TNB: Centenar - Horea Popescu, animator marcant al scenei româneşti

Se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Horea Popescu, regizor proteic de teatru şi film, director artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti timp de peste două decenii, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei.

Născut la 25 ianuarie 1926, în oraşul Zlatna, judeţul Alba, el a studiat la Liceul Andrei Şaguna şi a obţinut licenţa în Drept şi diploma în regie de la Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică. A activat la Teatrul C.F.R. Giuleşti şi la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, unde a fost director artistic timp de 22 de ani. A realizat aproximativ 70 de montări teatrale şi 5 filme de lungmetraj, fiind recunoscut pentru adaptări după autori celebri. Artist emerit, distins cu numeroase premii, a fost decorat cu Medalia Muncii şi Ordinul Naţional Serviciul Credincios. În 2003 este răsplătit cu Premiul pentru întreaga activitate, acordat de UNITER. Casa de Cultură din Zlatna îi poartă numele începând din 2021, a relatat comunicatul.

Autor, de-a lungul unei cariere de şase decenii, cu aproximativ o sută de spectacole puse în scenă, semnând şi scenografia unora dintre acestea, Horea Popescu, regizor cu o vastă cultură şi cu un gust artistic rafinat, s-a impus drept unul dintre artizanii spectacolului monumental. Despre spectacolele sale criticul Valentin Silvestru remarca: Au un stil inconfundabil, concretizat în ceea ce eu aş numi „Monumentalitate simplă”.

Totodată, a fost apreciat ca unul dintre regizorii reformatori ai timpului său. În anul 1968 este numit director artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti, la solicitarea directorului general Zaharia Stancu, şi rămâne director artistic vreme de peste 22 de ani. După 1990, îşi continuă activitatea ca director al Instituţiilor de spectacole, în Ministerul Culturii, conform sursei citate.

Dintre numeroasele sale realizări artistice, amintim câteva producţii de răsunet: Moartea unui artist de Horia Lovinescu, Danton de Camil Petrescu, singura transpunere scenică a monumentalei piese, Caligula de Albert Camus, Generoasa Fundaţie de Antonio Buerro Vallejo, Zbor deasupra unui cuib de cuci după Dale Wasserman, Baia şi Ploşniţa de V. Maiakovski, Richard III de W. Shakespeare, Domnişoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Becket de Jean Anouilh, Titanic vals de Tudor Muşatescu, Coana Chiriţa de Tudor Muşatescu după Vasile Alecsandri, Pisica în noaptea Anului Nou de D. R. Popescu, Moştenirea de Titus Popovici, Avram Iancu de Lucian Blaga, Ondine de Jean Giraudoux ş.a., a informat comunicatul de presă.

Tot la Naţionalul din Bucureşti, după revoluţie, a montat Rivalii de Sheridan, Profesionistul de Du¹an Kovaèević, regie şi decor, premiat la Festivalul piesei originale sârbe de la Novi Sad în 1996, Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, regie, scenografie şi adaptare, 2000 şi Tărâmul celălalt de Du¹an Kovaèević, 2002 (ultimul spectacol realizat la TNB), potrivit sursei citate.

În spectacolele sale, montate mai ales la Teatrul Naţional din Bucureşti, dar şi pe scene din ţară şi străinătate, HOREA POPESCU a creat întotdeauna atmosferă, a dezvoltat un univers. Născute dintr-o inepuizabilă imaginaţie, dintr-un simţ propriu al proporţiilor şi dintr-o ştiinţă aparte a dominării spaţiului scenic, ele au fost mereu inventive, pline de vervă, de culoare, de sugestii, de dramatism, de semnificaţii şi s-au bucurat, constant, de un răsunător succes de public, conform sursei amintite.

Horea Popescu a fost şi autorul unor filme de succes, cum ar fi Omul de lângă tine, De trei ori Bucureşti, Dragoste lungă de o seară. Filmele sale Cuibul de viespi şi Moartea unui artist, au fost inspirate din teatru, primul după Gaiţele de Al. Kiriţescu şi celălalt după piesa omonimă a lui Horia Lovinescu, reiese din comunicat.

De asemenea, a fost realizatorul unor spectacole de televiziune: Bălcescu după Camil Petrescu, Titanic Vals după Tudor Muşatescu, Profesionistul după Du¹an Kovaèević ş.a., amintit comunicatul.

Horea Popescu, personalitate emblematică a teatrului românesc, a avut o viziune proprie asupra lumii spectacolului şi a dat acestei viziuni structură, viaţă şi expresie dramatică. Opera sa nu poate fi asimilată unui gen anume, ci unui univers teatral în care se disting originalitatea stilului şi puternica unitate a spectacolelor, a concluzionat comunicatul de presă.