Academia avertizează: Desfiinţarea Institutului Naţional al Patrimoniului, o lovitură gravă pentru memoria culturală

Academia Română reacţionează ferm la declaraţiile unor demnitari privind o posibilă desfiinţare a Institutului Naţional al Patrimoniului (INP), instituţie-cheie în protejarea memoriei istorice şi culturale a României. Într-un comunicat oficial, forul academic solicită Guvernului şi Parlamentului să păstreze şi să sprijine această instituţie, avertizând că orice tentativă de desfiinţare ar duce la pierderi ireparabile pentru patrimoniul naţional. În mesajul transmis public, Academia Română reaminteşte că Institutul Naţional al Patrimoniului este moştenitorul direct al „Comisiunii Monumentelor Istorice”, înfiinţată în 1892, sub semnătura unor mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti. Printre primii săi conducători s-au numărat Vasile A. Urechia, Iancu Kalinderu, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga şi Alexandru Lapedatu, ultimul fiind ucis în 1950, în închisoarea de la Sighet - un simbol al sacrificiului intelectual pentru protejarea patrimoniului românesc. După desfiinţarea Comisiunii în 1948, regimul comunist a reînfiinţat temporar o Direcţie a Monumentelor Istorice, însă aceasta a fost din nou suprimată în 1977, după ce s-a opus demolărilor masive ordonate de autorităţile comuniste. „Desfiinţarea Direcţiei a permis un adevărat vandalism comunist, căruia i-au căzut pradă marile mănăstiri Văcăreşti şi Pantelimon, biserici precum Sfânta Vineri, Albă Postăvari, Schitul Maicilor şi altele”, aminteşte Academia Română în comunicat. După 1989, eforturile de reconstrucţie instituţională au fost reluate. În februarie 1990, sub conducerea academicianului arhitect Grigore Ionescu, a fost reconstituită Comisia Naţională şi Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, care, în ciuda dificultăţilor şi reorganizărilor succesive, a reuşit să conserve cea mai mare parte din patrimoniul de documente şi arhive ale fostei Comisiuni de la 1892. În 2003, instituţia a devenit Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, iar ulterior Institutul Naţional al Patrimoniului, organism cu rol esenţial în cercetarea, inventarierea, clasarea, protejarea, restaurarea şi promovarea patrimoniului cultural material al României.

INP este, potrivit Academiei Române, singura instituţie din ţară care concentrează expertiză ştiinţifică autentică în domeniul protejării monumentelor istorice. Colectivul său reuneşte specialişti în arhitectură, arheologie, istorie, conservare şi restaurare, capabili să colaboreze cu parteneri internaţionali şi să ofere consultanţă ştiinţifică independentă în faţa presiunilor economice sau politice. „Ori de câte ori instituţia specifică domeniului şi-a pierdut autonomia sau a fost suprimată, pierderile suferite de patrimoniul naţional au fost majore şi ireparabile”, avertizează forul academic. Academia Română, prin vocea preşedintelui Ioan-Aurel Pop, atrage atenţia că desfiinţarea INP ar echivala cu o formă de „dezarmare culturală” a statului român, lăsând monumentele istorice, arhivele şi bazele de date patrimoniale fără o instituţie de referinţă care să le gestioneze. „Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu rolul ce ne revine în viaţa culturală a ţării, cerem păstrarea Institutului Naţional al Patrimoniului şi sprijinirea sa de către statul român”, se arată în comunicatul semnat de preşedintele Academiei. În ultimii ani, specialiştii în domeniul patrimoniului au avertizat constant asupra presiunilor exercitate de dezvoltările imobiliare şi infrastructurale asupra siturilor istorice şi monumentelor de arhitectură. Desfiinţarea sau reorganizarea arbitrară a INP, fără garanţii privind continuitatea profesională, ar putea duce la blocarea proiectelor de restaurare, pierderea unor arhive documentare unice şi diminuarea capacităţii României de a accesa fonduri europene pentru patrimoniu. Totodată, România riscă să îşi compromită credibilitatea internaţională în faţa organismelor de specialitate ale UNESCO şi ale Consiliului Europei, care cer statelor membre să deţină instituţii publice dedicate gestionării patrimoniului. Mesajul Academiei Române nu este doar un gest de solidaritate instituţională, ci şi un semnal de alarmă adresat autorităţilor, într-un moment în care patrimoniul cultural este ameninţat nu doar de timp, ci şi de indiferenţă. Într-o societate care îşi caută reperele identitare şi valorile de coeziune, memoria culturală devine parte din securitatea naţională, iar Institutul Naţional al Patrimoniului reprezintă una dintre instituţiile-cheie care garantează continuitatea acestei memorii. Prin poziţia sa, Academia Română reafirmă principiul că patrimoniul cultural nu este un domeniu secundar al administraţiei, ci o dimensiune fundamentală a existenţei naţionale. Pierderea sau slăbirea instituţiilor care veghează asupra patrimoniului înseamnă, inevitabil, pierderea unei părţi din identitatea României. Iar în faţa acestor riscuri, mesajul Academiei Române este limpede: Institutul Naţional al Patrimoniului trebuie păstrat, consolidat şi respectat - ca o datorie faţă de trecut şi un angajament faţă de viitor.