UE nu poate ieşi învingătoare dintr-o confruntare diplomatică şi economică cu China

Un comunicat de presă recent de pe site-ul Consiliului UE ne informează că la Beijing va avea loc o întâlnire la nivel înalt UE - China pentru a marca 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice.

UE este reprezentată de preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, şi preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, iar partea chineză de preşedintele Xi Jinping şi premierul Li Qiang.

"Summit-ul va reprezenta o ocazie de a iniţia un dialog cu China la cel mai înalt nivel şi de a sublinia importanţa pe care UE o acordă unei relaţii echitabile şi echilibrate cu China", se arată în comunicat, care include şi situaţia actuală a schimburilor comerciale.

Astfel, UE şi China reprezintă împreună aproape 30% din comerţul mondial cu bunuri şi servicii şi peste o treime din PIB-ul mondial, în condiţiile în care exporturile UE în China au fost de circa 213 miliarde de euro în 2024, în timp ce exporturile Chinei în UE au fost de 519 miliarde de euro.

În aceeaşi zi, 18 iulie 2025, Comisia Europeană a publicat şi cel de-al 18-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, care include interdicţii pentru operatorii financiari din UE privind derularea tranzacţiilor cu părţi terţe, care ajută Rusia să evite sancţiunile sau sunt conectate la sistemul Rusiei de mesagerie financiară.

Aceasta înseamnă că două bănci din China sunt vizate de noul pachet de sancţiuni. Dincolo de sancţiunile financiare, acesta mai include şi noi sancţiuni comerciale, care vizează 4 companii din Turcia şi 7 companii din China şi Hong Kong, precum şi blocarea tuturor căilor de import a tehnologiilor înalte în Rusia din terţe ţări.

După cum era de aşteptat, reacţia autorităţilor de la Beijing a fost promptă şi dură, mai ales în condiţiile în care escaladarea tensiunilor comerciale dintre China şi UE a venit cu câteva zile înainte de întâlnirea la nivel înalt din 24 iulie 2025.

Lian Jian, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, a condamnat noul pachet de sancţiuni al Comisiei Europene. "China s-a opus mereu sancţiunilor unilaterale, care nu au bază în legile internaţionale şi nu sunt autorizate de Consiliul de Securitate al ONU", a subliniat Lian Jian, care a mai precizat că "Beijingul a fost şi rămâne angajat în medierea şi facilitarea negocierilor, nu a furnizat niciodată arme părţilor aflate în conflict şi controlează strict exportul de produse cu dublă utilizare".

Reacţii similare au venit şi din partea Ministerului Comerţului, al cărui purtător de cuvânt a declarat că "măsura UE contravine spiritului consensului la care au ajuns liderii chinezi şi europeni şi are un impact negativ grav asupra relaţiilor economice şi comerciale dintre China şi UE, precum şi asupra cooperării financiare", conform unei ştiri de la Global Times, iar "China va face tot ce este necesar pentru a proteja cu fermitate drepturile şi interesele legitime şi legale ale companiilor chineze".

După cum a scris recent New York Times, China a luat măsuri de retorsiune împotriva restricţiilor comerciale impuse de Europa, cum ar fi limitarea exporturilor de metale rare, care arată că relaţiile dintre UE şi China au ajuns într-un impas.

O serie de experţi în relaţii internaţionale susţin că autorităţile de la Bruxelles au provocat reacţia dură a Beijingului, prin introducerea de sancţiuni şi formularea de cereri politice, iar acum autorităţile chineze trebuie să-şi calibreze răspunsul pentru a evita să arate orice slăbiciune în relaţiile bilaterale.

Cu ocazia vizitei recente a comisarului european pentru relaţii externe, Kaja Kallas, la Beijing, ministrul chinez de externe Wang Yi a lansat un avertisment deschis cu privire la măsurile de retorsiune care pot fi aplicate în cazul sancţionării băncilor chineze şi "a subliniat de trei sau patru ori părţii europene ireversibilitatea consecinţelor unei astfel de decizii", după cum scrie South China Morning Post (SCMP).

Acelaşi cotidian a scris apoi că mizele sunt mari, dar aşteptările sunt reduse pentru summit-ul UE - China, în condiţiile în care "ca semn al frustrării sale faţă de evoluţia negativă a lucrurilor, China a anulat a doua zi a summit-ului din Hefei, un oraş industrial din provincia Anhui, unde preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, are legături familiale".

Profesorul Stanislav Tkachenko, de la Facultatea de Relaţii Internaţionale a Universităţii de Stat din Sankt Petersburg şi membru al Clubului Valdai, a declarat pentru presa din Rusia că "prin sancţiuni şi diverse cerinţe, UE intenţionează să politizeze cooperarea economică", iar China înţelege că nu poate face concesii, deoarece "Occidentul va interpreta acest lucru ca pe o slăbiciune".

În opinia sa, la summit-ul China - UE, autorităţile de la Beijing "vor încerca să riposteze împotriva tuturor, încercând în acelaşi timp să minimizeze pierderile", în condiţiile în care "China este un actor pragmatic în ceea ce priveşte relaţiile economice, iar "prietenia cu cineva împotriva cuiva' îi este străină".

Tocmai din acest motiv, profesorul rus este convins că "este puţin probabil ca Bruxelles-ul să reuşească să atragă Beijingul în acţiuni comune împotriva Washingtonului sau Moscovei, şi cu atât mai puţin împotriva intereselor economice chineze".

Un avertisment mult mai dur vine de la politologul german Alexander Rahr, care spune că "Uniunea Europeană a comis o greşeală ireparabilă impunând sancţiuni împotriva Chinei înainte de summit-ul comun", deoarece autorităţile de la Beijing percep această decizie ca pe un şantaj.

Mai mult, dacă UE se va alătura SUA în războiul tarifar împotriva Chinei şi a ţărilor care continuă să coopereze cu Rusia, atunci "o astfel de evoluţie ar însemna sfârşitul globalizării economice în forma sa actuală şi lumea s-ar împărţi în două blocuri antagoniste", a mai declarat Rahr, iar apoi a subliniat că "poate că exact asta încearcă să realizeze SUA, dar pentru Europa, care depinde mai mult de China decât China de UE, aceasta este o cale către dezastru".

Chiar dacă aşteptările nu sunt mari în ceea ce priveşte summit-ul de la Beijing, autorităţile europene vor fi nevoite să-l considere un nou punct de plecare în redefinirea radicală a cadrului relaţiilor economice şi diplomatice bilaterale, în special prin renunţarea la atitudinea sfidătoare a unui corp diplomatic care manifestă grave deficienţe de cunoaştere a istoriei, inclusiv la cel mai înalt nivel.

China are timp, resurse, energie, roboţi şi o forţă de muncă tot mai calificată, în timp ce pentru Uniunea Europeană timpul nu mai are răbdare.