The Jerusalem Post: De ce lansează Iranul rachete noaptea, explicaţiile tactice şi tehnologice ale strategiei Teheranului

În timp ce întunericul oferă un avantaj natural, decizia Iranului de a lansa atacuri nocturne împotriva Israelului are la bază considerente strategice şi tehnice mult mai profunde, scrie The Jerusalem Post.

Analiza modelelor recente de atac arată că Teheranul preferă să lanseze rachete în timpul nopţii, nu din întâmplare, ci ca parte a unei doctrine militare bine conturate, menite să maximizeze efectul surpriză şi impactul psihologic, reducând în acelaşi timp riscul de interceptare.

Potriivt sursei, lansarea rachetelor pe timpul nopţii este determinată de o combinaţie între constrângeri tehnice, necesităţi operaţionale şi dorinţa de a induce teamă. Spre deosebire de avioane, rachetele nu pot utiliza oxigenul atmosferic pentru ardere, motiv pentru care trebuie să transporte propriul oxidant. Această cerinţă le împarte în două tipuri principale:

Iranul foloseşte rachete balistice cu rază lungă de acţiune, precum gama Shahab, care funcţionează cu combustibil lichid. Acestea necesită o procedură laborioasă şi riscantă de alimentare înainte de lansare, desfăşurată în instalaţii fixe şi supravegheate de personal specializat. Din acest motiv, etapa de alimentare este extrem de vulnerabilă la detectare prin satelit sau avioane de recunoaştere. Pentru a minimiza expunerea, Iranul efectuează aceste operaţiuni noaptea, când vizibilitatea aeriană este redusă.

Pentru atacuri mai rapide şi mai greu de anticipat, Teheranul utilizează rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, cum ar fi Fateh-110 şi Zolfaghar, echipate cu combustibil solid. Acestea sunt deja încărcate şi pot fi lansate rapid de pe platforme mobile, fără pregătiri suplimentare. Deşi sunt mai uşor de folosit, odată lansate nu pot fi oprite, ceea ce implică un risc operaţional.

Lansările nocturne reflectă o strategie integrată, în care Iranul combină tehnologia cu tactica. Utilizarea simultană a rachetelor cu combustibil lichid şi solid, a platformelor mobile şi a întunericului ca acoperire permite regimului iranian să crească şansele de reuşită ale atacurilor şi să menţină presiunea psihologică asupra inamicului. Chiar şi atunci când nu lovesc ţinte precise, aceste atacuri îşi ating scopul: induc teamă, distrag atenţia şi consumă resursele defensive ale adversarului.

În actualul climat de tensiune, momentul lansării devine la fel de important ca proiectilul în sine - o lecţie esenţială a doctrinei militare iraniene, informează The Jerusalem Post.