Analiză AEI: De ce a rămas în funcţiune Unitatea 2 de la Cernavodă? Ce s-a schimbat în mai puţin de 24 de ore?

Dumitru Chisăliţă, Peşedinte AEI, afirmă că, analizând comunicatul/raportul curent transmis de SNN către Bursa de Valori Bucureşti şi ASF privind schimbarea deciziei privind oprirea reactorului nr 2 de la Cernavodă, se desprind câteva aspecte importante:

1. Schimbarea de mesaj este una majoră

< B >Pe 29 iulie, SNN anunţa că Unitatea 2 va fi oprită controlat, la fel ca Unitatea 1, din cauza nivelului fără precedent de scăzut al Dunării.

Pe 30 iulie, noul raport curent transmis către ASF şi BVB anunţă exact opusul: Unitatea 2 va rămâne conectată la Sistemul Energetic Naţional.

Ce spune, de fapt, comunicatul

Mesajul esenţial este că SNN a decis să menţină Unitatea 2 în funcţiune, în urma unei noi evaluări operaţionale, fără a indica faptul că problema nivelului Dunării ar fi dispărut.

Asta este o diferenţă foarte importantă.

Dacă motivul iniţial era exclusiv hidrologic, atunci ar fi trebuit să existe o modificare semnificativă a debitului Dunării. Or, nu există informaţii publice care să indice o creştere bruscă şi consistentă a debitului în doar câteva ore.

Ce înseamnă tehnic

Interpretarea mea este că s-au schimbat condiţiile de operare ale sistemului energetic, nu condiţiile naturale.

Cel mai probabil au fost reevaluate:

• Riscul de funcţionare al reactorului;

• Riscul asupra SEN dacă s-ar pierde încă aproximativ 700 MW;

• Posibilitatea utilizării unor marje operaţionale suplimentare prevăzute în procedurile centralei.

• Disponibilitatea importurilor s-a modificat. Dacă operatorul de transport a constatat că energia necesară nu poate fi importată în condiţii de siguranţă, menţinerea reactorului în funcţiune devine opţiunea cu riscul cel mai mic.

• Prognoza de consum sau de producţie regenerabilă s-a schimbat, iar analiza de securitate a reţelei a indicat că oprirea în acel moment nu mai este oportună.

În acest context, expresia „răul cel mai mic” este justificată, România fiind pusă în situaţia de a alege între:

-riscul de funcţionare a centralei, care trebuie să rămână în limitele admise;

-riscul energetic, adică funcţionarea SEN fără încă 700 MW de producţie în condiţii de caniculă şi deficit regional.

Este o rezolvare? Din punctul meu de vedere, nu. Este, mai degrabă, o amânare a deciziei.

Sigur debitul Dunării rămâne foarte scăzut, problema fizică nu dispare. Ea reapare peste câteva ore sau zile, dacă nu intervin modificări hidrologice importante.

De aceea, comunicatul trebuie interpretat ca: „în condiţiile actuale de funcţionare a SEN putem continua exploatarea în siguranţă încă o perioadă”, nu că „problema care a determinat oprirea a dispărut”.

Dacă punem cap la cap cele două rapoarte către ASF, rezultă că:

• pe 29 iulie, riscul dominant era considerat cel legat de nivelul Dunării şi se anunţa oprirea Unităţii 2, cu posibilitatea de gestionare a SEN;

• pe 30 iulie, aceeaşi situaţie hidrologică este reevaluată în contextul funcţionării SEN, iar decizia devine menţinerea reactorului în exploatare.

În opinia mea, aceasta este decizia „răului mai mic”: nu pentru că problema Dunării s-a rezolvat, ci pentru că oprirea Unităţii 2 ar fi generat un risc şi mai mare pentru Sistemul Energetic Naţional decât continuarea funcţionării în condiţiile permise de procedurile de exploatare.