English
Dezordinea globală intră într-o fază de rearanjare accelerată. Pilonul american nu mai asigură stabilitate, iar arhitectura postbelică se fragmentează sub impactul deciziilor recente de la Washington. Retragerea Statelor Unite din mai multe mecanisme multilaterale-cheie a transformat o evoluţie latentă într-un şoc structural vizibil, accelerând procese care se aflau deja în desfăşurare.
Primele dovezi concrete ale reorganizării globale apar în arhitectura acordurilor comerciale, în cooperarea financiară regională şi în strategiile de rezervă ale băncilor centrale. Nu se conturează o ruptură bruscă, ci o rearanjare pragmatică, prin care state şi blocuri economice caută funcţionalitate şi predictibilitate în afara unui centru devenit impredictibil. Statele Unite rămân un actor major, dar nu mai sunt nodul indispensabil al sistemului.
• BRICS: infrastructură de putere, nu doar retorică
Primele semne ale regrupării fără SUA se văd acolo unde cooperarea economică necesită protecţie fizică: rutele maritime şi fluxurile energetice. În ultimele zile, Africa de Sud a găzduit exerciţii navale cu participare chineză, rusă şi iraniană, prezentate oficial drept acţiuni de „securizare a transportului maritim şi a comerţului”. Evenimentele s-au desfăşurat în contextul extinderii formatului BRICS şi al discuţiilor privind cooperarea Sud-Sud.
Repetarea şi extinderea acestor exerciţii, pe fondul tensiunilor cu Washingtonul, indică o mutaţie: statele din afara axei occidentale tratează comerţul, energia şi logistica drept probleme de securitate integrate, nu simple fluxuri de piaţă. BRICS trece astfel de la coordonare politică la infrastructură de putere economică.
Surse: Ministerul Apărării al Africii de Sud; TASS; South China Morning Post; analize de context publicate de Financial Times, ianuarie 2026.
• Uniunea Europeană: autonomie prin acorduri şi monedă
În Uniunea Europeană, reorganizarea fără SUA se manifestă prin accelerarea unui dublu proiect: extinderea acordurilor comerciale cu pieţe alternative şi consolidarea rolului internaţional al euro. Pe prima direcţie, Consiliul UE a reafirmat public avansarea acordului UE-Mercosur, în pofida opoziţiilor interne şi a contextului geopolitic tensionat. Mesajul este clar: UE caută supape comerciale funcţionale, nu dependenţe exclusive.
Pe dimensiunea monetară, conducerea Băncii Centrale Europene a subliniat, în intervenţii recente, că fragmentarea geopolitică transformă dependenţele financiare în vulnerabilităţi şi că euro trebuie „echipat instituţional” pentru a conta mai mult într-o lume fragmentată.
Rezultatul combinat este o strategie de reducere a dependenţei de un pilon devenit impredictibil, fără o ruptură declarativă de SUA.
Surse: Consiliul Uniunii Europene; Banca Centrală Europeană - declaraţii publice; Politico Europe; Financial Times, ianuarie 2026.
• ASEAN: coeziune ca mecanism de protecţie
În Asia de Sud-Est, reorganizarea capătă forma unui reflex instituţional. Preluarea recentă a preşedinţiei ASEAN de către Filipine a fost însoţită de reafirmarea „centralităţii ASEAN” şi a coordonării regionale, într-un moment în care marile puteri exportă conflicte comerciale şi controale de export.
Deşi semnalul este politic, implicaţia economică este directă: ASEAN îşi apără lanţurile regionale de producţie, investiţiile intra-asiatice şi rutele logistice prin disciplină internă şi poziţionare colectivă. Blocul regional încearcă să evite captivitatea într-o lume organizată prin sancţiuni şi tarife.
Surse: Secretariatul ASEAN; comunicate oficiale ale guvernului filipinez; Nikkei Asia; Bloomberg, ianuarie 2026.
Notă explicativă: ASEAN (Association of Southeast Asian Nations) reuneşte zece state din Asia de Sud-Est şi funcţionează ca un cadru de coordonare economică şi politică, nu ca o uniune supranaţională de tipul UE. În contextul actual, ASEAN acţionează ca zonă tampon de stabilitate regională.
• Australia: aliatul care separă securitatea de economie
Australia rămâne ferm ancorată în arhitectura de securitate americană, dar îşi separă deliberat economia de confruntarea geopolitică. După şocurile comerciale din relaţia cu China, Canberra a accelerat diversificarea pieţelor de export şi a lanţurilor de aprovizionare, prin acorduri regionale asiatice şi prin consolidarea relaţiilor cu India şi statele ASEAN.
Australia nu contestă leadershipul militar american, dar refuză ca economia sa să devină colateralul rivalităţilor strategice ale Washingtonului.
Surse: Guvernul Australiei - Department of Foreign Affairs and Trade; The Australian Financial Review; Reuters - relatări factuale citate de presa regională, ianuarie 2026.
• Noua Zeelandă: autoprotecţie prin acorduri regionale
Noua Zeelandă ilustrează reacţia statelor mici, foarte integrate în comerţul global. Wellington menţine parteneriatele de securitate occidentale, dar pune accentul pe acorduri comerciale plurilaterale şi regionale în Asia-Pacific. Strategia declarată urmăreşte stabilitatea economică prin diversificare instituţională, nu prin dependenţă de decizii politice externe.
Surse: Guvernul Noii Zeelande; Ministry of Foreign Affairs and Trade; The Guardian; Financial Times, ianuarie 2026.
Africa: multiplicarea opţiunilor
Africa nu se reorganizează împotriva SUA, ci în afara unei dependenţe unice. Statele africane extind cooperarea cu China, India, statele din Golf şi UE, folosind competiţia dintre marii actori pentru finanţare, infrastructură şi acces la pieţe. Zona de liber schimb continentală africană (AfCFTA) capătă relevanţă ca instrument de reducere a vulnerabilităţii externe.
Surse: Uniunea Africană; AfCFTA Secretariat; African Development Bank; Al Jazeera; Financial Times, ianuarie 2026.
• Canada: aliatul care îşi construieşte redundanţe
Canada reprezintă un indicator timpuriu al reorganizării fără SUA. Deşi rămâne un aliat istoric al Washingtonului, Ottawa accelerează diversificarea relaţiilor comerciale şi strategice, cu accent pe UE şi Asia-Pacific. Acordul CETA cu UE capătă relevanţă practică sporită, iar relaţiile cu Japonia şi Coreea de Sud se consolidează în sectoare critice.
Canada evită confruntarea deschisă cu Washingtonul, dar îşi reduce expunerea la riscul politic american prin participare la iniţiative multilaterale fără leadership american explicit.
Este ceea ce se numeşte "construcţie de redundanţe": rute, sisteme sau soluţii alternative care pot prelua funcţia principală dacă aceasta devine indisponibilă, nesigură sau prea costisitoare.
Surse: Guvernul Canadei; Global Affairs Canada; The Globe and Mail; Politico, ianuarie 2026.
• Băncile centrale: plase de siguranţă în afara centrului american
La nivel monetar, reorganizarea fără SUA se reflectă în două mişcări simultane: eforturi de întărire a monedelor alternative în plăţi şi rezerve şi recunoaşterea faptului că lichiditatea în dolari rămâne infrastructură critică în criză. BCE a arătat explicit că fragmentarea geopolitică schimbă regulile pentru monedele internaţionale şi transformă dependenţele financiare în risc sistemic.
Fragmentarea produce trei efecte concrete: competiţie mai mare între monede, proliferarea acordurilor bilaterale de sprijin financiar şi presiune pentru eliminarea „punctelor unice de eşec” din finanţarea comerţului şi a datoriei.
Surse: Banca Centrală Europeană; Bank for International Settlements; International Monetary Fund - declaraţii şi rapoarte recente; Bloomberg, ianuarie 2026.
• Amurgul hegemoniei centrale
Reorganizarea globală nu este ideologică şi nu este coordonată de un singur actor. Ea reprezintă un reflex defensiv într-o lume în care pilonul american a devenit impredictibil. Lumea nu abandonează dolarul şi nu exclude SUA, dar îşi construieşte rute paralele, redundanţe şi plase de siguranţă. Aceasta este noua geometrie a ordinii globale: mai fragmentată, mai prudentă şi mai puţin centrată pe un singur hegemon.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului