Bursa Internaţională a Moldovei - de la Strategie, la piaţă funcţională

Ştirea că Bursa Internaţională a Moldovei a depus documentaţia pentru autorizare la Comisia Naţională a Pieţei Financiare (ASF-ul de peste Prut) şi că va fi lansată undeva în luna septembrie m-a uimit, m-a bucurat şi mi-a adus aminte de o discuţie cu un „moldovan”, bun cunoscător al mediului de afaceri de pe ambele maluri ale Prutului şi dincolo de Carpaţi: „Dacă am avea banii voştri, am fi numaidecât mai departe”.

În februarie 2025 abia scriam despre o Strategie a pieţei de capital din Moldova, care urma să fie adoptată cândva şi în care, după o analiză a situaţiei dezastruoase a bursei moldoveneşti - niciun IPO de acţiuni în 30 de ani - se stabileau direcţiile de acţiune pentru dezvoltarea unei pieţe financiare capabile să finanţeze economia, ca alternativă şi supliment la finanţarea bancară.

Principalul pilon al Strategiei era reprezentat de ideea că integrarea cu pieţele de capital regionale, mai mature, cum este cea din România, nu reprezintă doar o oportunitate, ci o necesitate pentru Republica Moldova.

În iunie 2025, Strategia este adoptată de Parlamentul moldovean, primind putere de lege şi arătând angajament ferm din partea statului. La nici şase luni, pe 15 decembrie, lua fiinţă Bursa Internaţională a Moldovei - o denumire relativ pompoasă, dar necesară pentru a se diferenţia de Bursa de Valori a Moldovei, entitatea creată acum peste trei decenii.

• Un proiect, o echipă şi sprijinul BVB

De la înregistrarea oficială a societăţii, în decembrie 2025, şi până astăzi, proiectul a avansat cu o rapiditate rar întâlnită într-un domeniu în care graba nu este, de regulă, o caracteristică a procesului de construcţie instituţională: a fost obţinut avizul Consiliului Concurenţei, a fost constituită echipa de conducere, au fost dezvoltate regulamentele şi infrastructura necesare funcţionării pieţei, iar pregătirile operaţionale pentru lansarea efectivă sunt deja în plină desfăşurare. Dacă autorizaţia va fi obţinută conform calendarului estimat, Bursa Internaţională a Moldovei ar urma să îşi înceapă activitatea la sfârşitul lunii septembrie.

Meritul principal revine echipei de conducere formate din Veronica Arpintin, director general, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei şi specialist cu experienţă în dezvoltarea sectorului privat şi atragerea investiţiilor, şi Andrian Iastremschi, director adjunct, un profesionist al pieţei de capital moldoveneşti, implicat de-a lungul anilor în activitatea bursieră şi în sectorul investiţiilor.

Un rol important l-a avut şi sprijinul acordat de Bursa de Valori Bucureşti, unul dintre principalii promotori şi susţinători ai iniţiativei încă din fazele sale incipiente.

Implicarea Bursei de Valori Bucureşti a însemnat mai mult decât o investiţie în capitalul noii burse: a însemnat transfer de expertiză, acces la infrastructură şi, poate cel mai important, evitarea multor greşeli pe care alte pieţe le-au făcut în fazele lor de început. În construcţia instituţională, timpul economisit valorează uneori la fel de mult ca banii investiţi.

• Învăţând din greşelile altora

Privind retrospectiv, calitatea acţionariatului pare a fi determinantă pentru dezvoltarea unei astfel de instituţii, mai ales în faza de început. Bursa de Valori Bucureşti a trecut, după demutualizare, în proprietatea companiilor de brokeraj, o măsură care părea absolut normală la acel moment. La urma urmei, ca simbol al capitalismului, nu se făcea să fii o companie de stat, ancorată în veşnica luptă politică dintre partide şi atentă la semnalele polilor de putere.

Doar că fărâmiţarea acţionariatului între zeci de intermediari, fiecare cu propriile interese şi propriile priorităţi, a făcut ca procesul decizional să fie mai degrabă complicat decât eficient. Cel puţin în primii ani, marile teme erau tranzacţionarea acţiunilor provenite din Programul de Privatizare în Masă şi eterna speranţă că statul va mai catadicsi să listeze câte o companie. Discuţiile despre rolul bursei în finanţarea economiei reale sau despre o strategie de dezvoltare pe termen lung erau mai degrabă excepţia decât regula. Momentul de la Balvanyos din 2003, când s-a adoptat o strategie de dezvoltare, a fost salutar, dar singular şi nu au urmat paşi concreţi. Dacă adăugăm şi orgoliile specifice unei industrii tinere, în care fiecare participant era convins că deţine cheia succesului, înţelegem de ce unele dintre primele adunări generale se transformau rapid din dezbateri strategice în spectacole de stand-up. Consensul se obţinea greu, iar orice proiect care depăşea orizontul interesului imediat necesita negocieri lungi şi compromisuri pe măsură. A fost nevoie de aproape două decenii şi coagularea acţionariatului pentru ca atenţia participanţilor să se mute de la împărţirea unei plăcinte modeste la preocuparea pentru mărirea ei. Abia odată cu maturizarea instituţiilor, apariţia unor investitori mai sofisticaţi şi diversificarea bazei de emitenţi, bursa a început să fie privită nu doar ca un loc de tranzacţionare, ci şi ca un mecanism de finanţare a economiei.

Din această perspectivă, Bursa Internaţională a Moldovei pare să pornească la drum cu un avantaj important: un acţionariat mai concentrat, mai coerent şi construit în jurul unui obiectiv comun încă de la început. Dacă în România au fost necesari ani pentru ca diferiţii participanţi la piaţă să ajungă la o viziune relativ convergentă asupra rolului bursei, în Republica Moldova această convergenţă pare să fi fost căutată chiar din momentul constituirii proiectului.

Componenţa acţionariatului spune multe despre ambiţiile noii instituţii. Bursa de Valori Bucureşti aduce experienţa unei pieţe care a parcurs aproape toate etapele dezvoltării unei burse moderne, statul moldovean oferă susţinerea instituţională, băncile - maib, Moldindconbank şi OTP Bank Moldova - pot aduce către piaţă atât companii, cât şi investitori, iar asigurătorii Donaris VIG şi Grawe pot contribui la formarea acelei baze de capital instituţional fără de care nicio bursă nu poate deveni relevantă. În jurul acestui nucleu se regăsesc şi reprezentanţi ai economiei reale, din sectoare precum energia (Premier Energy), telecomunicaţiile (Moldcell) sau finanţarea nebancară (MK Kredit).

Cu alte cuvinte, moldovenii par să fi înţeles că o bursă nu se construieşte doar din reguli, autorizaţii şi platforme de tranzacţionare. Ea se construieşte aducând la aceeaşi masă pe cei care vor lista companii, pe cei care vor cumpăra acţiuni, pe cei care au nevoie de finanţare şi pe cei care au interesul ca întregul mecanism să funcţioneze.

• Biblioteca este gata. Cine aduce cărţile?

Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile şi, mai ales, ce vor pune pe masă. Sau în raft. Sunt convins că prezenţa în acţionariat şi susţinerea statului moldovean vor deschide uşa către unele companii importante aflate în proprietatea sa, precum şi către emisiuni de obligaţiuni ale autorităţilor locale. Nu mai vorbim de titlurile de stat moldoveneşti. Acestea ar putea asigura masa critică necesară pentru pornirea pieţei şi pentru formarea unei baze iniţiale de investitori.

Mai dificilă va fi însă atragerea companiilor private, căci adevărata măsură a succesului unei burse este dată de capacitatea sa de a convinge antreprenorii că finanţarea prin piaţa de capital reprezintă o alternativă reală la creditul bancar. Aici, băncile prezente în acţionariat ar putea juca un rol important. Nimeni nu cunoaşte mai bine decât ele care companii cresc, care investesc şi care încep să ajungă la limitele finanţării exclusiv prin credit. De multe ori, următorul pas după credit nu este un credit mai mare, ci atragerea de capital. Iar o bursă funcţională poate oferi exact acest lucru.

• REIT-urile: o oportunitate pentru ei. Noi mai dezbatem

În aceeaşi perioadă în care scriam despre Strategia Republicii Moldova pentru dezvoltarea pieţei de capital, scriam şi despre necesitatea adoptării legii REIT-urilor în România. Între timp, la Chişinău, Strategia a fost adoptată, instituţiile s-au mişcat, noua bursă a fost creată şi se află astăzi la doar câteva luni de lansarea operaţională. La Bucureşti, legea REIT-urilor continuă să aştepte. Deşi este vorba despre un proiect legislativ relativ simplu, acesta se află de ani de zile în diverse etape de analiză, consultare, avizare şi alte proceduri devenite deja emblematice pentru ritmul administraţiei româneşti.

Dezbaterea se împotmoleşte adesea în chestiunea facilităţilor fiscale acordate REIT-urilor, deşi analizele economice disponibile indică faptul că beneficiile bugetare ar putea depăşi cu mult costurile iniţiale. Cu alte cuvinte, continuăm să analizăm, să consultăm şi să avizăm un instrument utilizat deja în 42 de ţări, cele care contează şi care generează aproximativ 85% din PIB-ul mondial.

Dacă tot au demonstrat că se pot mişca mai repede decât noi atunci când îşi propun ceva, poate că moldovenii ar trebui să privească atent şi către această oportunitate. Un segment dedicat REIT-urilor, construit încă din fazele de început ale pieţei, ar putea reprezenta un avantaj competitiv interesant. Nu ar fi o invenţie exotică: Bulgaria are deja un astfel de segment, iar capitalizarea acestuia reprezintă aproximativ 10% din piaţa principală. Pentru o bursă aflată la început de drum, instrumentele care separă riscul operaţional al unei afaceri de valoarea activelor pe care le deţin pot reprezenta o poartă de intrare mai confortabilă pentru mulţi investitori.

La urma urmei, avantajul celor care pornesc mai târziu este că nu mai sunt obligaţi să înveţe toate lecţiile pe cont propriu. Ar fi păcat ca Republica Moldova să nu profite de acest privilegiu. Şi, recunoaştem, ar fi chiar dureros de amuzant să aibă ei, peste Prut, un instrument pe care noi, la Bucureşti, îl tot „avizăm” de ani de zile. Iar dacă vor avea REIT-uri înaintea noastră, vom putea măcar să ne consolăm că această idee a plecat cândva de la Bucureşti.