hilgenstock.

Lovitura oportună a lui Trump

Preţurile scăzute ale petrolului au afectat atât exporturile de energie ale Rusiei, cât şi veniturile fiscale din petrol şi gaze, care împreună finanţează aproximativ o treime din veniturile bugetare.

Sancţiunile occidentale înseamnă că petrolul rusesc se tranzacţionează cu o reducere de aproximativ 10 dolari faţă de ţiţeiul Brent. În acelaşi timp, cheltuielile guvernamentale cresc cu 20% de la an la an din cauza războiului, spune Benjamin Hilgenstock, de la Institutul KSE.

Trump a ales, aşadar, un moment deosebit de dureros pentru a începe să-l preseze pe Putin.

Preşedintele SUA a şocat lumea prin răsturnarea politicii externe occidentale faţă de Ucraina după ce a ajuns la putere, apropiindu-se mult mai mult de Moscova decât de Kiev.

Trump a afirmat că a dezvoltat „o relaţie foarte strânsă” cu Putin, l-a invitat la un summit în Alaska şi l-a acuzat pe Volodimir Zelenski, preşedintele ucrainean, că este obstacolul în calea unui acord de pace.

Dar luna aceasta şi-a schimbat tonul. Trump a declarat reporterilor în Biroul Oval: „El trebuie să rezolve cu adevărat acest război. Şi ştiţi că în Rusia există în acest moment cozi lungi la benzinării”.

Trump a devenit din ce în ce mai frustrat de lipsa de progrese a Rusiei în direcţia unui acord de pace.

Relaţiile s-au deteriorat luni, după ce Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, i-a spus lui Marco Rubio, secretarul de stat american, că Rusia nu va fi de acord cu un armistiţiu care să îngheţe liniile frontului în Ucraina. Planurile pentru o întâlnire între Trump şi Putin în Ungaria au fost abandonate.

Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a anunţat miercuri sancţiuni împotriva a două dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia, Rosneft şi Lukoil. Acestea au fost primele sancţiuni impuse de administraţia Trump împotriva ţării de la începutul celui de-al doilea mandat al preşedintelui.

Un aspect crucial este că Casa Albă a ameninţat cu sancţiuni împotriva băncilor internaţionale care facilitează plăţile pentru aceste exporturi, crescând riscurile pentru China şi India, principalii cumpărători de petrol rusesc.

Preţurile petrolului au crescut cu 7% în cele două zile de după anunţ, deoarece marile companii petroliere de stat chineze au suspendat achiziţiile de petrol rusesc transportat pe mare, iar rafinăriile indiene au redus drastic importurile de ţiţei.

Acest lucru poate părea o veste bună pentru o economie precum cea a Rusiei, care este alimentată de petrol. Dar mişcarea Casei Albe a fost oportună.

Există un surplus global de petrol care va limita creşterea realistă a preţurilor. Chiar şi după evoluţia din ultimele zile, preţul ţiţeiului Brent este în continuare în scădere cu peste 13% faţă de începutul anului, la 65,74 dolari.

Noile sancţiuni afectează aproximativ trei milioane de barili de petrol pe zi, sau aproape jumătate din totalul exporturilor Rusiei. Bridget Payne, şefa departamentului de prognoze energetice la Oxford Economics, consideră că Rusia va găsi în continuare modalităţi de a-şi vinde petrolul, dar va obţine un preţ şi mai mic pentru ceea ce reuşeşte să vândă.

„Există senzaţia că vântul şi-a schimbat direcţia”, spune Tom Keatinge, directorul centrului pentru finanţe şi securitate al Royal United Services Institute, referindu-se la noile sancţiuni. „Acesta este un moment critic pentru Rusia.”

Slăbiciunea economică a Rusiei îl poate încuraja pe Trump să meargă mai departe. „Un argument important pentru care a presat Ucraina să facă compromisuri a fost că Rusia va câştiga inevitabil acest război. Aşa cum a spus el fără tact la Casa Albă, «Nu aveţi niciun atu»”, spune un fost diplomat american, referindu-se la conferinţa de presă explozivă a lui Trump de la Casa Albă din februarie. „Îi plac câştigătorii.”

Acum, s-ar putea ca Putin să fie cel care nu are niciun atu.

O presiune intensă va fi esenţială dacă Trump doreşte cu adevărat să oprească războiul, spune Hodorkovski.

„Toate concesii care i-ar fi putut fi oferite lui Putin au fost deja oferite. Este timpul ca Trump să joace rolul „poliţistului rău”.

Se pare că exact asta face, împingând economia Rusiei la marginea prăpastiei. Trump a declarat reporterilor în Biroul Oval: „Dintr-o dată, această economie va intra în colaps”.