Analiză: Corecţia fiscalӑ trebuie sӑ fie simplӑ, eficientӑ şi sӑ sprijine creşterea economicӑ

Într-un moment în care economia României încetineşte accentuat, iar deficitul bugetar ameninţă stabilitatea macroeconomică, este necesar un plan radical dar echilibrat de corecţie fiscală, menit să evite o criză bugetară fără precedent, potrivit unei analize realizată de către economiştii Laurian Lungu, Ella Kallai şi George Ştefan.

Conform documentului publicat miercuri, măsurile fiscale vehiculate în prezent - concentrate aproape exclusiv pe creşteri de taxe - riscă să agraveze reculul economic. Cei trei economişti susţin că soluţia eficientă ar fi o majorare temporară a TVA-ului cu cel puţin 3 puncte procentuale, în paralel cu o restrângere a cheltuielilor publice, mai ales a celor cu investiţiile de eficienţă redusă.

Într-un scenariu realist, această măsură ar putea aduce deficitul bugetar la -7,8% din PIB în 2025, cu perspective de a coborî sub -3% până în 2031, fără a afecta potenţialul de creştere economică. Creşterile de taxe pe muncă sau capital sunt considerate „suboptimale”, cu efecte negative disproporţionate.

În contrapondere la creşterea TVA, autorii recomandă reducerea contribuţiilor sociale cu un punct procentual şi plafonarea acestora pentru alte venituri la nivelul a cinci salarii medii, ceea ce ar încuraja munca şi ar creşte competitivitatea. Măsurile vin în contextul în care România înregistrează una dintre cele mai mari poveri fiscale pe muncă din regiune.

”Este necesar ca România sӑ ȋşi pӑstreze competitivitatea pentru a susţine creşterea economicӑ pe termen mediu şi lung. Sunt necesare douӑ planuri de acţiune. Unul, imediat, pe un orizont de timp de trei sӑptӑmâni, de reducere a deficitului bugetar. Al doilea, pe un orizont de timp de 12-18 luni, de reformӑ fiscalӑ, care sӑ adreseze schimbӑrile semnificative din structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare datoritӑ, printre altele, a creşterii numӑrului pensionarilor şi a impactului mӑsurilor de tranziţie climaticӑ/apărare.

Măsurile sugerate aici adresează primul plan de acţiune, Astfel, primul pas este reducerea cheltuielilor bugetare, prin îngheţarea unora şi reducerea altora, în special a celor din investiţii. Eficienţa acestor tipuri de cheltuieli este redusă. Introducerea plăţii CASS pentru pensiile peste un

2

anumit nivel ridicat este de asemenea de considerat. Creşterea impozitelor indirecte, în speţă TVA, are impactul cel mai puţin negativ asupra creşterii economice. O inflaţie temporară mai ridicată ar ajuta semnificativ restrângerea cheltuielilor în termeni reali în 2026. În paralel, reducerea/limitarea CASS la salarii şi a altor venituri asociate acestora ar duce la o creştere a competitivităţii, sprijinită de asemenea de o potenţială continuare marginală a deprecierii RON.

Există un curent de opinie care pune accent pe majorarea indiscriminantӑ atât a taxelor pe capital cӑt şi pe muncӑ şi consum, ca acţiune principală de redresare a bugetului. Aceasta ar fi o strategie suboptimală, ar afecta semnificativ competitivitatea economică, într-un context extern nefavorabil, cu rezultat net incert. Istoric, România nu a reuşit să colecteze în mod consistent peste 33% din PIB nici când avea rate ridicate la impozitul pe venit/profit şi/sau contribuţii sociale. După două runde de pachete fiscale din 2023 si 2024, axate aproape în totalitate pe creşterea fiscalităţii, efectul acestora asupra veniturilor este minor. Nivelul cheltuielilor bugetare este astăzi mult prea ridicat pentru a putea fi corectat într-un termen scurt, cu preponderenţă prin creşterea taxelor” se arată în analiză.

Măsurile s-au aplicat în a doua jumătate a lui 2010. Ajustarea semnificativă structurală a bugetului s-a făcut pe seama reducerii cheltuielilor bugetare şi mai puţin pe seama creşterii veniturilor, deşi TVA-ul a fost mărit cu 5 puncte procentuale. În mod paradoxal, calculele fӑcute cu datele definitive ale PIB-ului, aratӑ cӑ de fapt veniturile bugetare ca procent în PIB au scӑzut ȋn 2011 faţӑ de 2010! La sfârşitul anului 2011 deficitul bugetar a fost redus cu -2,2% din PIB, din aceasta reducerea de cheltuieli a generat -1,9% din PIB pe datele estimate ale acestuia şi -2,4% din PIB pe datele definitive.

Diferenţe comparative, exprimate ca % în PIB, la 6 luni şi la 1 an după implementarea măsurilor de ajustare fiscală din anul 2010. Calculele la 1 an au fost fӑcute ȋn 2 variante. Prima, cu valorile PIB disponibile la acea datӑ (i.e. estimarea autoritӑţilor din ultima lunӑ a acelui an). A doua, cu datele definitive ale PIB-ului - care au fost mai mari in termeni nominali decât valorile estimate.

Lecţia creşterii de TVA a anului 2010 este cӑ aceasta are un impact imediat, pe termen scurt, asupra veniturilor bugetare. Insӑ, ulterior acest efect se disipeazӑ, posibil datoritӑ creşterii evaziunii fiscale. De aceea, pentru a fi eficientӑ, orice creştere de TVA trebuie completatӑ în mod

3

obligatoriu, concomitent, cu mӑsuri de reducere a gap-ului de TVA. Discuţiile recente care vizeazӑ criminalizarea neplӑţii TVA pot fi un pas ȋnainte.

Rata efectivӑ a TVA este cea mai redusӑ din regiune. Potenţial, rata efectivă a TVA ar putea creşte până la cel mai mic nivel al ţărilor din zonă, adică cu 3 puncte procentuale. Însă, doar în paralel cu aplicarea unor măsuri mult mai eficiente de reducere a gap-ului de TVA decât în trecut, pentru care este necesară mai multă voinţă politică. Cu informatizarea existentă, cu un efort ţintit al ANAF şi cu prioritizarea efortului statului pentru ȋmbunӑtӑţirea semnificativӑ a colectӑrii, acest gap va scădea. Măsuri suplimentare, ca de exemplu impunerea unui depozit (Cehia), ca şi garanţie fiscală, la constituirea unor firme care au potenţial de evaziune ridicat în anumite sectoare - pentru plata TVA şi a CAS/CASS în caz de neplată - ar putea fi o soluţie de reducere a gap-ului de TVA (CAS/CASS).

Macroeconomic, o creştere a TVA ar reduce consumul şi, implicit, şi deficitul de cont curent. Ar creşte însă temporar, pe un an, inflaţia, (în 2010 de exemplu, creşterea de TVA a urcat inflaţia anuală de la 4,4% în iunie la 7,1% în iulie 2010 şi a scăzut apoi la 4,9% în iulie 2011). Deşi efectul iniţial de creştere a inflaţiei va fi atenuat ulterior de reducerea cererii. Posibil - ȋn funcţie şi de evoluţia altor variable, sӑ creascӑ marginal şi rata dobânzii (dobânda de politică monetară a fost păstrată totuşi la 6.25% în perioada mai 2010 - oct 2011) - şi deci şi a costurilor cu finanţarea ale statului.

Pe moment creşterea salariilor este ȋnsӑ peste rata inflaţiei. In absenţa unor creşteri suplimentare ale impozitӑrii pe muncӑ impactul TVA asupra inflaţiei ar putea menţine o creştere reală a salariilor, şȋ deci a puterii de cumpӑrare, şi în 2026. Măsura poate fi complementată cu deductibilităţi pentru cei cu salarii mici.

Impozit adiţional pe forţa de muncӑ - indiferent că se referă la venit sau contribuţii - nu este o soluţie acum. România are deja o sarcină fiscală (i.e. procent din venitul brut care este plătit ca taxe şi impozite) ridicată, dat fiind stadiul şi perspectivele de dezvoltare economică.

”O potenţială creştere a sarcinii fiscale ar începe să diminueze rapid competitivitatea României în raport cu ţările din zonă.

Pentru a contrabalansa efectul negativ al creşterii TVA, o soluţie este scăderea concomitentă a contribuţiilor sociale cu 1 punct procentual şi limitarea la 5 salarii minime a plăţilor de contribuţii pe alte venituri exceptând salariile. Astfel efectul contracţionist este atenuat parţial ajutând şi competitivitatea.

Impozitul pe profit - nu este o soluţie modificarea acestuia. Contextul este nefavorabil, creşterea valorii adăugate brute (VAB) în economie în termeni reali a fost virtual zero în 2024 şi se află pe o pantă descrescătoare din 2021. Deci profiturile companiilor sunt oricum în scădere rapidă, cauzată de creşterea costurilor cu forţa de muncă şi incertitudinile pe partea cererii (faţă de 2021 excedentul brut de exploatare a crescut în termeni reali cu 8.2%, iar remunerarea salariaţilor cu 20.3%). Mai mult, o serie de taxe impuse recent impactează suplimentar deja capitalul: impozitul pe cifra de afaceri, pe construcţii speciale, pe dividende.

Proiecţiile veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe orizontul de timp 2025 - 2031 sunt mai jos. Ipoteza de lucru este că măsurile pachetului fiscal se aplică începând cu luna iulie a acestui an sau de la începutul anului viitor. Cifrele sunt exprimate ca procent în PIB” se mai arată în analiză.

Impactul pe veniturile din TVA este net pe total venituri, estimat cu coeficienţi de elasticitate derivaţi din experienţa României. Gap-ul de TVA rămâne peste media actuală a UE şi în anul 2031. Impozitele pe proprietate sunt crescute doar gradual, până la a fi dublate în anul 2030. Accizele nu cresc pe termen mediu - ca procent în PIB, introducerea unei taxe de poluare, conform PNRR, ar putea duce la creşterea lor, lăsând un spaţiu de manevră. Ele oricum vor creşte din 2027 datorită gazelor din Neptun Deep - acest impact nu este inclus aici. Scăderea cu un punct procentual al contribuţiilor de asigurări este compensată de creşterea acestora la pensiile foarte mari. În timp vor trebui făcute simulări mai complexe pentru acestea datorită schimbării distribuţiei numărului de 6 angajaţi/pensionari. Alte venituri rămân la un nivel ridicat în 2025 şi 2026 din impactul tranşelor din PNRR - o parte din tranşa 3 tocmai a fost accesată.

Pe partea de cheltuieli ajustări sunt necesare la cheltuielile cu salariile, bunuri şi servicii şi cheltuielile de capital. Aceste ajustări sunt generate de impactul creşterii pensiilor, efectul complet al acestora materializându-se în 2025. Cheltuielile cu asistenţa socială coboară şi ele - ca procent în PIB - către media ultimilor ani. Chiar şi aşa, cheltuielile bugetare totale rămân, ca procent în PIB, marginal peste cele de anul trecut urmând ca până în anul 2031 să atingă media ultimilor 8 ani.

Deficitul bugetar poate ajunge la -3% din PIB în 2031, aşa cum este el negociat cu Comisia Europeană (CE) cu un efort de ţinere sub control al cheltuielilor şi fără creşteri adiţionale de taxe pe forţa de muncă sau capital.

Comunicarea cu Comisia Europeanӑ şi instituţii financiare/agenţii de rating va fi un element central ȋn implementarea cu succes al acestui plan.

O analiză a FMI (2012)1 arată că modificarea structurii sistemului fiscal influenţează gradul de distorsiune economică. De exemplu, impozitele pe venit, profit (sau cifră de afaceri) şi contribuţiile sociale tind să aibă un efect negativ asupra ofertei de muncă şi investiţiilor private. În schimb, taxele pe consum şi impozitele pe proprietate sunt mai puţin distorsionante, deoarece afectează într-o măsură mai redusă deciziile privind producţia şi alocarea capitalului. Pe partea de cheltuieli, în general, cheltuielile publice direcţionate către investiţii în infrastructură şi capital uman sunt considerate cele mai productive, având un impact pozitiv asupra productivităţii şi competitivităţii economice. În schimb, cheltuielile sociale şi subvenţiile, deşi necesare pentru protecţia socială, trebuie gestionate atent (i.e. prin măsuri ţintite) pentru a evita descurajarea participării pe piaţa muncii şi a iniţiativelor antreprenoriale.

”O primă direcţie de acţiune este raţionalizarea cheltuielilor publice, să fie alocate eficient şi să contribuie la obiectivele economice pe termen lung. Se impune optimizarea cheltuielilor curente printr-o revizuire a cheltuielilor salariale din sectorul public, a subvenţiilor şi transferurilor guvernamentale. Reducerea acestor costuri, fără a compromite furnizarea serviciilor esenţiale, constituie un element cheie al consolidării fiscale.

În paralel, trebuie acordată o atenţie prioritizării investiţiilor publice. Să fie direcţionate către infrastructură şi proiecte cu efecte de multiplicare, care pot stimula dezvoltarea economică şi atragerea de capital privat.

Sunt necesare măsuri pentru prevenirea acumulării excesive de datorii şi evitarea arieratelor. Eliminarea cheltuielilor birocratice neproductive şi a contractelor supraevaluate poate îmbunătăţi eficienţa fiscală fără a afecta creşterea economică” notează analiştii.