Summitul SCO de la Tianjin: China îşi asumă rolul de arhitect al lumii multipolare

Liderii statelor membre ale Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (SCO) s-au întâlnit în aceste zile pentru a pune bazele unei lumi multipolare. Cel puţin asta reiese din textul Declaraţiei Summitului de la Tianjin, document în care organizaţia respectivă îşi asumă rolul de „forţă proactivă pentru pace şi dezvoltare”, iar în acest scop va înfiinţa o bancă de dezvoltare, va acorda granturi pentru diferite investiţii publice în infrastructura de transport şi în dezvoltarea comerţului.

În documentul citat, SCO îşi securizează discursul cu sintagme grele: „împotriva hegemonismului”, „împotriva mentalităţii Războiului Rece”, „pentru o guvernare globală justă şi echitabilă”.

Aparent, nimic nou. În fond, totul s-a schimbat: aceste propoziţii nu mai vin din partea unui „outsider” politic cu ambiţii, ci din partea unui constructor care a turnat deja fundaţia: comerţ, căi ferate, parcuri industriale din Minsk până la Shenyang, contracte de sute de milioane în lanţurile regionale. Evenimentul din aceste zile de la Tianjin a demonstrat cum China a reuşit să transforme SCO în vitrina viitoarei ordini mondiale, ordine ce trebuie să fie multipolară.

Cu toate acestea, multipolaritatea promisă de liderii celor 10 state membre (China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan, India, Pakistan, Iran şi Belarus) pentru alte 14 ţări (printre care se numără Armenia, Turcia, Egipt, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Azerbaidjan) care sunt implicate în SCO ca observatori şi parteneri de dialog, se bazează pe puterea Chinei, dacă analizăm discursul de ieri al preşedintelui Xi Jinping. Datele prezentate de liderul chinez nu lasă loc niciunei interpretări: SCO are un Produs Intern Brut cumulat de aproape 30 trilioane dolari, 26 de ţări implicate, peste 50 de arii de cooperare, 14.000 de kilometri de rute terestre internaţionale, peste 110.000 de curse China-Europa Railway Express. Mai mult, China are 500 miliarde dolari pe an comerţ bilateral cu statele membre SCO, în care a făcut şi investiţii ce depăşesc 84 miliarde dolari. Peste toate acestea, Xi Jinping a venit şi cu promisiuni ferme: China va aloca în acest an statelor membre SCO granturi de 2 miliarde yuani şi va împrumuta în următorii trei ani, la dobânzi preferenţiale, cu 10 miliarde yuani băncile membre ale Consorţiului Interbancar SCO.

Practic vorbim despre contabilitate geopolitică. Sub această perdea de cifre, mesajul e simplu: dacă Occidentul a predicat universalismul, China vrea să livreze universalitate: drumuri, bănci de dezcoltare, burse, doctorate, centre de securitate, 100 de proiecte „mici şi frumoase” pentru viaţa de zi cu zi. Şi vrea să pună ştampila: „Banca de Dezvoltare SCO”, un instrument cu care se poate realiza o finanţare permanentă, reală, a obiectivelor stabilite de statele membre.

Discursul lui Xi Jinping a fost pigmentat şi cu o referire negativă la preşedintele american Donald Trump, liderul chinez criticând tarifele vamale impuse de şeful de la Casa Albă, tarife care lovesc prieteni şi adversari deopotrivă, prin „hărţuire” în ordinea comercială.

Xi Jinping a lăsat să se înţeleagă că, în timp ce Washingtonul ridică ziduri vamale, Beijingul îşi modernizează podurile de legătură în culorile „consultării extinse şi contribuţiei comune”. Retorica lui Xi Jinping a fost atent calibrată: nu a promis revoluţie, ci „multipolarizare egală şi ordonată”. Nu a clamat distrugerea vreunui sistem politic, ci reforme şi „o globalizare incluzivă”. Dar sub această blândeţe curge curentul rece al realpolitik-ului: China vrea să fie pivotul prin care statele nemulţumite de dublul standard occidental îşi regăsesc demnitatea şi finanţarea.

• Mesajul lui Putin capătă consistenţă prin susţinerea lui de către China

Vladimir Putin a completat ieri la Tianjin tabloul de mai sus. Liderul de la Kremlin a invocat Carta ONU, a reiterat criticile la adresa Ucrainei şi a vorbit despre necesitatea construirii unui nou echilibru global. Putin a salutat iniţiativa liderului chinez privind înfiinţarea băncii de dezvoltare a SCO şi realizarea unei infrastructuri financiare comune pentru statele membre, amintind despre dedolarizare prin obligaţiuni şi monede naţionale.

"Monedele naţionale sunt din ce în ce mai utilizate în decontările reciproce între statele membre SCO. Rusia susţine emiterea de obligaţiuni comune ale statelor membre, crearea propriei infrastructuri de plăţi, decontare şi depozitare în cadrul SCO şi formarea unei bănci de proiecte comune de investiţii. Toate acestea vor spori eficienţa schimburilor noastre economice şi le vor proteja de fluctuaţiile mediului extern”, a afirmat Vladimir Putin. Practic, după ce preşedintele Trump l-a scos pe Vladimir Putin din izolarea diplomatică la summitul din Alaska, acum la Tianjin liderul rus, deşi a repetat mesajele din ultimii ani, acestea au avut altă rezonanţă şi e posibil să asistăm la concretizarea lor într-un cadru care capătă contur sub umbrela Chinei.

Iar acest lucru mai înseamnă ceva: summitul SCO de la Tianjin ne-a arătat că Rusia nu mai este o mare putere, ci că locul ei, ca opozant principal al Occidentului, a fost ocupat de China.

În acest context, premierul indian Narendra Modi stă pe altă axă, una a prudenţei. India a simţit recent lovitura tarifelor americane şi căldura rece a competiţiei chineze, dar în Tianjin şi-a jucat propria carte: parteneriat de dezvoltare cu Beijingul şi sprijin pentru declaraţia SCO care condamnă terorismul „fără dublu standard”. India cere „zero toleranţă”. Pakistanul ascultă în aceeaşi sală. Cinism? Nu. Gramatică a puterii într-un bloc politic care vrea să-şi definească singur lexicul securităţii.

Când o declaraţie colectivă spune că „statele suverane” au rolul principal în combaterea extremismului şi că „dublul standard e inadmisibil”, ea nu doar denunţă atentate, ci trasează, subţire, limita ingerinţei externe.

Aşa arată astăzi multipolaritatea pe care Xi Jinping o numeşte „egală şi ordonată”: nu seamănă cu o revoluţie, ci cu o schimbare de arhitectură politică, în care aşa cum am menţionat mai sus China desenează planurile: Belt and Road ca infrastructură materială, banca SCO ca fundament financiar, centrele de securitate ca protecţie, universitatea SCO ca punte culturală. E un urbanism geopolitic în care fiecare ţăruş băgat în solul Eurasiei spune: „Ordinea voastră selectivă s-a terminat. A noastră începe cu utilităţi”.

• Noua reţea a Chinei

Şi totuşi, sub asfaltul acesta politic, vibraţiile sunt contradictorii: în timp ce Beijingul predică schimbul între civilizaţii, propria sa practică de securitate e contestată pentru represiune în Xinjiang; în timp ce proclamă respingerea blocurilor, îşi adună disciplinat prietenii sub aceeaşi umbrelă. În limbajul pieţelor, aceasta se cheamă „message discipline”. În limbajul moral, se numeşte „legitimitate prin rezultate”.

Diferenţa faţă de Occident nu e că unul are valori şi celălalt nu. Diferenţa, astăzi, ţine de credibilitate.

Când SUA şi UE au predicat libertatea, dar au instrumentat sancţiuni cu geometrie variabilă şi au întors privirea de la derapajele propriilor protejaţi, au golit amvonul de autoritatea sa.

Când Trump a folosit tarifele ca bâtă universală, a adâncit fisura: partenerii au înţeles că moralismul e negociabil, iar „regulile” sunt, de fapt, arme.

Xi Jinping nu trebuie să convingă că China e mai dreaptă; îi ajunge să demonstreze că e mai consecventă în livrarea de „rezultate reale şi eficienţă înaltă”. Liderul chinez şi-a închis discursul ieri cu un proverb: „Unde voinţa stăpâneşte, nu există graniţă”. Este practic o ofertă adresată de China lumii, dar care include o condiţie implicită: recunoaşterea faptului că noul centru de greutate politică se mută la Beijing.

Poate SCO să devină instituţia care înlocuieşte sistemul occidental? Nu încă. Dar poate redefini utilitatea geopoliticii: mai puţin moralism, mai multă furnizare de bunuri publice. Iar acolo unde Occidentul a vândut „valori” şi a livrat „excepţii”, China vinde „proiecte” şi livrează drumuri. În această economie a reputaţiei, nu câştigă cel mai virtuos, ci cel mai previzibil. Xi Jinping ştie asta şi o spune cu voce scăzută: „consultare extinsă, contribuţie comună, beneficii împărtăşite”. Deşi par simple formulări diplomatice, ceea ce a spus liderul chinez reprezintă de fapt manualul de cucerire a centrului puterii politice.

În aceste condiţii, cine mai poate sancţiona abuzul atunci când regulile devin negociabile? Dacă „mentalitatea blocurilor” e depăşită, dar fiecare îşi ridică propriile bastioane, ce rămâne din ideea de lege?

SCO răspunde cu „statul suveran” şi „neamestecul” în treburile interne. Occidentul răspunde cu „drepturile omului” şi „responsabilitatea de a proteja”. Între aceste două catehisme, Sudul Global îşi numără interesele. Din păcate, la Tianjin nu s-au pus bazele unei hegemonii alternative, ci se construieşte o reţea. Iar reţelele nu se cuceresc, se întreţin. China a verificat în aceste zile legăturile sale cu statele membre ale organizaţiei internaţionale, a recalibrat mecanismul şi a aprins o nouă firmă luminoasă: „SCO - deschisă pentru rezultate reciproc avantajoase”.

Occidentul poate ironiza sloganul. Sau poate să-şi repare şi modernizeze propriul sistem de valori.