Achiziţii militare sub presiune: suspiciuni de manipulare a licitaţiilor în programe SAFE

Achiziţiile de echipamente militare şi armament prin mecanismul SAFE de către ţara noastră ar fi direcţionate de către autorităţile de la Bucureşti pentru ca numai anumite companii să beneficieze de respectivele fonduri, se arată într-un articol publicat joi de Defense Industry Europe.

Sursa citată oferă ca exemplu, în acest sens, ceea ce se întâmplă cu programul de aproximativ 3 miliarde de euro pentru achiziţia de vehicule de luptă pentru infanterie (MLI), într-un context în care declaraţiile oficiale, evoluţia negocierilor şi modul de aplicare a mecanismului SAFE ridică suspiciuni serioase asupra transparenţei şi corectitudinii procesului. Autorii articolului respectiv susţin că Ministerul Apărării Naţionale a indicat că programul MLI, evaluat la 3 miliarde de euro, este pe cale să fie atribuit Rheinmetall, în ciuda controverselor legate de creşterea de preţ de 30% sau chiar mai mult. Potrivit unor surse citate de Defense Industry Europe, ministrul Radu Miruţă ar fi recunoscut această înţelegere într-o sesiune recentă de întrebări şi răspunsuri cu jurnaliştii, chiar după ce, în declaraţii publice, criticase furnizorii care propun majorări de peste 30% şi susţinuse că România nu va accepta astfel de condiţii.

„Programul MLI va merge către Rheinmetall”, a declarat Radu Miruţă, atunci când a fost întrebat dacă vor fi invitaţi şi alţi furnizori să depună oferte în cazul în care negocierile de preţ cu furnizorii preferaţi nu vor avea succes.

Sursa citată arată că, în cadrul acestui program, Rheinmetall este singura companie care a primit solicitarea de informaţii (RFI) din partea guvernului român, în timp ce alţi potenţiali competitori nu au fost invitaţi să participe la acelaşi proces, ceea ce ar fi permis companiei germane să propună reducerea numărului de vehicule în locul unor scăderi reale de preţ, transferând astfel presiunea negocierilor asupra statului român. Această evoluţie întăreşte percepţia că marile programe de achiziţii din domeniul apărării nu sunt derulate într-un cadru competitiv real, ci mai degrabă în baza unor rezultate aparent stabilite politic dinainte, ceea ce compromite transparenţa şi concurenţa corectă într-unul dintre cele mai importante programe de înzestrare ale României.

Observatorii din domeniul apărării, contactaţi de sursa citată, avertizează că actualul cadru de achiziţii finanţat prin mecanismul SAFE este utilizat într-un mod care limitează competiţia şi subminează responsabilitatea instituţională, în condiţiile în care programul MLI, unul dintre cele mai mari eforturi de modernizare terestră din ultimele decenii, vizează livrarea a 298 de vehicule de luptă pentru infanterie, menite să înlocuiască platformele învechite din era sovietică cu sisteme moderne, compatibile NATO.

Dincolo de componenta militară, programul are implicaţii industriale şi economice majore, fiind aşteptat să genereze producţie locală, transfer de tehnologie şi integrarea pe termen lung în baza industrială de apărare a României, ceea ce face ca transparenţa şi competiţia corectă să devină nu doar o problemă de achiziţii, ci una de interes economic naţional. În acest context, platforma Lynx a Rheinmetall, produsă în principal în centrul industrial din Ungaria, limitează în mod evident potenţialul de creare a valorii industriale în România.

Îngrijorări similare apar şi în alte programe finanţate prin SAFE, susţin cei de la Defense Industry Europe, inclusiv în iniţiativa de achiziţie de armament individual standard NATO, unde surse din industrie indică faptul că mai mulţi furnizori calificaţi, printre care se numără companiile FN Herstal, CZ Group, Beretta, Heckler & Koch şi SIG Sauer, au fost asociaţi cu programul, însă specificaţiile tehnice detaliate şi solicitările formale de ofertă ar fi fost transmise, în final, unei singure companii. Această practică ridică nu doar probleme de echitate, ci şi riscuri procedurale şi juridice, în condiţiile în care ordonanţa de implementare a SAFE impune transmiterea solicitărilor de informaţii către toţi furnizorii calificaţi şi realizarea unei evaluări comparative pe baza unor criterii transparente, inclusiv termenele de livrare şi preţul. O abordare selectivă, în care un singur furnizor primeşte specificaţiile complete şi este invitat să depună o ofertă detaliată, poate fi considerată incompatibilă cu aceste cerinţe şi poate afecta atât integritatea procesului de evaluare, cât şi poziţia juridică a statului în cazul unor contestaţii din partea ofertanţilor excluşi, precizează sursa citată.

Menţionăm că mecanismul SAFE, introdus iniţial ca o soluţie de urgenţă pentru accelerarea achiziţiilor de apărare şi formalizat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 62/2025, a fost conceput pentru a permite proceduri simplificate şi o coordonare centralizată la nivelul Cancelariei prim-ministrului, însă include şi garanţii clare pentru menţinerea competiţiei. Atunci când există mai mulţi furnizori, autorităţile sunt obligate să transmită solicitări de informaţii tuturor candidaţilor calificaţi şi să realizeze o evaluare structurată pe baza termenelor de livrare şi a preţului. Evoluţiile recente şi modificările propuse riscă însă să slăbească aceste garanţii, prin desemnarea timpurie a furnizorilor preferaţi, mecanisme de cooperare între programe şi ajustări ulterioare atribuirii, inclusiv majorări de preţ combinate cu reducerea cantităţilor, care pot permite modelarea rezultatelor în avans, în locul stabilirii acestora prin competiţie deschisă.

În paralel, flexibilizarea cerinţelor de localizare, precum agregarea angajamentelor între programe, poate permite furnizorilor să îşi îndeplinească obligaţiile doar formal, limitând participarea industrială reală la nivelul proiectului, ceea ce riscă să dilueze unul dintre obiectivele centrale ale SAFE, acela de a consolida baza industrială de apărare a Europei prin participare extinsă, nu prin concentrarea beneficiilor în mâinile unui număr restrâns de furnizori consacraţi. În loc să stimuleze o dezvoltare industrială echilibrată, această abordare ar putea duce la o localizare selectivă, în care câştigurile economice sunt concentrate în afara României, în ciuda investiţiilor publice semnificative.