Vicepremierul Marian Neacşu, umbra din spatele AMEPIP

Condiţiile pe care PSD, prin vocea preşedintelui interimar Sorin Grindeanu le pune coaliţiei de guvernare - şi anume reducerea privilegiilor şi a agenţiilor statului - se pare că nu reprezintă decât o ascundere a gunoiului sub preş, atât timp cât în spatele celei mai puternice agenţii din statul român - Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) - tronează umbra puternicul lider social-democrat, vicepremierul Marian Neacşu.

Episodul cel mai recent este ilustrativ: procedura de selecţie a expertului independent - persoana sau compania care ar fi urmat să aleagă viitoarea conducere a agenţiei - a fost anulată după ce s-a primit o singură ofertă, din partea unei firme care nu îndeplinea criteriile din caietul de sarcini. Secretariatul General al Guvernului a transmis că aceasta a fost o simplă problemă de conformitate. Dar faptul că procedura a fost reluată pe 11 august 2025, cu termen-limită 20 august, întăreşte percepţia că astfel de întârzieri şi reluări nu sunt accidente administrative, ci mecanisme prin care procesul rămâne sub control politic. Într-un context în care cerinţele legale pentru acest tip de selecţie sunt stricte, iar oferta de experţi reali este limitată, fiecare eşec birocratic pare să servească menţinerii status quo-ului.

AMEPIP a fost creată în 2023 cu promisiunea decidenţilor politici că va scoate companiile de stat de sub controlul partidelor. Hotărârea de Guvern nr. 617/2023, dublată de modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă 109/2011 şi de Legea 187/2023, a prezentat agenţia drept un „paznic” al guvernanţei corporative. În discursurile oficiale, se vorbea despre transparenţă, eficienţă şi profesionalizare. În practică, agenţia a devenit rapid un exemplu al modului în care aparatele birocratice pot fi capturate politic. Salariile exorbitante - 26.400 lei brut pentru preşedinte, 23.100 lei pentru vicepreşedinţi - şi bonusurile de 50% au fost justificate prin necesitatea atragerii „profesioniştilor de top”. Totuşi, în decembrie 2023, aceste venituri au fost majorate cu încă 10.000 lei brut, o decizie interpretată ca o consolidare a privilegiilor pentru conducere. Observatorii independenţi şi chiar funcţionarii Comisiei Europene au început să vadă AMEPIP mai degrabă ca pe o instituţie de perpetuare a beneficiilor politice decât ca pe un motor de reformă.

Cazul Victor Moraru a devenit simbolul acestei suspiciuni. Membru al Secretariatului General al Guvernului şi apropiat al vicepremierului Marian Neacşu, Moraru a fost implicat direct în procesul de selecţie a conducerii AMEPIP, participând inclusiv la formarea comisiei care urma să facă alegerea. Rezultatul a fost previzibil: Victor Moraru a fost numit vicepreşedinte al agenţiei. Bruxelles-ul a reacţionat imediat, considerând situaţia un conflict de interese flagrant şi criticând lipsa de transparenţă. Mass-media a documentat acest caz pe larg, iar presiunea Comisiei Europene, care condiţiona aprobarea cererii de plată nr.3 din fondurile alocat prin PNRR de depolitizarea agenţiei, l-a determinat pe premierul Marcel Ciolacu să ceară demisia conducerii AMEPIP selectată în primul an. Victor Moraru nu a dispărut însă din viaţa publică: a participat ulterior la selecţia conducerii Transelectrica, proces gestionat de o firmă - Pluri Consultants România - despre care surse politice afirmă că are legături apropiate cu Marian Neacşu.

Demisiile din vara lui 2024 au adâncit criza instituţională. Pe fondul presiunilor Comisiei Europene, preşedintele Mihai Precup şi cei doi vicepreşedinţi au plecat în bloc, oficial pentru a proteja credibilitatea agenţiei. „Comisia Europeană nu a cedat şi a condiţionat deblocarea cererii de plată numărul 3 de demiterea conducerii AMEPIP”, afirmau la acea vreme oficiali guvernamentali citaţi de Euronews România şi de Europa FM. Demisia lor, justificată ca o măsură de menţinere a credibilităţii faţă de partenerii europeni, a subliniat fragilitatea instituţiei şi impactul geopolitic imediat al derapajelor de guvernanţă.

Interimatul a fost preluat mai întâi de Ciprian Hojda, apoi de Corina Creţu, fost comisar european pentru politică regională. Numirea acesteia părea să aducă un plus de experienţă şi legitimitate, însă mandatul nu a fost prelungit după cele şase luni prevăzute de lege, iar agenţia a rămas din nou fără lider valid.

În acest răstimp, agenţia a traversat perioade de reorganizare instituţională, adaptându-se noilor prevederi legislative aduse de modificările Ordonanţei de urgenţă 109/2011 şi de Legea 187/2023, care au redefinit modul în care companiile de stat ar trebui să fie monitorizate şi evaluate. S-au creat proceduri mai stricte pentru selecţia conducerilor acestor întreprinderi, iar AMEPIP a fost pusă în centrul acestui proces, cu rolul de a garanta că nu se fac compromisuri în ceea ce priveşte competenţa şi integritatea candidaţilor. Cu toate acestea, implementarea a fost adesea încetinită de proceduri de achiziţie contestate sau nereuşite, cum este şi cea recentă, când pentru poziţiile de preşedinte şi vicepreşedinţi ale agenţiei a fost nevoie de sprijinul unui expert independent, dar singura ofertă depusă nu a respectat cerinţele din caietul de sarcini şi a trebuit respinsă.

Comisia Europeană nu şi-a schimbat poziţia: banii din PNRR vor veni doar după o reformă reală şi depolitizarea agenţiei. Criticile din exterior au fost completate de cele interne: în iunie 2025, premierul Ilie Bolojan a descris AMEPIP drept „o formă fără fond”, o instituţie care nu a produs nimic concret în afara unor hârtii şi proceduri sterile. Critica acută şi implacabilă este susţinută de plăţile nejustificate efectuate în cadrul AMEPIP, de crearea unui aparat birocratic ineficient şi de un nivel ridicat de politizare în companiile de stat monitorizate de agenţie. În loc să fie un garant al competenţei în companiile de stat, agenţia a ajuns să simbolizeze exact ceea ce trebuia să elimine: politizarea bine ambalată în formalităţi birocratice. Procedura reluată în august 2025 ar putea fi ultima şansă de a salva credibilitatea AMEPIP sau, dimpotrivă, încă un episod într-un lung şir de promisiuni frânte şi mecanisme controlate din umbră.