Raluca Bâldea: Efectele digitalizării raportărilor fiscale se lasă aşteptate

Decalajul de încasare la TVA a revenit pe creştere, în România, în 2023, după o scădere de câteva procente în 2022, anul în care au fost introduse primele sisteme electronice de raportare fiscală - SAF-T (fişierul standard de control fiscal) pentru marii contribuabili, dar şi primele etape ale RO e-Factura şi RO e-Transport, conform opiniei Ralucăi Bâldea, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România, de la care relatăm cele ce urmează.

Decalajul de încasare a urcat la 30%, de la 26,7% cu un an în urmă (date actualizate în raport cu cele publicate în urmă cu un an de Comisia Europeană, când ), în condiţiile în care, în 2023, raportarea SAF-T a fost extinsă şi la contribuabilii mijlocii.

Potrivit Ralucăi Băldea, În termeni absoluţi, suma neîncasată de ţara noastra din TVA s-a ridicat, în 2023, la 45,5 miliarde de lei (echivalentul a nouă miliarde de euro), jumătate din deficitul bugetar înregistrat în acelaşi an (5,6% din PIB, echivalentul a 90 de miliarde de lei). Trebuie menţionat că atât procentul de 30% cât şi suma absolută aferente decalajului de încasare la TVA în România sunt similare cu cele publicate de Comisia Europeană anul trecut, pentru anul 2022, însă datele pentru anii anteriori au fost revizuite cu câteva procente, în sens pozitiv (ex: de la 30,6% la 26,7% pentru 2022), astfel că este nevoie de o analiză mai aprofundată pentru a stabili ce s-a schimbat în metodologia de calcul şi care este impactul asupra cifrelor finale.

Astfel, potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene, România rămâne ţara din Uniunea Europeană (UE) cu cea mai slabă colectare în zona de TVA - decalaj de 30%, urmată de Malta (24,2%), iar la polul opus, cu cele mai reduse decalaje de încasare, se află Austria (1%), Finlanda (3%) şi Cipru (3,3%).

Situaţia s-a înrăutăţit, per ansamblu, la nivelul UE, având în vedere că decalajul de încasare la TVA a crescut, în 2023, în 17 din cele 27 de state membre, iar media europeană a urcat la 9,5%, de la 7,9% cu un an în urmă. În sumă absolută, acest procent reprezintă TVA neîncasată în valoare de 128 de miliarde de euro în întreaga Uniune Europeană.

Dintre ţările din regiune, cu creşteri ale deficitului de colectare s-au confruntat şi Polonia (de la 11,2% în 2022 la 16% în 2023), Ungaria (de la 2,5% la 7,4%) şi Bulgaria (de la 6,3% la 8,6%), dar chiar şi în aceste condiţii rămân mult mai performante decât România la colectarea taxelor.

Pentru 2024, CE estimează o uşoară îmbunătăţire a colectării TVA în România (decalaj de 29,5%), însă în sumă absolută acesta este estimat la aproape 50 de miliarde de lei, o treime din deficitul bugetar, care a urcat la 9,3% din PIB (peste 150 de miliarde de lei), cel mai mare din UE şi cel mai ridicat de la criza financiară din 2008 - 2009.

Printre factorii care ar fi putut contribui la adâncirea decalajului de încasarea TVA în România, identificaţi în raportul CE, se numără încetinirea creşterii economice (la 2,4% în 2023, marcând un declin de 1,6 puncte procentuale faţă de 2022), majorarea ponderii serviciilor în totalul valorii adăugate brute (cu 0,4 puncte procentuale), considerând că riscurile de neconformare sunt, în general, mai mari în sectorul serviciilor, dar şi diminuarea numărului de falimente, care poate indica o potenţială creştere a deficitului de conformare la plata TVA.

Pe de altă parte, raportul CE din acest an include şi o analiză a decalajului de încasare la impozitul pe profit în statele membre, iar România înregistrează cel mai slab rezultat şi la acest capitol, cu un deficit de încasare de 35%, urmată de Slovacia, cu 20%, în timp ce media UE este de 10,9%. Însă datele cele mai recente care au stat la baza acestei analize sunt din 2019 (în cazul României şi Croaţiei), în timp ce pentru alte state sunt luate în calcul date din 2015 (Grecia, Suedia, Olanda) sau din următorii trei ani.

În concluzie, efectele digitalizării raportărilor fiscale încă se lasă aşteptate, deşi contribuabilii au făcut eforturi semnificative în ultimii ani pentru implementarea soluţiilor necesare pentru a se conforma cerinţelor de raportare fiscală tot mai complexe impuse de autorităţi într-un timp foarte scurt. Pentru ca acestea să aibă rezultatul scontat, respectiv o mai bună colectare a taxelor la bugetul de stat, trebuie ca şi autoritatea fiscală să se doteze cu infrastructura potrivită pentru preluarea şi prelucrarea datelor furnizate de contribuabili şi să poată combina digitalizarea cu analiză de risc, capacitate administrativă solidă şi controale inteligente.

În plus, trebuie menţionat că problema colectării TVA în România este una de politică fiscală, ci de guvernanţă fiscală. Fără o schimbare de abordare, decalajul de TVA riscă să rămână nu doar un indicator statistic negativ, ci şi un factor structural care limitează spaţiul bugetar şi afectează echitatea fiscală. Miza reală pentru România, pe termen mediu cel puţin, nu este intensificarea controalelor ci capacitatea statului de a trece de la control reactiv la control inteligent, bazat pe date şi rezultate măsurabile. Intensificarea inspecţiilor fiscale, derulate uneori fără ca tematica să fie clar comunicată, deşi explicabilă din perspectiva presiunii bugetare, ridică semne de întrebare privind eficienţa pe termen mediu a politicilor de conformare, a conchis Raluca Bâldea.