Ştiinţă: Oamenii care trec de 110 ani au un sistem imunitar neobişnuit

Cercetătorii japonezi au identificat la supercentenari o proporţie neobişnuit de mare de celule T cu capacitate citotoxică, despre care studiile sugerează că ar putea contribui la protejarea organismului împotriva cancerului şi a altor ameninţări asociate îmbătrânirii. Descoperirea oferă noi indicii despre mecanismele biologice care permit unor oameni să ajungă la vârste extreme păstrând o stare de sănătate relativ bună, potrivit unui studiu publicat pe site-ul cell.com.

• O populaţie rară, cu un sistem imunitar diferit

Persoanele care ating vârsta de 110 ani, denumite supercentenari, reprezintă una dintre cele mai rare categorii de populaţie studiate de cercetători. Tocmai longevitatea lor excepţională îi transformă într-un model important pentru înţelegerea îmbătrânirii sănătoase. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Osaka şi publicat în Cell Reports arată că sistemul imunitar al supercentenarilor nu este pur şi simplu unul „îmbătrânit”, ci pare să treacă printr-un proces de adaptare. Echipa de cercetare a urmărit în special celulele T CD4 citotoxice, o categorie rară de celule imunitare capabile să distrugă alte celule. Rezultatele arată că aceste celule, cunoscute sub denumirea de CD4 CTL, încep să se acumuleze în jurul vârstei de 100 de ani şi ajung la niveluri deosebit de ridicate la persoanele care depăşesc 110 ani. Potrivit datelor prezentate de Nature, ele reprezintă aproximativ 4% din totalul celulelor T la adulţii mai tineri, circa 10% la centenari şi aproape 18% la supercentenari.

• Celule rare, cu rol în apărarea organismului

Celulele CD4 sunt cunoscute în principal pentru rolul lor de coordonare a răspunsului imun. În cazul celulelor CD4 citotoxice, însă, funcţia este diferită: acestea pot ataca şi distruge celule-ţintă. Studiul recent indică faptul că aceste celule au caracteristici asociate cu răspunsul împotriva unor ameninţări persistente. Unele dintre clonele identificate prezentau receptori ai celulelor T similari cu cei observaţi în celule care se dezvoltă în contextul unor tumori, inclusiv în cazul cancerului pulmonar. Cercetătorii consideră că această particularitate ar putea contribui la capacitatea supercentenarilor de a evita sau controla anumite boli asociate vârstei. Totuşi, cercetătorii subliniază că nu există încă dovada că aceste celule sunt cauza longevităţii. Studiul arată o asociere între acumularea lor şi vârsta extrem de înaintată, dar mecanismul exact şi rolul lor în protejarea organismului necesită cercetări suplimentare.

• Sistemul imunitar nu încetează să se adapteze

Descoperirea contrazice într-o anumită măsură imaginea simplificată potrivit căreia îmbătrânirea ar presupune doar o degradare progresivă a sistemului imunitar.

O analiză publicată în Nature Reviews Immunology în aprilie 2026 arată că centenarii şi, în special, supercentenarii prezintă uneori mecanisme prin care funcţia imună este menţinută la niveluri neobişnuit de bune. Cercetătorii au identificat inclusiv particularităţi ale inflamaţiei, ale autofagiei şi ale expresiei genelor din celulele imunitare, care sugerează o menţinere mai eficientă a echilibrului imun. Această perspectivă mută cercetarea longevităţii de la ideea unei simple „încetiniri” a îmbătrânirii către studiul mecanismelor prin care organismul se adaptează pe parcursul unei vieţi foarte lungi.

• Cercetarea longevităţii, dincolo de recorduri

Interesul pentru supercentenari nu se limitează la stabilirea unor recorduri de vârstă. Aceşti oameni oferă cercetătorilor posibilitatea de a analiza modul în care organismul reuşeşte să întârzie apariţia unor boli considerate caracteristice înaintării în vârstă. Studiile anterioare ale echipei de la Osaka au identificat deja o creştere neobişnuită a celulelor CD4 citotoxice la supercentenari. Cercetarea din 2019, realizată pe celule sanguine provenite de la şapte supercentenari şi cinci persoane mai tinere, a arătat o expansiune clonală importantă a acestor celule. Noul studiu extinde această observaţie şi indică faptul că expansiunea celulelor CD4 CTL nu este neapărat un fenomen care apare doar la 110 ani. Procesul pare să înceapă în jurul vârstei de 100 de ani şi să se intensifice ulterior.

• Posibile implicaţii pentru medicina viitorului

Cercetătorii speră că înţelegerea mecanismelor prin care supercentenarii îşi menţin apărarea imună ar putea contribui, în timp, la dezvoltarea unor strategii medicale pentru îmbătrânirea sănătoasă. Una dintre direcţiile de interes este capacitatea sistemului imunitar de a identifica şi elimina celulele anormale. Dacă mecanismele observate la supercentenari vor putea fi înţelese şi reproduse în alte contexte, acestea ar putea oferi noi piste pentru cercetarea cancerului, a infecţiilor persistente şi a bolilor asociate îmbătrânirii. Deocamdată, însă, rezultatele trebuie privite ca indicii biologice, nu ca o explicaţie definitivă a longevităţii extreme. Cercetarea sugerează că organismul unor oameni care ajung la peste 110 ani nu renunţă la apărarea imună, ci pare să-şi reorganizeze anumite componente pentru a răspunde mai eficient provocărilor acumulate de-a lungul vieţii.