Ar putea fi stinse datoriile către bănci "dând în plată" case ipotecate?

ADRIAN VASILESCU, consultant de strategie la BNR
Ziarul BURSA #Bănci-Asigurări / 10 iunie 2015

Ar putea fi stinse datoriile către bănci "dând în plată" case ipotecate?

Întrebarea din titlul acestui comentariu agită spiritele în spaţiul public. Principalii protagonişti sunt un grup de 156 de parlamentari, plus susţinătorii lor, care şi-au legat numele de un proiect de lege pe care presa l-a botezat "Dai casa băncii şi scapi de datorii".

Să detaliem. Cineva are un credit ipotecar garantat cu o casă. Dacă criza a devalorizat casa, ducând-o sub nivelul sumei datorate, debitorul - în cazul în care proiectul ar deveni lege - îşi va putea lichida în totalitate obligaţiile faţă de bancă "dând în plată"... casa. Fără ca banca să se poată opune. Ar fi însă de adăugat că propunerea legislativă are ataşată şi o expunere de motive, în care este menţionată, ca bază juridică, "Directiva Europeană 2014/17/UE". Numai că invocata Directivă spune altceva decât au înţeles autorii proiectului de lege. Şi anume, Directiva prevede că statele membre nu pot împiedica părţile dintr-un contract, dacă ele convin, să considere "darea în plată" a garanţiei suficientă pentru a stinge creditul. Pe când, în documentul aflat în dezbatere la noi, statul obligă banca să accepte o astfel de procedură.

În joc este echilibrul balanţei creditori-debitori-depunători. Şi, în ultimă instanţă, creditarea însăşi. Comentând acest aspect, guvernatorul BNR observa că "banii acordaţi de bănci, sub formă de împrumut, sunt banii deponenţilor". Şi, deci, "aceşti deponenţi, care suntem noi, aşteaptă banii înapoi (...) sub formă de bani, şi cu dobândă (...) nu sub formă de ferestre şi coşuri de case". Iar despre bănci, a spus că nu sunt agenţii imobiliare, care să funcţioneze "în regimul credite după nevoi, rambursări după disponibilităţi". În pericol fiind creditele imobiliare, "dacă se va preconiza, prin lege, ca rambursarea acestora să se facă în clădiri."... N-a jignit pe nimeni, n-a acuzat pe nimeni. Şi-a exprimat doar îngrijorarea că "va fi afectată creditarea în viitor". Acest punct de vedere i-a supărat pe mulţi. Cu deosebire, l-a supărat rău pe domnul Călin Rechea. În consecinţă, a scris în ziarul "BURSA" din 28 mai: "Acum, la 135 de ani de la înfiinţarea BNR(...) o întreagă istorie a Băncii Naţionale a fost dezonorată de declaraţiile recente (cele referitoare la proiectul de lege - n.a) ale guvernatorului Mugur Isărescu". Chiar aşa?

Fiind cititor fidel al presei economice, inclusiv al ziarului "Bursa", sunt la curent cu opiniile jurnalistului şi analistului Călin Rechea în legătură cu băncile centrale în general şi cu Banca Naţională a României în special. Săgeţile cele mai ascuţite le îndreaptă cu precădere împotriva Băncii Centrale a României şi a guvernatorului ei. Am fost deseori tentat să intervin public, în replică, dar nu am făcut-o din două motive. Uneori, n-am fost convins că, gândind altfel, chiar diametral opus, am dreptate o sută la sută. Alteori, a învins convingerea mea că un jurnalist are dreptul să-şi exprime opiniile fără să fie de îndată sâcâit cu replici de către cei care au alte puncte de vedere.

O fac însă acum, pledând în contradictoriu cu domnul Rechea, în legătură cu articolul său din ziarul "BURSA", din 28 mai. Pentru că, de această dată, nu mai predomină opiniile, sentimentele şi resentimentele domniei sale, deşi nu lipsesc. Acum avansează judecăţi de politică monetară şi de logică economică. Şi, cum încearcă să-şi probeze acuzaţiile împotriva Băncii Naţionale cu argumente din studii de teorie monetară, iar eu constat că de fapt aceste studii îl contrazic, mă văd obligat să-mi exprim punctul de vedere. Urmând ca verdictul să-l dea cea mai înaltă curte de arbitraj: opinia publică.Iată ce susţine domnul Rechea: "Dincolo de efectele teribile ale stingerii datoriilor prin cedarea garanţiilor ipotecare, Mugur Isărescu a folosit, din nou, argumentul protecţiei deţinătorilor de depozite bancare ai căror bani sunt folosiţi pentru creditare şi nu doresc să primească «ferestre şi case» în locul depozitului şi a dobânzii. Dezinformarea este, în acest caz, deosebit de cinică. Banca Angliei este de altă părere şi nu am văzut, auzit sau citit declaraţii care să contrazică ceea ce a apărut într-un raport trimestrial din 2014. În două analize despre natura banilor în economia modernă, economiştii de la Banca Angliei arată că băncile nu trebuie să aştepte formarea depozitelor înainte de acordarea creditelor, creditarea fiind procesul prin care sunt create depozitele". Nu, domnule Rechea, Banca Angliei nu este de altă părere! Relaţia credite-depozite, aşa cum este construită şi argumentată în cele două studii ale analiştilor de la Banca Angliei, nu diferă cu nimic, nici măcar cu o nuanţă, de concepţia Băncii Naţionale a României.

Ce l-a încurcat pe domnul Rechea este cuvântul "trebuie". Analiştii de la Banca Angliei nu-l folosesc în sens imperativ. Prin urmare, ei nu consideră nicidecum că este obligatorie - şi unică - următoarea ordine a operaţiunilor în bănci: întâi se dau creditele şi apoi se formează depozitele. Când ei scriu că "băncile nu trebuie să aştepte formarea depozitelor înainte de acordarea creditelor", susţin de fapt - în consens cu teoriile monetare moderne - că băncile nu pot fi prizonierele unui singur sens de mers. Cu alte cuvinte, orice bancă poate să multiplice bani în procesul de creditare, să facă bani noi, fără să-şi restrângă intermedierea financiară la o mişcare de du-te-vino, adunând depozite şi dând credite. Niciunde, în economia modernă, nu se mai întâmplă aşa. Iar economiştii din Direcţia de Analiză a Băncii Angliei tocmai acest mecanism îl descriu. Mecanism funcţional şi la noi.

Aşadar, când o bancă acordă un credit unui client, care vrea să-şi cumpere o casă, nu-i va înmâna un teanc de bancnote. Îi va deschide un cont şi-i va credita acest cont cu suma împrumutată, egală cu valoarea ipotecii constituite în momentul acordării creditului. În acest moment sunt creaţi bani noi. Scriptici. Ar fi însă o gravă eroare dacă am înţelege această afirmaţie într-un alt sens decât acela către care ne conduce interpretarea literară, logică şi istorică a textului. Şi anume, că prin creditare se adaugă depozite noi, lângă cele deja existente, în care este adunată economisirea populaţiei şi a companiilor. Inevitabil însă, capacitatea băncilor de a crea bani noi - prin credite -, este limitată de mai mulţi factori, nu în ultimul rând de politicile monetare, de cele de stabilitate financiară şi de reglementare ale Băncii Angliei.

Fapt esenţial, economiştii de la Banca Angliei acordă prioritate depozitelor bancare "clasice", care în economiile moderne reprezintă forma implicită a banilor. Casele şi terenurile sunt valoroase, spun ei, dar nu pot juca rolul de mijloc de schimb decât în puţine împrejurări. Dacă oamenii, bunăoară, cumpără obligaţiuni de la o fermă, nu vor dori să fie plătiţi în produse agricole. Ei au dreptul la o sumă de bani, pe care ferma o poate obţine prin vânzarea produselor sale. Tot aşa dacă o persoană contractează un credit ipotecar. Ea va fi obligată să plătească băncii o sumă de bani în timp - un pasiv; iar banca obţine dreptul de a primi plata - un activ de aceeaşi dimensiune. Un drept, deci, de a încasa o sumă de bani şi nu un activ fizic. Iar calea pentru ca lucrurile să meargă bine este deschiderea de tot mai multe depozite. Desigur, depozite "clasice", diferite de depozitele noi, create în procesul creditării. Numai prin atragerea de depozite - scriu analiştii de la Banca Angliei - băncile pot acorda noi credite fără să-şi reducă rezervele, dacă le au, fapt ce presupune majorarea dobânzilor oferite gospodăriilor pentru conturile lor de economisiri.

Opinia Cititorului ( 34 )

  1. Imi puteti va rog atunci explica, dle Vasilescu, de ce considera insa bancile ca fiind mai avantajos sau viabil sa vanda creditele ipotecare neperformate "recuperatorilor" la o valoare foarte mica (in unele cazuri chiar si de 2%) si nu sa accepte locuintele in contul datoriei. Si va rog, nu invocati riscul moral; nu cred ca vor navali toti cei cu un credit ipotecar pentru a preda "Noua Casa" pentru a se muta in chirie... Aaaa, mi-a venit si o idee, le-ar putea inchiria bancile in cadrul programului "Noua Casa cu Chirie" (numele il putem schimba pe parcurs, exista consultanti si pentru gasirea numelor potrivite).

    BNR si cei care o reprezinta s-au descalificat drn momentul in care a devenit evident ca ei nu sustin rnteresele clientelor (romani),in fata bancilor(straine)!

    De obicei sunt de partea BNR, dar eu cred ca aceasta masura "Dai casa băncii şi scapi de datorii" va face bancile mult mai responsabile cand dau credite si mult mai atente cu evaluarea imobilelor. Sigur ca la incepu va fi un soc , dar pe termen lung este o masura buna. Bancile sunt mult mai bine pregatite sa evalueze si sa-si acopere acest risc.

    1. De fapt , daca stau sa ma gandesc bine ,prin faptul ca un client vine cu un avans de 20-30% la aceste credite imobiliare bancile sunt ca si acoperite pt o eventuala scadere a pietei imobiliare. Nu inteleg ce se mai agita BNR atata .

    Alo.....tataie...te contrazici singur,banca da credite pe banii deponentilor,poate doar in mica parte,numai duce in eroare opinia publica,cu toate astea trebuie bancile sa fie mult mai atente,si mult mai responsabile cand da un credit,tataie ca sa dea dobanzi la banii deponentilor bancile trebuiau sa introduca clauze abuzive in contracte....voi a ti dormit.....rusine mai citeste constitutia ,ar trebui sa iti mai faci un examen psihologic....bancile nu spun nimic si bnr-ul este avocatul bancilor....Rusine,voi trebuie sa aveti grija de statul roman acest stat este formatromani

    bancile ar fi evaluat corect imobilele nu ar fi fost nici o problema avand in vedere ca creditul nu poate depasi 70-80% din valoarea ipotecii.

    Dar bancile au creat bula imobiliara si acum oalele se sparg in capul clientilor. 

    Bravo Domnule Vasilescu, bravo BNR.  

    Si nu va mai ingrijorati in privinta creditarii ca oricum nimeni nu mai vrea sa-si ia teapa de la banci.

    1. Bravo Domnule Vasilescu si Domnule Isarescu... Sa Traitiiii Bineeeee

    daca bancile nu doresc sa devina agenti imobiliare sa aiba discuti cu clienti si sa negogieze sa scoata clauzele abuzive si cred ca ratele vor scade un sfert sau mai mult iar clienti isi vor plati corect ratele

    Pai nu spunea chiar vasilescu ca creditele in chf sunt foarte putine si sa nu ne ingrijoram ca nu afecteaza pe nimeni acum cateva luni ,uite cum se intoarce roata bosorog senil .

    Nu mai pacaliti pe nimeni domnilor bancheri, ne-am lamurit cu totii cum sunt tratati clientii. Nu voi mai face credit in viata mea si la fel sfatuiesc pe oricine ar fi tentat. Nu ai bani, inseamna ca nu iti permiti si te abtii. Mai bine platesti chirie dar ai libertatea de a renunta oricand decat sa devii sclav cu riscul de pirde si casa si de a ramane si dator in continuare!

    Segment Retail? Pa!

    1. D-le VASILESCU, in 2007 cand am luat credit ipotecar, am avut recomandare de la banca sa iau in CHF , CA ALTFEL NU MA INCADRAM. Am acceptat , fara sa stiu ce e acel CHF, desi am vrut in lei . Banca , acum nu vrea case ! De ce nu e flexibila ! Acum ca nu mai pot plati imi ia casa . Pai spuneti ca nu vreti case dar faceti executari ! Cine sa va mai inteleaga , sunteti CAMATARI AUTORIZATI, nu comunicati si nu ajutati clientul. Corect ce a spus d-l Vasile Secăreş , că există "un meci actual, în care lucrurile deraiază foarte repede către ideea că băncile sug sângele poporului".

      "darea in plata" este singura solutie pentru cei cu credite CHF

    De ce in alte tari dupa executarea imobilului ramai fara datorii?(ex SUA.cele mai mari banci si model pt democratie si justitie) De ce la noi nu se poate?

    Terminati cu prostiile cu bani deponentilor. Bancile creaza bani din nimic. Daca ar imprumuta din bani deponentilor nu ar fi decat aprox15% din credite. Incet minciuna iese le suprafata si o sa suportati consencintele

    Problema locuintelor era aproape rezolvata in 1989. De atunci sau tot construit case iar populatia a scazut. Unele case au inlocuit locuintele din coloni si catune. Nu vor mai fi cumparatori pe viitori. Ex. A2casa., Populatia nu va mai face credit din cauza bancilor care a inselat populatia cu clz abuzive credite toxice etc.

    Nu mai avem nevoie de nici o explicatie, deja stim cu totii ca bancile si bnr sunt niste sarlatani si hoti

    Mai betivule, BNR trebuie sa fie un echilibru al pietei, un factor de stabilitate, de supraveghere. Voi sunteti de multa vreme in barca bancilor. Seful matale spunea ca daca se scot clauzele abuzive din contracte pica sistemul bancar. Adica sistemul bancar rezista datorita clauzelor abuzive? Adica oamenii furati tin sistemul asta imputit si fals? Intre doua somnuri de frumusete nu te lasi sa emiti bazaconi. Nu esti prost, esti bine pregatit, in fapt un ticalos.

    Bad combination! Si batran, si alcoolic. Bre, ia spune matale ce se consuma pe la BNR ca vreau si eu sa traiesc asa fericit si lipsit de griji!

    Faptul ca trâmbițele băncilor ies în presa din ce în ce mai disperat și mai necredibil, este încurajator, înseamnă ca nu mai sunt siguri ca îi pot soi în continuare pe romani și le e frica de ce va urma. Aceste ieșiri în presa nu fac decât sa manjeasca imaginea bnr construita de profesioniști cu onoare în peste un secol. Fiți raționali și retrageti-va

    1. Scandalos este cand trambita bancilor (in fapt niste agenti economici cu capital privat) este un angajat al BNR, organ de supraveghere a domeniului bancar si care mentina sanatatea acestuia. Tataie Vasilescu de multa vreme este o trambita a camatarilor. Un lustrangiu de pantofi de bancher. Si-a vandut sufletul pe dun butoi de vin din podgoria de Dragasani a lui Isarescu, faraonul care va fi mumificat si va sta pana in anul 3000 la BNR. Isarescu care spunea ca daca ai semnat ceva este perfect legal. Poate in dreptul comun, dar nu in dreptul consumatorilor barosane!

    bnr judecata pentru tradare. Tradatori de neam si tara

    1. BNR = Cuibul acoperit al Grupului Bilderberg in Romania. Iar Isarescu este seriful Clubului de la Roma sucursala Romania. Cautati si veti vedea lista membrilor, toti masoni.

    Cica asta este consilier de strategie. Intre doua partzuri de mosneag mai emite o parabola economica. Patetic stimate Adrian Vasilescu. Dispari din peisaj cu toata camarila lui Isarescu. Matale esti Cetateanu Turmentat si Isarescu Agamita Dandanache.

    E clar, omul este senil. Nu ar trebui sa fie la pensie? Chiar nu avem nici un tanar competent? Mai bine sa ne spuna cand plateste pentru ca nu a protejat cum trebuie cetatenii acestei tari. In alte tari sunt procese penale pentru ca s-a permis creditarea cu o moneda a carui curs a fluctuat cu 20%

    1. Ca sa lucrezi la BNR trebuie sa ai alte specializari in CV: sa fi jigodie, sa fi obedient, sa fi ticalos, sa fi mincinos. Fara aceste calitati de o inalta factura morala nu ai ce cauta in posturi precum cel al domnului Vasilescu. Domnia sa ne spunea acum nu multa vreme ca suntem cam multi si cheltuim bani pe alcool ?! Acea poveste prin care populatia globului trebuie redusa la 5%. Astia se cred D-zei incalcalnd flagrant dreptul la liber arbitru. Poate ca ne pot conditiona fizic, dar spiritual in niciun caz.

    Spuneți numai minciuni:Vă folosiți de depunatori cărora le dați dobândă ,dar le luați comisioane mai mari.Pe de altă parte,dați din banii lor ,deci nu aveți banii voștri doar 10 %,așa faceți voi afaceri?Iar când vindeți creditele neperformante,le dați la 10%,tot firmelor voastre.

    Nu stiu daca vi s-a spus asta atit de clar pina acum : prosperitatea Romaniei a fost construita de Erste Austria, care acum, cica, ar trage ponoasele.

    Uite, d-aia BCR pregateste o oferta de nerefuzat pentru debitorii sai aflati in dificultate, dar bun platnici, prin care : 

    (i) o sa le converteasca in lei creditele in valuta; 

    (ii) o sa le reduca ratele cu o treime. 

    Debitorii neperfomanti (28% din portofoliul BCR anul trecut) au fost deja vinduti unor colectori de creante in cadrul operatiunii Saturn de anul trecut. "Pretul" obtinut a fost cam de 6-8 centi pe euro. Restul de 94-92% din valoarea nominala a creantelor vindute a fost marcat ca pierdere. Veniturile BCR din anii anteriori s-au ajustat cu aceasta pierdere, iar BCR nu a mai platit taxe si impozite statului roman. Se mai pregateste inca o vinzare de credite neperformante (pe care seful BCR nu o recunoaste neam, dar care e cunoscuta de toti colectorii de creante si avocatii lor sub denumirea de "operatiunea Neptun"), de vreo 3,5 mld euro. Pretul de pornire - 500 de milioane euro. Garantia de participare la licitatie e de 10% din acest pret de pornire. Daca ai 50 de milioane la dispozitie, poti lua restul cu titlu de credit de la BCR/Erste. Foarte probabil, cu o oferta de 400 de milioane poti fi declarat cistigator al licitatiei. Cu un pret al cesiunii de 10-12 centi pe euro (cam atit inseamna 400 de mil din 3,5 mld), poti negocia cu debitorul o plata de 30-40% din valoarea nominala a creantei. Profitul tau va fi depasit, in acesta schema, 100%. 

    Nu ar fi rau daca cineva de pe la fisc s-ar uita la aceste cifre si ar face niste recalificari pentru a aduce aceste "preturi" la nivelul unui pret mediu al pietei. S-ar putea sa se gaseasca niste modalitati de a imbunatati colectarea de taxe si impozite la buget. 

    Un indicator pentru acest pret mediu ar putea fi chiar oferta BCR pentru debitorii sai aflati in dificultate, oferta pentru care isi face acum reclama BCR - 70% din valoarea nominala a creantei (suma ce rezulta din deducerea discountului de 30% oferit de BCR). 

    Sau poate ca cineva de la fisc s-a sesizat deja in vederea alicarii art. 11 din Codul fiscal si de aici aceasta oferta generoasa, dar surprinzatoare a BCR. 

    Ori poate ca oferta este un raspuns la campania BT relativa la debitorii in contractele de credit denominate in franci elvetieni. 

    Sau, si mai interesant, poate are legatura cu sentinta de la Beius de inghetare a cursului leului fata de euro la nivelul celui data contractarii creditului. 

    Daca as fi DNA (bine ca nu sunt), as verifica si identitatea beneficiarilor reali din spatele persoanelor juridice care cumpara de regula aceste creante. S-ar putea sa se descopere niste foarte interesante conflicte de interese. 

    Oricum, toti cei care, in prezent, sunt obligati sa achite BCR rate cu un DAE de 8-12%, inclusiv cei care au dat in judecata BCR pentru clauze abuzive, vor avea dovada clara ca o reducere a poverii lor este posibila, numai ca nu este dorita. Desi, la nivel de aparenta, ei inca isi platesc ratele si nu sunt in dificultate, ei se vor putea intreba, totusi, ce inseamna asiduitatea in plata acestor rate artificial umflate. Oare sunt ei sau nu in dificultate? In conditiile unei DAE de 8-12%, de 2-3 ori mai mare decit cea practicata acum de BCR la creditul Prima casa (iar, dintre acestia, multi declara ca au deja dificultati), este evident ca toti cei care au avut nesansa incheierii unui contract in anii 2006-2008 cu BCR sunt in dificultate. Se vor "califica" si ei pentru acest discount aparent generos? Vom vedea. 

    PS Care prosperitate a Romaniei, frate? Avem medici, profesori, pompieri, asistenti sociali, politisti etc mai bine platiti? Avem mai multe spitale, dotate la un nivel decent? Avem mai multi km de autostrazi si cai ferate de mare viteza? Nu. Avem doar mai multi milionari si mai multe dosare penale de fraude bancare.  

    Cine dracu-l mai tine pe senilul asta pe la bnr? Tataie, nu ai si tu nepoti sa-i plimbi prin parc? Mai mergi si tu la piata,mai fa un credit pt a-ti plati intretinerea, dar din ala care il dau bancile puturoase romanilor, nu cu conditii speciale pt javre.Asta o sa moara la bnr de focul banilor ca familie nu cred ca mai are... o jigodie betiva

    Domnu Vasilescu lasa-ti domnule si tinerii tarii astia sa munceasca ,mai duceti-va la pensie sau crede-ti ca fara voi,astia care a-ti apucat un ciolan gros si nu mai vreti sa-i da-ti drumul, tara asta nu mai poate merge inainte?

    Mai cautati-va domnule sanatatea ca aveti o varsta si sunte-ti rupti de realitate.

    Catre,

    BRD Groupe Societe Generale 

    Subsemnatul, RADIVOICOVICI DANIEL MARIUS, cu domiciliul in Galati, strada Victor Vilcovici, nr.22, bl. M6, ap.26, tel.0742392809, va aduc la cunostinta urmatoarea situatie pe care nu o inteleg si va cer ajutorul. 

    Sunt girant ipotecar pentru numitul Grigore Valeriu Mircea, salariat Medicina Legala Galati. acesta din cauza taierilor salariale a avut o perioada probleme in a-si onora contractul. In prezent i se retin ratele pe statul de plata dar nu cunosc amanunte de ce BRD Galati nu a dorit sa-l ajute in a depasi momentul punand conditii greu de indeplinit. Inca o casa ipotecata sau 10.000 euro pentru o noua refinantare pe motiv ca pretul caselor a scazut. Casa mamei acestuia a fost scoasa la licitatie si vanduta iar in data de 12 mai fiind stabilit termen pentru apartamentul meu mostenire de la tatal meu.Eu am girat sa ajut NU sa ajung in strada. Nu mi s-a explicat implicatiile gestului meu, mai mult am fost linistit de catre salariate BRD Galati in sensul caci la cum evolueaza pretul caselor in 5 ani de zile imi scot casa de sub ipoteca.  

    Domnul Grigore Valeriu Mircea a avut o intelegere cu fostului director BRD Galati daca plateste o anumita suma 6 luni de zile ii face refinantare DAR domnul director a fost schimbat iar doamna directoare a fost intrasingenta care a dorit scoaterea caselor la licitatie. In present ambele case sunt vandute si totodata dl Grigore Valeriu Mircea are si retinere pe statul de plata BRD Galati NU a contactat niciodata de la vanzarea caselor pe dl. Grigore Valeriu Mircea. Eu NU inteleg DE CE ACEASTA MASURA EXTREMA SI DURA? Si fara case si cu rate pe statul de plata. 

    Eu ROG conducera BRD Galati sa revina la o relatie mai concilianta cu dl. Grigore Valeriu Mircea sis a-I permita prin credit intoarcerea de la vanzare a apatamentului meu si incheierea unui contract de refinantare. 

    La aceste randuri eu mai adaug in sustinerea cauzei mele trei cauze CEDO și o cauză CJUE .În cele ce urmează vom reda rezumatele a trei cauze CEDO și a unei cauze CJUE, din dorința de a arăta garanțiile procedurale adecvate ce trebuie implementate, la nivel național, în cadrul procedurii de executare silită a locuinței principale a debitorului-justițiabil. 1. Cauza Rousk c. Suediei (2013) 

    1.1. Situația de fapt 

    Menționăm, cu titlu preliminar, că această cauză privește situația unei persoane (domnul Rousk) care, din cauza faptului că suferea de depresie, nu a reușit să depună în termen declarațiile fiscale solicitate de către ANAF-ul suedez. În consecință, domnul Rousk a fost executat silit de către stat – prin scoaterea la vânzare silită a locuinței principale – cu scopul recuperării unei sume care, în final, se va dovedi a aveaun cuantum de doar 800 de euro. 

    Domnul Rousk – deși încă aflat în depresie – a încercat să obțină suspendarea executării silite până când instanțele naționale urmau să se pronunțe cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenție (coroborat cu articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție), cererea de suspendare fiind însă declarată, în apel, ca lipsită de obiect – din moment ce executarea silită avusese – între timp – deja loc din cauza faptului că domnul Rousk nu a reușit să obțină, în instanță, nici măcar suspendarea provizorie a evacuării (paragr. 28 din hotărâre). În plus, atât instanța de apel cât și instanța supremă din Suedia au refuzat să-i ofere posibilitatea de a ataca decizia primei instanțe (leave to appeal) raportat la maniera în care a fost analizată proporționalitatea măsurii de executare și evacuare silită (paragr. 33 și urm.). 

    Mai menționăm că Guvernul Suediei a dorit să obțină, conform articolului 37 alin. (1) lit. c) din Convenție, radierea cauzei de pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, oferind unilateral 80.000 euro (a se vedea paragr. 75) deși, pe de altă parte, Guvernul nu a admis că a existat și o încălcare a Convenție (afirmând totuși, prin intermediul agentului guvernamental, că regretă neplăcerile ce au trebuit suportate de către reclamant cu privire la executarea silită a locuinței). Curtea a stabilit menținerea cauzei pe rol, deoarece reclamantul a fost executat și evacuat silit din propria locuință, deși cauza principală (cauza prin care se contesta cuantumul datoriei fiscale) era încă în curs de soluționare (a se vedea paragr. 78), iar Guvernul, prin cererea unilaterală de radiere, nu a recunoscut și violarea Convenției. 

    1.2. Considerentele hotărârii 

    Curtea de la Strasbourg a reținut următoarele aspecte: 

    1. că proprietatea reclamantului a fost vândută, iar acesta a fost evacuat în timp ce procedurile cu privire la somația de plată erau încă pendinte în fața instanței de apel. De aceea, pentru Curte, și chiar dacă aceste proceduri s-ar fi finalizat dând câștig de cauză reclamantului, este dificil de observat cum ar fi putut fi întoarsă (undone) procedura vânzării și, în special, efectele evacuării silite (paragr. 91); 

    2. că, cel mai mult, reclamantul ar fi putut obține o reparație prin echivalent a atingerii aduse proprietății sale și asta doar dacă ar fi cerut acest lucru, întoarcerea executării (prin echivalent) neoperând de iure (paragr. 91); 

    3. că pierderea domiciliului este una dintre cele mai extreme atingeri aduse dreptului de respect al domiciliului, iar orice persoană care s-ar afla în fața unui astfel de risc ar trebui, în principiu, să aibă analizată proporționalitatea acestei măsuri de către o instanță independentă ce va aplica [direct] principiile stabilite de articolul 8 CEDO, așa cum a fost interpretat de către Curtea de la Strasbourg (paragr. 137 cu trimitere la precedentul McCann, paragr. 50); 

    4. Curtea, deși admite faptul că, în anumite situații, Statul poate fi nevoit să execute și să vândă silit o proprietate, inclusiv pe cea care ar reprezenta domiciliul justițiabilului, cu scopul de a asigura plata unor taxe, susține că astfel de măsuri trebuie să fie puse în executare într-o manieră prin care să se asigure observarea și protecția corespunzătoare a dreptului de a avea un domiciliu (the individual’s right to his or her home – paragr. 138 – am redat și în engleză deoarece poate nu am tradus corespunzător); 

    5. Curtea nu e convinsă că reclamantul a beneficiat de o protecție corespunzătoare, din moment ce: 

    (1) atunci când evacuarea a avut loc, autoritatea statului cunoștea faptul că numai o sumă infimă rămăsese a fi executată silit, iar 

    (2) cauza prin care reclamantul atacase maniera de calcul a datoriei fiscale era încă în curs de judecare, nefiind pronunțată o decizie definitivă și irevocabilă (paragr. 139); 

    6. Curtea consideră că, pentru a se asigura că mecanismele de atac și garanțiile procedurale existente în dreptul intern au fost disponibile și suficiente, nu numai în teorie ci și în practică,evicția ar fi trebuit să fie amânată până ce cauzele pendinte ar fi fost soluționate. (paragr. 139 cu trimitere la Mifsud c. Franței (dec.) [GC], no. 57220/00, § 15, ECHR 2002 VIII) 

    7. Curtea consideră că atât articolul 8 CEDO a fost încălcat, cât și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (pentru constatarea încălcării dreptului de proprietate, Curtea a criticat maniera deficitară prin care autoritățile au restituit sumele de bani ilegal executate silit (a se vedea paragr. 139). 

    2. Cauza Zehentner c. Austriei (2009) 

    2.1. Situația de fapt: această cauză privește executarea silită a apartamentului de 115 metri pătrați din Viena – singura proprietate a debitorului – în temeiul unei datorii ce depășea, cu puțin, 10.000 de euro. Vânzarea la licitație publică s-a perfectat pentru suma de 59.000 euro (paragr. 6-10) 

    2.2. Considerentele hotărârii – Curtea a stabilit: 

    1. că, deoarece apartamentul era domiciliul reclamantei, Curtea, atunci când va analiza dacă articolul 8 a fost respectat, va acorda o importanță specială garanțiilor procedurale existente la nivel național (paragr. 60), așa cum au produs efecte în circumstanțele specifice ale prezentei cauze; 

    2. faptul că vânzarea a fost rezultatul unei încuviințări acordate în baza unei proceduri sumare (summary proceeding) echivalente, considerăm noi, procedurii de executare silită existentă în România; 

    3. că nu e sigură dacă, în cadrul unei astfel de proceduri, interesele debitorului sunt în mod adecvat protejate sau luate în considerare, mai ales atunci când executarea casei are loc pentru acoperirea unei sume relativ mici (paragr. 61); 

    4. că protecția intereselor cumpărătorului de bună-credință, a eficienței administrației justiției și a securității juridice trebuie să fie pusă în balanță cu necesitatea de a proteja anumite categorii de justițiabili – vulnerabili, statul având astfel o obligație pozitivă, în baza articolului 8 CEDO, de a stabili o protecție specifică pentru astfel de categorii (i.e. cei lipsiți de capacitate juridică) (paragr. 63); 

    5. că instanța supremă din Austria nu a oferit nicio justificare și nu a pus în balanță interesele aflate în conflict, respectiv, pe de o parte, interesul cumpărătorului de bună-credință și, pe de altă parte, a debitorului lipsit de capacitate juridică (paragr. 63); 

    6. că principiul securității juridice, stabilit în articolul 6 alin. (1) CEDO, nu este unul absolut, Curtea stabilind situații de excepție, precum cea în care anularea unei decizii definitive și irevocabile este necesară pentru a se remedia un defect fundamental al acesteia (a se vedea Protsenko c. Rusiei, no. 13151/04, §§ 30-34, 31 iulie 2008 – paragr. 64); 

    7. că, în prezenta cauză, nici protecția bunei credințe a cumpărătorului, nici interesul general de a conserva securitatea juridică nu sunt motive suficiente pentru a șterge faptul că reclamantul a fost deposedat de propria locuință, fără de a avea posibilitatea de a participa în mod efectiv în cadrul procedurilor, dar și fără de a avea analizată proporționalitatea măsurii de către o instanță; 

    8. că, în concluzie, din cauza lipsei garanțiilor procedurale, articolul 8 din Convenție a fost încălcat (paragr. 64). 

    3. Cauza McCann c. Marii Britanii (2008) (traducere realizată în limba română de COE Human Rights Trust Fund) 

    Curtea a statuat, în această cauză, faptul că pierderea unei locuinţe este una dintre cele mai extreme forme de ingerinţă în dreptul la respectarea domiciliului (ratio decidendi reluat și în Rousk sau Zehentner). Orice persoană, care riscă să fie victimă în acest sens, trebuie, în principiu, să poată obţine examinarea proporţionalităţii acestei măsuri de către o instanţă independentă, în lumina principiilor relevante ce rezultă din articolul 8 al Convenţiei, chiar dacă dreptul său de a ocupa locuinţa a încetat prin aplicarea dreptului intern (paragr. 50). 

    De asemenea, Curtea a arătat că, în cadrul procedurilor sumare din Marea Britanie, cum ar fi cele introduse împotriva reclamantului, instanța de executare nu era autorizată, în temeiul dreptului intern, să examineze chestiunile ce ţin de proporţionalitatea ordonanţei de evacuare, decât în cazuri excepţionale. Drept consecință, Curtea a concluzionat că posibilitatea oferită reclamantului de a solicita un control judiciar şi de a obţine ca instanţa să examineze legalitatea şi caracterul rezonabil al deciziilor luate de autoritatea locală nu au constituit o “garanţie procedurală” care, în temeiul articolului 8, este necesară pentru ca să poată fi evaluată proporţionalitatea ingerinţei, iar, în cazul speţei, procedura de control judiciar, cum ar fi luarea în posesie,nu a oferit nicio posibilitate unei instanţe independente să examineze dacă pierderea domiciliului reclamantului a fost proporţională, în temeiul articolului 8 § 2,cu scopul legitim urmărit (paragr. 53). Astfel, reclamantul a fost deposedat de domiciliul său fără să fi avut cea mai mică posibilitate de a obţine evaluarea proporţionalităţii acestei măsuri de către o instanţă independentă, iar din lipsa de garanţii procedurale adecvate, în acest caz, a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenţie (paragr. 55). 

    4. Cauza Sánchez Morcillo și Abril García (noi am fi vrut să o numim doar Morcillo, însă, pe pagina CURIA apare astfel citată) 

    Introductiv, menționăm că această cauză a fost deja publicată pe JURIDICE.ro (aici – 18 iulie 2014) dar și discutată în cadrul dezbaterii juridice din 10 noiembrie 2014, cu tema: Locuința consumatorului, o fortăreață impenetrabilă? Cauza Ku¹ionová (de la 1:21:40). 

    În Morcillo, Curtea și-a împărțit hotărârea în două părți. Într-o primă parte, a reamintit judecătorului național spaniol jurisprudența deja existentă și obligațiile care deja i se impuneau (4.1) pentru ca apoi să dezvolte, pe alocuri, jurisprudența respectivă (4.2.), influențată fiind (considerăm noi) de cerințele articolului 13 CEDO așa cum au fost preluate de articolul 47 din Carta DFUE și introduse, pe cale pretoriană, și în cuprinsul articolului 8 CEDO – în ceea ce privește „absorbția” articolului 13 CEDO în cuprinsul altor articole CEDO, a se vedea și maniera în care a acționat, pe cale pretoriană, Curtea de la Strasbourg raportat la articolul 6 alin. (1) din Convenție. 

    Apoi, mai trebuie menționat și faptul că instanța de la Luxembourg a supus cauza procedurii accelerate tocmai pentru că exista riscul ca proprietarii să-și piardă locuința principală până ce aceasta s-ar fi pronunțat preliminar (o preluare „ascunsă” a jurisprudenței McCann sau Rousk – preluare ce a devenit evidentă în cauza Kusionova – pentru detalii, a se vedea cuprinsul Ordonanței Președintelui Curții de Justiție, paragr. 11 dar și paragr.64 din C-34/13, Kusionova) 

    4.1. Curtea de Justiție a reamintit: 

    4.1.1. că „instanța națională este obligată să analizeze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop (Hotărârea Aziz, EU:C:2013:164, punctul 46, și Hotărârea Barclays Bank, EU:C:2014:279, punctul 34)”; 

    4.1.2. că „procedurile naționale de executare, precum procedurile de executare ipotecară,sunt supuse cerințelor pe care le impune jurisprudența CJUE referitoare la protecția efectivă a consumatorului” (paragr. 25); 

    4.1.3. că „Directiva 93/13 se opune unei reglementări a unui stat membru care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată (instanța de executare, în cazul României – n.n.) să aprecieze din oficiu, in limine litis, sau într o altă etapă a procedurii,deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie, cuprinsă într un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă(paragr. 26 cu trimitere la Hotărârea Banco Español de Crédito, EU:C:2012:349, paragr. 57)”; 

    4.1.4. că „Directiva 93/13/CE se opune unei reglementări a unui stat membru care nu prevede, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară: 

    4.1.4.1. „motive de opoziție întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze contractuale care constituie temeiul titlului executoriu”; 

    4.1.4.2. „nu permite instanței sesizate cu procedura de fond, competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze, să adopte măsuri provizorii, printre care, în special, suspendarea procedurii de executare menționate, atunci când adoptarea acestor măsuri este necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei sale finale (paragr. 27 cu trimitere la Hotărârea Aziz, EU:C:2013:164, paragr. 64)” (s.n. – M. M.-B.); 

    4.1.5. că „Directiva 93/13 se opune unei reglementări naționale care nu permite instanței de executare, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară: 

    4.1.5.1. „nici să aprecieze, din oficiu sau la cererea consumatorului, caracterul abuziv al unei clauze, care este cuprinsă în contractul din care rezultă datoria solicitată și pe care se întemeiază titlul executoriu”; 

    4.1.5.2. „nici să adopte măsuri provizorii, printre care, în special, suspendarea executării, atunci când adoptarea acestor măsuri este necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei finale a instanței sesizate cu procedura pe fond corespunzătoare, competentă să verifice caracterul abuziv al acestei clauze (paragr. 28 cu trimitere la Ordonanța Banco Popular Español și Banco de Valencia, C 537/12 și C 116/13, EU:C:2013:759, paragr. 60)” (s.n. – M. M.-B.) 

    În ceea ce privește privilegiul acordat unui creditor de a iniția o procedură de executare ipotecară în temeiul unui act notarial având forță executorie – atunci când acel act nu a făcut, din punctul de vedere al conținutului său, obiectul unui control jurisdicțional destinat verificării eventualului caracter abuziv al uneia sau a mai multor clauze ale acelui act –Curtea a stabilit că o astfel de situație face cu atât mai necesar ca, în calitatea sa de debitor urmărit, consumatorul să poată beneficia de o protecție jurisdicțională eficace. 

    4.2. Ulterior, pentru a stabili dacă în cauza prezentă consumatorul beneficia de o protecție jurisdicțională eficace, Curtea a analizat dispozițiile interne aplicabile de procedură civilă,concluzionând că: 

    4.2.1. „dispoziția internă nu obligă instanță să examineze din oficiu eventualul caracter abuziv al clauzelor contractuale care constituie temeiul cererii, acest control fiind facultativ”; 

    4.2.2. „debitorul urmărit în cadrul unei executări ipotecare se poate opune atunci când aceasta se întemeiază pe caracterul abuziv al unei clauze contractuale care constituie temeiul executării sau care a permis determinarea sumei exigibile” dar că: 

    4.2.2.1. „examinarea de către instanță a unei opoziții întemeiate pe caracterul abuzival unei clauze contractuale este supusă unor constrângeri temporale, precum aceea de a asculta părțile în termen de 15 zile și de a se pronunța în termen de 5 zile”; 

    4.2.2.2. „sistemul procedural spaniol în materie de executare ipotecară se caracterizează prin faptul că, din momentul în care procedura este inițiată, orice altă acțiune în justiție pe care consumatorul ar putea să o introducă, inclusiv în vederea contestării validității titlului executoriu, a exigibilității, a caracterului cert, al stingerii sau al cuantumului datoriei, face obiectul unei proceduri și al unei decizii independente, fără ca vreuna dintre acestea să poată avea ca efect suspendarea procedurii de executare în curs sau încetarea acesteia, cu excepția ipotezei reziduale în care consumatorul menționat a efectuat o înscriere preventivă a cererii de anulare a ipotecii înaintea efectuării notei marginale privind eliberarea certificatului de sarcini”; 

    4.2.2.3.̶ 1;în cazul respingerii opoziției formulate de consumator împotriva executării ipotecare a bunului său imobil, sistemul procedural spaniol, luat în ansamblul său și astfel cum este aplicabil în cauza principală, expune consumatorul menționat sau chiar, cum este cazul în litigiul principal, familia acestuia riscului de a și pierde locuința în urma unei vânzări silite a acesteia, în condițiile în care instanța de executare va fi efectuat eventual și cel mult o examinare rapidă a validității clauzelor contractuale pe care se întemeiază cererea vânzătorului sau furnizorului”; 

    4.2.2.4. „protecția de care consumatorul, în calitatea sa de debitor urmărit, ar putea eventual să beneficieze în urma unui control jurisdicțional efectuat în cadrul unei proceduri de fond inițiate în paralel cu procedura de executare nu este susceptibilă să înlăture acest risc, întrucât, presupunând că acest control conduce la constatarea existenței unei clauze abuzive, acest consumator nu va obține o reparație în natură a prejudiciului său, care să îl repună în situația anterioară executării bunului imobil ipotecat,ci, în cel mai bun caz, va obține o indemnizație compensatorie. Or, acest simplu caracter de indemnizație al eventualei reparații acordate consumatorului nu îi conferă acestuia decât o protecție incompletă și insuficientă.” 

    Ca atare, Curtea a stabilit că rezultă cu claritate faptul că: 

    1. „derularea procedurii de opoziție la executare, (…) în fața instanței naționale, plasează consumatorul, în calitatea sa de debitor urmărit, într o poziție de inferioritate în raport cu vânzătorul sau furnizorul, în calitatea sa de creditor urmăritor, în ceea ce privește protecția jurisdicțională a drepturilor de care se poate prevala în temeiul Directivei 93/13 împotriva utilizării unor clauze abuzive; 

    2. sistemul procedural în discuție în litigiul principal pune în pericol realizarea obiectivului urmărit de Directiva 93/13. Astfel, acest dezechilibru între mijloacele procedurale puse la dispoziția consumatorului, pe de o parte, și a vânzătorului sau furnizorului, pe de altă parte, nu face decât să accentueze dezechilibrul existent între cocontractanți (cu trimitere, prin analogie, la Hotărârea Asociación de Consumidores Independientes de Castilla y León, EU:C:2013:800, paragr. 50)”; 

    3. „un astfel de sistem procedural se dovedește contrar jurisprudenței Curții, potrivit căreia specificitatea procedurilor jurisdicționale care se desfășoară în cadrul dreptului național între vânzători sau furnizori și consumatori nu poate constitui un element de natură să afecteze protecția juridică de care trebuie să beneficieze aceștia din urmă în temeiul dispozițiilor Directivei 93/13 (a se vedea în acest sens Hotărârea Aziz, EU:C:2013:164, paragr. 62)”; 

    4. „derularea, în fața instanței naționale, a procedurii de opoziție la această executare este contrară principiului egalității armelor sau al egalității procedurale. Or, acest principiu este parte integrantă a principiului protecției jurisdicționale efective a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, astfel cum este garantat de articolul 47 din Cartă (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Otis și alții, C 199/11, EU:C:2012:684, paragr. 48, și Hotărârea Banif Plus Bank, EU:C:2013:88, paragr. 29)”(s.n.-M.M.-B.); 

    5. „o procedură națională de executare ipotecară, precum cea în discuție în litigiul principal, este de natură să aducă atingere efectivității protecției consumatorului urmărită de Directiva 93/13 coroborată cu articolul 47 din Cartă, întrucât acest regim procedural consolidează inegalitatea armelor între vânzători sau furnizori, în calitate de creditori urmăritori, pe de o parte, și consumatori, în calitate de debitori urmăriți, pe de altă parte, în exercitarea acțiunilor în justiție întemeiate pe drepturile conferite acestora din urmă de Directiva 93/13, cu atât mai mult cu cât modalitățile procedurale de punere în aplicare a acelorași acțiuni se dovedesc incomplete și insuficiente pentru a face să înceteze aplicarea unei clauze abuzive, care figurează în actul autentic de constituire a ipotecii în temeiul căruia vânzătorul sau furnizorul declanșează executarea bunului imobil adus ca garanție”. 

    4.Dispo ziții CEDO incidente: 

    ARTICOLUL 2 

    Dreptul la viaţă (invocat de reclamanți în mod eronat) 

    1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. 

    2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă : 

    a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; 

    b. pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ; 

    c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie. 

    ARTICOLUL 3 

    Interzicerea torturii 

    Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. 

    ARTICOLUL 6 

    Dreptul la un proces echitabil (extras) 

    1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 

    ARTICOLUL 8 

    Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie 

    1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 

    2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora. 

    ARTICOLUL 1 din Protocolul nr.1 la Convenție 

    Protecţia proprietăţii 

    Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. 

    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor. 

    Cu respect, 

    RADIVOICOVICI DANIEL MARIUS10 IUNIE 2015 

    la BRDG alati si casele vandute si taye retinute pe statul d eplata...cum sa traiasca un om in acesta tara? Merita sa mai ai cetatenie romana? Bancile ne-ai mintit numai sa le fim clienti si acum isi bat joc de noi...Grigore Valeriu Mircea...faceti cercetari

    BNR este o institutie publica. Angajatii ei ar trebui sa vegheze la respectarea intereselor cetatenilor. Normal ar fi ca acestia sa aiba statut de functionar public. SI sa fie sanctionati pentru neglijenta in serviciu pentru libertatea creditarii din anii pre-criza. CAND?

    Sunt 30 de comentarii ale citiorilor, niciunul cu o experienta pozitiva in relatia cu camatarii. De ce? Ce inseamna banking corect in Romania? Este inadmisibil bai bosorogule expirat ca dupa lichidarea garantiei unui contract de ipoteca sa ramai dator in continuare pana mori. Ipoteca care se vinde pe maxim 5% din valoare soldului mafiei imobiliare afiliata bancilor. In ce tara se mai petrece asta, nici in Congo nu cred. V-as plati dobanda in PULE Botswaneze nesimtitilor. Sa ardeti vesnic in focul care va este destinat si va asteapta tataie. Dar poate va vedem judecati si condamnati si aici pe Pamant, nu numai in ceruri!!! La multi ani BNR, cu executare!!! Na, ca v-au stricat cititorii falsa imagine pe care tocmai incercati sa o construiti, de aparatori si garanti ai prosperitatii economice a romanilor. Huo hotilor!

    Pentru proportiile genocidului financiar care a fost orchestrat de actuala conducere a BNR, o singura pedeapsa este potrivita: lapidarea. Cunoaste tataie Vasilescu ce inseamna? Sa caute in Biblie si gaseste...

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
Super protecție cyber pentru echipamente de business
BITCOIN ROMANIA

Curs valutar BNR

24 Feb. 2021
Euro (EUR)Euro4.8743
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0100
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4221
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6714
Gram de aur (XAU)Gram de aur233.0869

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Learning and Development Conference 2021
www.hipo.ro
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro