”Prietenul” şi consilierul Ursulei von der Leyen, interlocutor preferat al lobbyiştilor

Jean-Claude Juncker, fostul preşedinte al Comisiei Europene, reprezintă poarta de acces netransparentă de relaţionare a unor lobbyişti cu Ursula von der Leyen, actualul preşedinte al Executivului comunitar, afirmă o investigaţie publicată ieri de jurnaliştii site-ului european de investigaţii Follow The Money.

Sursa citată arată că Juncker şi-a înfiinţat în 2019, la terminarea mandatului de preşedinte, o funcţie de consilier special neremunerat al Comisiei Europene, funcţie pe baza căreia continuă să aibă un birou în clădirea Berlaymont, sediul executivului european de la Bruxelles, loc în care primeşte diplomaţi, foşti comisari europeni care între timp au devenit lobbyişti şi politicieni de rang înalt. Practic, deşi mandatul său s-a încheiat în 2019, Juncker nu s-a retras din centrul puterii. El însuşi recunoaşte pentru sursa citată: „M-am obişnuit cu această clădire. Am mulţi prieteni, foşti colaboratori şi colegi aici. Când prim-miniştrii sau foştii comisari vin la Bruxelles, vor să aibă o întâlnire cu mine. Cel mai simplu lucru este să ai un birou la Comisie”.

Prezenţa sa săptămânală la Bruxelles, însoţită de întâlniri cu actuala preşedintă Ursula von der Leyen şi alţi comisari, ridică suspiciuni că vizitatorii săi ar putea folosi relaţia cu el ca o cale ascunsă spre putere. „Aceşti oameni care vor să-l vadă clar vor ceva de la el”, avertizează Emilia Korkea-aho, profesoară de Drept European şi Studii Legislative la Universitatea din Finlanda de Est.

În replică, Jean-Claude Juncker minimalizează riscurile şi susţine că nu poate fi influenţat: „Oamenii pe care îi văd nu încearcă niciodată să mă pună la colţ ca să acţionez conform instrucţiunilor lor. Discut cu ei, aşa cum discut cu jurnaliştii. Este exact la fel. Sunt imun la influenţă.”

Cu toate acestea, cercetătoarea finlandeză a respins, conform Follow The Money, acest argument: „Nimeni nu este imun la influenţă.”

La rândul său, Daniel Sarmiento, profesor de drept european la Universidad Complutense din Madrid, confirmă că problema nu este doar ce face fostul preşedinte al Comisiei Europene, ci tipul de mesaj transmis de Juncker: „Problema nu este cât de imun eşti. Problema este că, dacă te întâlneşti cu un lobbyist în sediul Comisiei, acest lucru va ridica semne de întrebare şi va transmite un mesaj greşit. S-ar putea să fie imun într-adevăr, dar oamenii nu ştiu”.

Sursa citată a încercat să documenteze cele 74 de întâlniri pe care Jean-Claude Juncker le-a avut în sediul Comisiei Europene în ultimii şase ani, dar pentru niciuna dintre acestea nu se găsesc în documentele din clădirea Berlaymont referiri la temele sau ideile discutate. Motivul este simplu: Juncker nu este obligat să ţină procese-verbale, deoarece nu este funcţionar al Comisiei Europene, ci un consilier special neremunerat. Mai mult, Comisia Europeană a confirmat pentru sursa citată că nu există documente publice care să detalieze activitatea fostului preşedinte al Executivului comunitar.

Printre cele 74 de persoane care s-au întâlnit cu Juncker în clădirea Comisiei Europene în ultimii şase ani se numără Gunther Oettinger sau Phil Hogan, care au intrat rapid în industria consultanţei după ce şi-au părăsit funcţiile europene, ceea ce demonstrează că interacţiunile din biroul lui Juncker nu sunt simple conversaţii între prieteni, ci pot reprezenta canale informale prin care se testează sau chiar se influenţează decizii majore.

Iskra Kirova, directoare Human Rights Watch pentru Europa şi Asia Centrală, a transmis pentru sursa citată că posibilitatea realizării de către cineva a unei simple fotografii la discuţii cu Juncker în sediul Comisiei Europene poate fi foarte uşor folosită în scopul influenţării unor decizii sau a unor politicieni. Mai mult Kirova a afirmat că lipsa de transparenţă în acest caz ridică îngrijorări serioase cu privire la libertatea de exprimare, libertatea presei şi capacitatea societăţii civile de a opera.

Controverse ridică şi statutul de „consilier special neremunerat” al lui Jean-Claude Juncker, potrivit sursei citate, care aminteşte că, în anul 2019, colegiul comisarilor a aprobat ca foştii preşedinţi să aibă un asfel de contract pe cinci ani, deşi regulile prevăd maximum doi. Anul trecut, site-ul Comisiei încă menţiona că mandatul lui Juncker expiră în 2029, dar după ce jurnaliştii au întrebat, data a fost modificată discret la 2026. Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Balasz Ujvari, a declarat că procesul „a fost pe deplin conform cu cadrul legislativ relevant” şi că Juncker a lucrat „în baza unei serii de contracte pe doi ani”. Totuşi, Comisia Europeană refuză să publice contractele semnate cu Juncker din 2019 încoace.

Contactat de jurnaliştii de la Follow The Money, Jean-Claude Juncker se declară străin de aceste manevre: „Sunt în mâinile Comisiei. Nu eu decid”. Mai mult, referitor la rolul său actual Juncker susţine: „Nu ofer sfaturi specifice pentru chestiuni concrete care sunt în discuţie. Nu sunt consilierul Ursulei von der Leyen. Sunt prietenul ei”.

Faptul că Jean-Claud Juncker vorbeşte periodic cu şefa Executivului european a fost confirmat de Balasz Ujvari, purtătorul de cuvânt al Comisiei: „Există contacte regulate între preşedinta von der Leyen şi domnul Juncker în calitatea sa de consilier special”.

Experţii consideră însă că simpla prezenţă a lui Juncker în Berlaymont - clădirea Comisiei Europene -, cu acces direct la actualii comisari şi cu întâlniri care scapă oricărei reguli de transparenţă, este suficientă pentru a ridica semne de întrebare.

„Nu ştim cu adevărat cât de puternic şi influent este Juncker. Toţi aceşti oameni vor să se întâlnească cu el. Asta indică faptul că poate exercita o oarecare putere”, a transmis pentru sursa citată Emilia Korkea-aho, profesoară de drept european la Universitatea din Finlanda de Est.

Iar un exemplu în acest sens este întâlnirea ambasadorului kazah Margulan Baimukhan cu Juncker, la doi ani după plecarea luxemburghezului din fruntea Comisiei. La scurt timp după vizită, ambasada Kazahstanului lăuda public discuţiile despre „cooperare economică”, sugerând chiar că fostul lider european şi-ar fi pus în joc influenţa în favoarea unor interese comerciale. Juncker a negat orice implicare de acest fel, dar lipsa unor procese-verbale sau note oficiale face imposibil de verificat conţinutul întâlnirilor sale. Iar această lipsă de transparenţă este exact ceea ce stârneşte îngrijorarea experţilor, care subliniază că, spre deosebire de comisarii activi, consilierii speciali nu au obligaţia de a declara întâlnirile cu lobbyiştii.