Analiză Sierra Quadrant: Recapitalizarea economiei româneşti costă peste 30 de miliarde de euro

Firmele din România ar avea nevoie de 160,5 miliarde de lei pentru recapitalizare, altfel spus pentru putea să funcţioneze pe baze financiare solide şi să poată absorbi perioadele dificile fără riscul blocajelor financiare sau al insolvenţei, arată o analiză Sierra Quadrant realizată pe baza datelor Băncii Naţionale. Suma de 31,7 miliarde de euro reprezintă echivalentul a aproape patru ani de investiţii străine directe la nivelul record atins în 2025, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Potrivit analiştilor de la Sierra Quadrant, o companie subcapitalizată nu este neapărat o companie fără activitate - este o companie fragilă, care ar putea să nu supravieţuiască unui şoc pe care o firmă mai bine capitalizată l-ar traversa fără probleme.

Iar în 2026, şocurile se adună: dobânzi ridicate, cinci pachete fiscale într-un an, costuri record la energie, cerere internă în frânare. Rezultatul se vede deja în registrele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Deficitul de capital: o problemă care nu se rezolvă, ci se mută

Pentru companiile care au raportat rezultate la jumătatea anului 2025 - reprezentând aproximativ 84% din cifra de afaceri totală a economiei - deficitul de capital se ridica la 36,4 miliarde de lei, în creştere cu 8% faţă de anul precedent.

Un raport mai recent al BNR, publicat în iunie 2026, arată că numărul firmelor subcapitalizate a crescut cu 10%, iar necesarul de recapitalizare a rămas, din nou, la 36,4 miliarde de lei.

Cu alte cuvinte: mai multe firme, aceeaşi gaură. Deficitul nu se închide, se redistribuie pe un număr mai mare de companii - semn că nu vorbim despre un fenomen conjunctural, ci despre o caracteristică structurală a economiei.

Atenţie la o cifră care poate induce în eroare

Un detaliu tehnic merită explicat, pentru că este exact genul de statistică din care se nasc titluri false. Numărul companiilor subcapitalizate reprezenta doar 9% din total în iunie 2025, faţă de 32,6% la finalul anului 2024 - o îmbunătăţire aparent spectaculoasă.

Explicaţia reală nu este însă o însănătoşire a economiei, ci un artefact statistic: majoritatea companiilor mici nu sunt cuprinse în exerciţiul de raportare de la jumătatea anului, ceea ce înseamnă că eşantionul analizat la iunie 2025 este diferit - şi, în medie, mai sănătos financiar - decât cel de la finalul anului anterior.

Raportul de stabilitate financiară din decembrie 2025 este, de altfel, tranşant: firmele subcapitalizate reprezintă o vulnerabilitate structurală semnificativă, cu baze financiare slabe, incapabile să facă faţă şocurilor economice sau să susţină investiţii pe termen lung. Documentul adaugă un avertisment care depăşeşte sfera prudenţială: aceste firme prezintă risc ridicat de insolvenţă şi pot fi folosite în scheme de optimizare fiscală sau evaziune, afectând mediul de afaceri, colectarea veniturilor bugetare şi stabilitatea financiară a ţării.

Anomalia românească: firmele se finanţează de la furnizori, nu de la bănci

Potrivit analizei Sierra Quadrant, în iunie 2025, structura pasivului companiilor nefinanciare arăta astfel: capitalurile proprii pe primul loc, cu 40% din pasiv; datoriile comerciale pe locul al doilea, cu 18%; iar finanţarea primită de la instituţiile financiare din România - doar 9%.

Cu alte cuvinte, creditul-furnizor este de două ori mai important decât creditul bancar în finanţarea economiei româneşti.

„Companiile româneşti se finanţează mai degrabă prin amânarea plăţilor către furnizori decât prin credite bancare - o practică ce funcţionează relativ bine în perioade de stabilitate economică, dar care devine extrem de riscantă atunci când întârzierile de plată se propagă în lanţ de-a lungul întregii economii", explică Ovidiu Neacşu, partener coordonator Sierra Quadrant.

Tendinţa crescătoare a duratei de plată a furnizorilor şi a termenului de recuperare a creanţelor comerciale reprezintă, potrivit Sierra Quadrant, o provocare tot mai serioasă pentru stabilitatea financiară a companiilor.

Consecinţa e sistemică: într-o economie finanţată prin credit comercial, insolvenţa unei firme mari nu rămâne un eveniment izolat, ci se propagă în amonte, către zeci de furnizori care nu-şi mai recuperează creanţele. Nu banca absoarbe pierderea - o absorb ceilalţi antreprenori. Este mecanismul clasic al blocajului financiar în lanţ, iar România îl are încorporat în structura pasivului.

Îndatorare în creştere, capacitate de rambursare în scădere

Statisticile arată că gradul de îndatorare - raportul dintre datorii şi capitalurile proprii - a atins 140,5% în iunie 2025, cu 5,4 puncte procentuale peste anul anterior, într-un trend clar ascendent.

Mai relevant este însă vârful distribuţiei: ponderea firmelor cu un grad de îndatorare peste pragul semnal de 200% s-a majorat la aproximativ 35%, atât ca număr de companii, cât şi ca pondere în cifra de afaceri a economiei.

Din această categorie provin, de regulă, cele mai multe firme care ajung ulterior în restructurare, concordat preventiv sau insolvenţă.

În paralel, capacitatea de rambursare se erodează lent. Indicatorul de acoperire a dobânzilor - raportul dintre profitul înainte de dobânzi şi taxe şi cheltuielile cu dobânzile - a coborât la 541% în iunie 2025, cu 32 de puncte procentuale sub anul precedent şi cu 118 puncte sub nivelul din iunie 2023. Valoarea rămâne teoretic confortabilă; direcţia, constant descrescătoare de peste doi ani, este ea însăşi semnalul.

Riscul valutar, concentrat exclusiv pe companii

O vulnerabilitate suplimentară, rar discutată: 53% din portofoliul de credite al companiilor nefinanciare era denominat în valută în martie 2026, faţă de doar 7% în cazul creditelor acordate populaţiei.

,,Este o asimetrie remarcabilă. După criza din 2008-2010, România şi-a „dezvalutizat" aproape complet creditarea populaţiei, dar nu şi pe cea a firmelor. Practic, întregul risc de curs din economie a fost transferat în bilanţurile companiilor - exact segmentul cel mai subcapitalizat. Într-un an în care leul e sub presiune din cauza incertitudinii fiscale şi a perspectivelor negative de rating, această structură transformă o depreciere valutară într-un şoc direct asupra companiilor deja fragile'', spune Ovidiu Neacşu.

Băncile o simt deja: creditele neperformante urcă doar la firme

Deteriorarea nu mai e o proiecţie. Potrivit celei mai recente ediţii a Raportului asupra stabilităţii financiare, aprobată de Consiliul de administraţie al BNR pe 6 iulie 2026, rata creditelor neperformante acordate companiilor nefinanciare a crescut la 5,6%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul de acum un an.

Contrastul cu populaţia e izbitor: în acelaşi interval, rata creditelor neperformante ale persoanelor fizice a coborât la 2,9%. Gospodăriile îşi plătesc ratele mai bine; firmele, tot mai prost.

BNR identifică punctele fierbinţi: creditele acordate IMM-urilor, în special microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici, creditele cu garanţii de stat acordate firmelor şi expunerile faţă de piaţa imobiliară comercială. Menţionarea explicită a creditelor cu garanţie de stat merită reţinută - înseamnă că o parte din riscul care se materializează acum ajunge, prin executarea garanţiilor, direct în buget.

Ce se vede în registre: radierile revin pe creştere

Fragilitatea financiară se traduce, cu decalaj, în demografia firmelor. Iar datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru prima jumătate a lui 2026, citate de Sierra Quadrant, arată o inversare clară de tendinţă.

În perioada ianuarie-iunie 2026 au fost înregistrate 46.283 de radieri, cu 5,69% mai multe decât în intervalul similar din 2025. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, radierile scăzuseră cu 3,85% faţă de 2024, de la 45.548 la 43.793. În 2026, totalul a revenit pe creştere şi a depăşit uşor inclusiv nivelul de acum doi ani, cu 1,61%.

Mai important decât nivelul este ritmul: numai în iunie 2026 au fost înregistrate 7.145 de radieri, faţă de 6.545 în iunie 2025 - o creştere de 9,17%, semnificativ peste media semestrului. Fenomenul se accelerează, nu se stinge.

Unde se concentrează

Capitala a raportat 8.188 de radieri în primele şase luni, cu 624 mai multe decât anul trecut, o creştere de 8,25%. Bucureştiul a concentrat aproximativ 17,7% din totalul naţional şi a generat singur circa un sfert din creşterea netă faţă de 2025.

Împreună cu Timiş (+310 radieri), Galaţi (+309), Dolj (+295) şi Ilfov (+217), Capitala a generat 1.755 de radieri suplimentare - aproximativ 70% din creşterea totală la nivel naţional.

Ca dinamică procentuală, vârfurile sunt în Călăraşi, unde radierile au urcat de la 270 la 368 (+36,30%), şi în Galaţi, de la 863 la 1.172 (+35,81%). Urmează Gorj (+25,37%), Dolj (+25,24%), Timiş (+18,45%), Argeş (+15,37%), Arad (+14,75%) şi Ilfov (+13,56%). La polul opus, scăderi importante în Olt (−22,61%), Bistriţa-Năsăud (−20,38%) şi Vrancea (−19,50%).

Tabloul nu e uniform: radierile au crescut în 26 de judeţe şi au scăzut în alte 16, iar în 27 de judeţe nivelul rămâne sub cel din prima jumătate a lui 2024. Fenomenul e concentrat în marile centre economice - exact acolo unde densitatea de firme e maximă şi unde ciclul de viaţă al afacerilor e cel mai rapid.

O precizare necesară: radierile nu trebuie confundate cu insolvenţele sau falimentele. Datele includ societăţi, persoane fizice autorizate şi alte forme de organizare, iar radierea din Registrul Comerţului nu indică, individual, motivul închiderii activităţii. Ele măsoară ieşiri din piaţă, nu eşecuri. Separat, peste 3.850 de firme şi PFA au intrat în insolvenţă în primele şase luni ale acestui an.

Linia de fractură: corporaţiile rezistă, IMM-urile nu

Toate indiciile converg către aceeaşi separare. Firmele mari şi multinaţionalele afişează indicatori financiari superiori faţă de IMM-uri - la viteza de rotaţie a activelor, la gradul de acoperire a datoriilor prin capitaluri proprii şi la rentabilitatea activelor.

Indicatorul agregat de sănătate financiară a companiilor nefinanciare se situa, la mijlocul lui 2025, la un nivel confortabil, peste pragul de risc, deşi uşor deteriorat faţă de iunie 2024. Dinamica negativă a fost prezentă atât la corporaţii, cât şi la IMM-uri, dar decalajul în favoarea primelor rămâne.

,,Media naţională e liniştitoare tocmai pentru că este trasă în sus de un număr restrâns de companii mari. Sub ea, segmentul care generează majoritatea locurilor de muncă din economia privată se subţiază financiar de la an la an”, arată analiza Sierra Quadrant.

Ce ar însemna, concret, închiderea deficitului

Cele 160,5 miliarde de lei nu vor fi acoperite de stat şi nici de bănci. Într-o economie unde finanţarea bancară reprezintă 9% din pasivul companiilor, chiar şi o dublare a creditării ar rezolva o fracţiune din problemă.

Sursele reale sunt trei, şi toate sunt astăzi blocate sau insuficiente, de la profitul reinvestit, la aportul acţionarilor şi piaţa de capital. Aceasta din urmă ar trebuie să fie, teoretic, soluţia cea mai potrivită pentru companii mijlocii, practic accesată de un număr infim de firme româneşti, în absenţa unei culturi a listării şi a instrumentelor de finanţare adaptate'', afirmă Ovidiu Neacşu.

Potrivit expertului, subcapitalizarea nu e un accident, e rezultatul unei arhitecturi de stimulente.

,,Un sistem fiscal care taxează capitalul rămas în firmă la fel ca pe cel scos din ea, o piaţă de capital subdimensionată şi un sector bancar care finanţează doar 9% din pasivul companiilor produc, inevitabil, firme care se finanţează amânând plata către furnizori. Iar o economie construită pe credit comercial funcţionează impecabil - până în ziua în care prima verigă importantă din lanţ nu mai plăteşte'', a mai spus partenerul coordonator de la Sierra Quadrant.