Sectorul bancar european trece printr-o etapă de normalizare a indicatorilor financiari după perioada excepţională din intervalul 2023-2025, conform datelor centralizate în cea de-a 18-a ediţie a studiului European Retail Banking Radar, realizat de compania de consultanţă Kearney.
Pentru piaţa din România, această tranziţie coincide cu o serie de provocări de natură macroeconomică şi structurală, cum ar fi un deficit fiscal ridicat, măsuri de consolidare fiscală, o creştere economică moderată, o inflaţie superioară mediei Uniunii Europene şi incertitudini legate de reformele politice. În paralel, piaţa locală traversează un val intens de consolidare, marcat de integrarea OTP de către Banca Transilvania şi fuziunea dintre UniCredit şi Alpha Bank, potrivit sursei citate.
Raportul Kearney evidenţiază patru direcţii prioritare pentru instituţiile de credit din România în noul context economic. În primul rând, menţinerea profitabilităţii devine esenţială pentru perioada 2027-2028, accentul mutându-se de la strategiile agresive de creştere către gestionarea riguroasă a costurilor, optimizarea capitalului şi managementul riscului. Fuziunile şi achiziţiile vor fi utilizate ca instrumente pentru reducerea costurilor fixe şi eficientizarea investiţiilor în tehnologie. În al doilea rând, impulsionarea creditării este necesară pentru a converti baza solidă de depozite şi utilizarea extinsă a cardurilor în volume de creditare sănătoase, cu focus pe segmentele ipotecar, credite de consum garantate şi finanţări destinate IMM-urilor.
O altă prioritate este eficientizarea modelului operaţional, în condiţiile în care România înregistrează un raport cost-venit de aproximativ 59%, comparativ cu media europeană de 54%. Studiul arată că procesul de digitalizare s-a concentrat cu precădere pe zona de interfaţă, fiind necesară o simplificare structurală a sistemelor IT de tip legacy şi a operaţiunilor de back-office. Nu în ultimul rând, diversificarea surselor de venit prin servicii de plăţi, wealth management, bancassurance şi soluţii de tip abonament devine esenţială pentru păstrarea profitabilităţii, pe măsură ce veniturile nete din dobânzi se vor stabiliza.
„Băncile de retail din România au valorificat cu succes beneficiile generate de perioada dobânzilor ridicate. Următoarea provocare şi totodată, următoarea sursă de creare a valorii este transformarea acestui avantaj într-o creştere sustenabilă, bazată pe relaţia cu clientul, diversificarea surselor de venit şi îmbunătăţirea productivităţii, nu doar pe extinderea bilanţului. Cred că miza este să intre într-un mediu economic mai dificil fără ca băncile să fi rezolvat pe plen provocările legate de eficienţă, monetizarea bazei de clienţi şi managementul riscului”, explică Florian Teleabă, Partner Financial Institutions în cadrul Kearney.
La scară europeană, dinamica pieţelor relevă diferenţe regionale majore, aspect care infirmă relevanţa unei singure medii europene. Studiul indică o redresare puternică a ţărilor din sudul Europei, afectate în trecut de criza datoriilor suverane. Din 2020 şi până în prezent, profitabilitatea per client a avansat cu 715% în Europa de Sud, comparativ cu 206% în Europa de Est şi 91% în Europa de Vest. Portugalia conduce în topul eficienţei operaţionale cu un raport cost-venit de 32%, urmată de Spania cu 37%, în timp ce Franţa consemnează cel mai ridicat nivel al acestui indicator, de 67%.
Aceste discrepanţe de productivitate accelerează consolidarea transfrontalieră în Europa. Un exemplu reflectat în raport este oferta UniCredit pentru preluarea Commerzbank, bănci din Italia operând cu un raport cost-venit mediu de 51% şi venituri mai mari per angajat comparativ cu instituţiile similare din Germania, unde raportul cost-venit este de 61%.
Datele Kearney arată că ritmul de creştere a veniturilor în sectorul bancar european a încetinit la 2,3% în 2025, comparativ cu avansul de 14,6% din perioada de creştere accelerată a dobânzilor din intervalul 2022-2023. Analiza avertizează că fiecare reducere cu 10 puncte de bază a ratelor dobânzilor diminuează veniturile băncilor din UE-27 cu aproximativ 26 de miliarde de euro, situaţie ce impune o mai bună gestionare a structurilor de costuri operaţionale.



















































Opinia Cititorului