Avocaţii atrag atenţia: Taxa pe tranzacţiile bancare ar putea fi neconstituţională şi ar crea haos fiscal

Propunerea de a introduce o taxă fixă pe tranzacţiile bancare, discutată în cadrul negocierilor politice de la Cotroceni pentru viitorul program de guvernare, este criticată dur de specialişti din mediul juridic. Potrivit unei analize transmise de firma de avocatură Buju Stanciu & Asociaţii, măsura este una radicală, care „ar putea fi neconstituţională” şi riscă să fie abrogată după doar câteva luni de aplicare.

Potrivit avocaţilor, taxa ar urma să se aplice pe „orice mişcare de bani din economie”, indiferent că e vorba de plăţi online, carduri, ordine de plată sau transferuri bancare. Se discută un comision de 1 leu pentru plăţi de valoare mică şi 3 lei pentru sume mai mari.

„Această micro-taxă ar urma să fie aplicată oricărei plăţi făcute prin bancă (transfer online, plată cu cardul, ordin de plată etc.), similar modului în care băncile percep comisioane de transfer - doar că, de data aceasta, suma fixă ar merge la bugetul de stat, nu la instituţia financiară. Scopul declarat al unei astfel de măsuri este strângerea rapidă de venituri substanţiale la buget: se estimează un aport de aproximativ 50 de miliarde de lei anual dacă taxa ar fi implementată pe scară largă. În contextul deficitului bugetar semnificativ, pare că iniţiatorii consideră această contribuţie universală drept o soluţie miraculoasă care distribuie povara fiscală „câte puţin la toţi” în loc să majoreze alte impozite sau taxe existente”, spun avocaţii.

Avertismente de ordin constituţional

Marius Stanciu, partener în cadrul firmei, explică faptul că o astfel de taxă fixă nu respectă principiul proporţionalităţii fiscale prevăzut de Constituţia României:

„Principiul distribuţiei echitabile a poverii fiscale înseamnă că taxele şi impozitele trebuie concepute proporţional şi rezonabil faţă de situaţia contribuabililor”, explică Marius Stanciu. „O taxă fixă, identică pentru fiecare tranzacţie, loveşte disproporţionat în plăţile mici şi în persoanele cu venituri reduse, ceea ce ridică problema neîndeplinirii criteriului de justiţie fiscală prevăzut de Constituţie”.

Exemplul oferit este sugestiv: o plată de 50 de lei taxată cu 1 leu înseamnă o povară de 2%, în timp ce pentru un transfer de 5.000 de lei, povara scade la doar 0,02%. Avocaţii subliniază că această diferenţă afectează în special categoriile vulnerabile, care efectuează des plăţi de mică valoare.

Efecte discriminatorii şi risc de expropriere indirectă

„O asemenea taxă îi pedepseşte practic pe cei care folosesc sistemul bancar şi favorizează indirect tranzacţiile în numerar”, explică Victor Buju, partener în cadrul firmei.

Diferenţierea dintre contribuabilii bancarizaţi şi cei care folosesc numerarul ar putea fi considerată discriminatorie şi în contradicţie cu obiectivul statului de a reduce economia subterană.

Mai mult, avocaţii avertizează că taxa ar putea afecta dreptul de proprietate:

„Gândiţi-vă la un leu care trece prin zece tranzacţii bancare diferite - în final, statul va fi luat 10 lei pentru acelaşi leu care şi-a schimbat de zece ori mâinile”, exemplifică Marius Stanciu.

Această „taxare în cascadă”, susţin ei, contravine principiului neutralităţii fiscale şi poate echivala cu o formă de expropriere indirectă, întrucât descurajează utilizarea banilor aflaţi în conturi pentru plăţi curente.

Probleme de adoptare legală şi impredictibilitate

Măsura este considerată problematică şi din perspectiva modului în care ar putea fi adoptată. Dacă ar fi introdusă prin ordonanţă de urgenţă, s-ar pune problema unei încălcări a articolului 115 din Constituţie, care limitează acest tip de reglementare în cazul obligaţiilor fiscale.

De asemenea, dacă textul de lege ar fi neclar - în privinţa definiţiei tranzacţiilor, a excepţiilor sau a modului de aplicare - s-ar încălca principiul securităţii juridice:

„O lege care introduce o taxă fără studii de impact solide şi fără un termen rezonabil de implementare ar putea fi considerată contrară acestui principiu.”

„Cel mai probabil va fi contestată la Curtea Constituţională încă din faza de proiect, înainte de promulgare, sau imediat după, de către mediul de afaceri ori de către Avocatul Poporului, date fiind implicaţiile generale”, avertizează Victor Buju.

Alternative şi concluzie

Avocaţii sugerează că statul ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea colectării TVA, unde se pierd anual aproximativ 9 miliarde de euro - o sumă echivalentă cu ceea ce s-ar obţine din taxa pe tranzacţii.

„Înainte să punem o povară nouă pe fiecare plată a cetăţeanului, am putea creşte colectarea taxelor deja datorate. Dacă s-ar recupera chiar şi jumătate din uriaşa evaziune la TVA şi alte impozite existente, bugetul ar câştiga mult peste ceea ce ar aduce această taxă pe tranzacţii”, afirmă Victor Buju.

Pe fondul incertitudinii legislative, riscurile pentru economie sunt mari:

„Ne putem trezi că firmele şi cetăţenii achită taxa câteva luni, apoi este declarată neconstituţională şi abrogată - creând haos administrativ şi financiar”.

„Cei care promovează această micro-taxă vor încerca, fireşte, să pună accent pe solidaritate naţională şi pe obligaţia constituţională de a contribui la cheltuielile publice. Totuşi, când pui aceste raţiuni faţă în faţă cu principiile proporţionalităţii, echităţii fiscale şi protecţiei proprietăţii, devine limpede că o taxă fixă pe fiecare tranzacţie rămâne regresivă, discriminatorie şi, în final, vulnerabilă la un test de constituţionalitate - iar economia reală ar sancţiona-o şi mai repede decât Curtea”, atrage atenţia Marius Stanciu.

Înapoi la articolul principal