Un dictator şi un combinator

Zilele trecute, un spectacol supra-realist. Doi preşedinţi, cel al României şi cel al Turciei, erau în şantierul naval din Istanbul. Motivul aparent era lansarea la apă a unei corvete produse în Turcia însă destinate marinei militare româneşti. Spun că scena era supra-realistă pentru că nava nu este în stare de luptă şi nu va fi pentru luni bune, dacă nu pentru ani întregi. Îi lipsesc multe sisteme de arme, dintre care unele nu au fost nici măcar licitate.

Momentul, demn de o comedie neagră, mai merită menţionat şi pentru altceva. Nicuşor Dan, actualul Preşedinte, este într-o derivă evidentă. În care a târât şi România. Simpatiile sale pentru MAGA i-au iritat profund pe partenerii europeni ai României. Iar acum omul ce face? Se duce să se întâlnească cu dictatorul Turciei.

Turcia, să ne amintim, nu e o ţară oarecare. Ea poartă, printre altele, povara genocidului comis împotriva populaţiei armene. Între 1915 şi 1918 circa un milion de armeni au fost masacraţi de trupele turceşti şi de miliţiile kurde. Desigur, generaţiile de azi nu pot fi făcute răspunzătoare pentru crimele bunicilor lor. Însă poţi cere ferm statului turc să recunoască acest masacru şi să facă gesturile necesare pentru onorarea memoriei victimelor. Necazul este că Turcia neagă. Iar politicienii din România se aliniază, totuşi, să strângă mâna unui şef de stat care sfidează normele lumii civilizate.

Mai îngrijorător, Nicuşor Dan ne-a anunţat că România va colabora cu Turcia în multe privinţe, inclusiv producţia de armament. Să ne înţelegem. Turcia este un stat agresiv, la fel ca Federaţia Rusă. La fel ca despotul de la Moscova, paşa de la Ankara nu dă doi bani pe dreptul internaţional. Din 1974 Turcia ocupă militar nordul Ciprului, proclamând acolo un stat-marionetă, nerecunoscut decât de ea însăşi. Cu acest regim s-a găsit România să bată palma?

Impresia mea este că Nicuşor Dan şi-a găsit un reazem şi o sursă de inspiraţie în figura lui Erdogan, dictatorul turc. Ultimele două săptămâni au fost un dezastru fără margini pentru Preşedintele României. Acţiunile sale bezmetice i-au făcut pe mulţi, inclusiv subsemnatul, să creadă că nu mai apucă finalul mandatului.

Apoi s-a întâmplat Joia Neagră. Ciprian Ciucu, rivalul lui de la Primăria Capitalei, a fost citat la DNA într-un dosar care se vede şi de pe lună că este fabricat. Dominic Fritz, liderul USR, a fost apoi condamnat pentru incompatibilitate, într-un caz care probabil îl face să râdă şi pe portarul instituţiei.

Dar cel mai scandalos a fost cazul din Ilfov, unde puciştii din PNL au introdus o acţiune, admisă în timp record, de suspendare a deciziilor conducerii partidului. Nicuşor Dan şi cei din jurul său par decişi să se urce cu bocancii pe orice aparenţă a statului de drept.

La fel şi în Turcia. În 2025 primarul din Istanbul, Ekrem İmamoğlu, a fost arestat alături de alţe câteva zeci de activişti ai Opoziţiei. Acuzaţiile, fabricate, vizau fapte de corupţie. Acum începe procesul. Evident, o bufonerie.

Tot zilele trecute, exact la în Ilfov, un tribunal turc a decapitat întreaga conducere statutară a unui partid politic (Partidul Republican al Poporului). Motivul? Nu îl suportă famiglia Erdogan.

Şi pe plan internaţional Turcia, la fel ca România, este în corzi. Relaţiile cu Uniunea Europeană sunt îngheţate. Relaţiile cu Israelul sunt la pământ. Inflaţia distruge veniturile reale ale turcilor, exact ca în România. Lira turcească s-a devalorizat. În nordul Ciprului, regimul de la Ankara susţine deschis separatismul.

Evoluţia cea mai sinistră este în zona "serviciilor de informaţii”. MTI - un fel de SRI turcesc - a primit câteva tone de bani în plus. În doi ani, bugetul i-a sporit cu 65 la sută. Sub actualul director, MTI s-a orientat către o doctrină a "informaţiilor preventive”. Cu alte cuvinte: "Te radem înainte să te gândeşti măcar să faci ceva!”.

Aşa se face că reţelele de agenţi secreţi turci acţionează extrem de agresiv în state precum Germania. Cu tot tacâmul: supravegheri ilegale, anulări de paşapoarte, deportări, hărţuiri. Serviciile secrete turceşti fac presiuni şi asupra unor guverne precum cele ale Austriei, în domenii cum ar fi politica faţă de grupurile religioase.

Dacă am avea un regim normal, democratic, la Bucureşti, nu am vedea scene precum cele la care a participat Nicuşor Dan. Însă sunt toate semnele că România a luat-o pe calea Turciei. Tot zilele trecute Nicuşor Dan a fost surprins că stătea la masă, la Bruxelles, cu unul dintre puciştii din PNL şi cu un şef de serviciu secret.

În regimul Dan, România a început să întoarcă spatele aliaţilor săi tradiţionali precum Franţa sau Germania. România a stricat relaţiile şi cu Statele Unite, oricât s-a încercat cultivarea unei relaţii cu clanul Trump. Cu Rusia este cam greu în acest moment să începi o legătură de amor politic cu Rusia, deşi Nicuşor Dan a invitat-o pe Diana Şoşoacă la Cotroceni. Aşa că îşi face şi el ce prieteni mai poate pe scena internaţională. Care, slavă Domnului, nu duce lipsă de extremişti şi de corupţi.