Analiză: Cifrele din economie NU arată o ţară în criză, ci o economie rezilientă

O creştere nesemnificativă a numărului de insolvenţe în 2025 comparat cu anul anterior, fără companii mari sau companii de impact intrate în insolvenţă, cu o lichiditate crescută în piaţă, cifrele nu arată o ţară în criză, potrivit unei analize realizate de Cătălin Guriţă.

Discursul din ce în ce mai alarmist din spaţiul public care nu se potriveşte cu datele ce caracterizează rezilienţa unei economii, poate crea însă premisele unei crize, de aceea este extrem de important ca aceste cifre să fie privite şi explicate în ansamblul lor, nu în regim continuu de bad breaking news.

Număr mic de insolvenţe din 2025 comparat cu anul anterior

Numărul societăţilor comerciale şi al persoanelor fizice autorizate intrate în insolvenţă în anul 2025 a fost de 7.553, în creştere cu 3,84% faţă de 2024 când numărul a fost de 7.274, potrivit datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) - dar creşterea este una firească dacă ne raportăm la industriile în care acestea activau şi inclusiv la numărul de firme nou înfiinţate dar şi la capitalizarea şi activele firmelor care au intrat în insolvenţă, conform analizei.

Numărul înmatriculărilor de persoane fizice autorizate şi persoane juridice a ajuns la 126.756 în primele zece luni din 2025, în creştere cu 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor publicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).

Aşadar, fără a avea vreo insolvenţă a unei companii de impact în economie, sau fără a avea o insolvenţă a unei companii mari, datele indică un ciclu firesc de curăţare a economiei de acele companii care dintr-un motiv sau altul nu au ajuns sa performeze.

Rata creditelor neperformante este una bună raportat la perioada de ajustare

Rata creditelor neperformante (NPL) în cazul firmelor a ajuns la aproximativ 5,1% în septembrie 2025, în creştere de la 3,8% cu un an înainte, conform Băncii Naţionale a României.

Cu toate acestea, la nivelul întregului sistem bancar rata NPL nu este una îngrijorătoare. Un alt detaliu adus de cifre este că o bună parte din aceste credite neperformante aparţin IMM-urilor, adică exact segmentului care din diverse motive este predispus la a nu face faţă anumitor şocuri şi uneori nici chiar unor corecţii fireşti în anumite perioade - lipsa de experienţă antreprenorială, dependenţa peste medie de alţi jucători din piaţă care din cauza acestei anxietăţi de care vorbim cresc termenele de plată sau îşi reduc anumite bugete de cheltuieli fără vreun motiv anume real, ci doar clamând prudenţa.

Contextul geopolitic dar şi contextul politic intern de anul trecut au condus la crearea unei stări generalizate de panică, lucru care se observă în datele recente care indică unele ieşiri de capital care nu au altă justificare, potrivit analizei.

Banii există în economie

În ciuda anxietăţii din discursul public, cifrele arată o situaţie diferită. Potrivit datelor agregate din sistemul bancar, companiile din România au rămas şi în anul 2025 cu mai mulţi bani în conturi decât nivelul stocului de credite acordat de bănci.

La finalul anului trecut, situaţia era următoarea:

- soldul total al creditelor corporate a ajuns la aproximativ 242 miliarde lei;

- depozitele bancare ale companiilor au atins aproximativ 265 miliarde lei.

Cu alte cuvinte, firmele aveau economii în bănci cu circa 23 miliarde lei mai mari decât nivelul creditelor contractate la nivel corporate, arată analiza.

Această tendinţă de păstrare a cashului care depăşeşte apetitul pentru contractarea unor credite noi persistă de mai mulţi ani şi indică existenţa unei rezerve de lichiditate în sectorul privat - o realitate rar menţionată în analiza publică. Sau, atunci când este menţionată este pusă eronat pe seama unei performanţe slabe a sistemului bancar care nu creditează suficient economia sau pe seama decapitalizării firmelor din România care devin nebancabile, arată analiza.

Situaţia este însă similară şi în cazul populaţiei. Depozitele în lei ale gospodăriilor au depăşit 266 miliarde lei în decembrie 2025, la care se adaugă depozite în valută echivalente cu peste 144 miliarde lei.

Chiar şi luate separat, depozitele populaţiei în lei indică economii de peste 200 miliarde lei în sistemul bancar.

Economia reală vs. economia percepută

Această disonanţă între indicatorii de lichiditate şi narativul public dominant ridică o întrebare esenţială: Cât din riscul economic actual este generat de fundamente - şi cât de percepţie sau de această anxietate generată de Bad Breaking News?

Economiile moderne funcţionează nu doar pe baza capitalului, ci şi pe baza încrederii, economia fiind o ştiinţă socială nu una reală, fiind mai mult psihologie decât aritmetică - experienţa recentă pe care am avut-o cu măsurile adoptate de Guvernul României în vara anului trecut ne demonstrează acest lucru.

Atunci când discursul public este dominat aproape exclusiv de indicatori negativi se întâmplă următoarele lucruri:

- investitorii amână proiecte;

- antreprenorii amână plăţile;

- băncile devin mai prudente sau chiar îşi pierd interesul de a credita mediul antreprenorial (mai ales în vremuri cu dobânzi ridicate şi cu necesar mare de acoperire a deficitelor publice);

- companiile îşi reduc planurile de expansiune şi investiţiile;

- consumatorii temperează cheltuielile.

Toate acestea se petrec nu neapărat pentru că economia s-ar fi contractat semnificativ, ci doar pentru că ei se aşteaptă să o facă, pornind de la ştirile zilnice. Aceasta este dinamica clasică a unei crize auto-împlinite. În acest context, un discurs public disproporţionat negativ poate deveni el însuşi un factor de risc macroeconomic, prin impactul asupra deciziilor de investiţii şi consum, conform analizei.

Economia României nu este imună la provocări, dar nici nu este lipsită de rezilienţă. Într-un moment în care consolidarea fiscală este inevitabilă, menţinerea încrederii în economia reală devine nu doar o chestiune de comunicare publică, ci o componentă esenţială a stabilităţii economice. Pentru că, uneori, crizele economice nu încep în bilanţuri ci încep în aşteptări şi percepţii.