Ce se petrece cu oamenii aceştia?

Ieri m-a oprit un vecin. M-a văzut la televizor şi avea o întrebare. "Ce au ăştia de gând?”. Probabil a crezut că eu ştiu ceva politicieni şi îi "citesc” mai bine. L-am dezamăgit. "Nu am nici cea mai mică idee” - am răspuns. "Şi mă tem că nici ei nu au”. Asta e problema.

Niciodată nu am avut, ca până acum, senzaţia că suntem conduşi de somnambuli. De subiecţi aflaţi sub hipnoză. Altfel nu îmi explic. Priviţi la disputa cu privire la pensiile judecătorilor. În mod normal, nu avem ce discuta. Nişte râzgâiaţi ies la pensie la 46 de ani în vreme ce noi, prostimea, ne rupem spinarea până la 65 de ani. La pensie, privilegiaţii primesc zeci de mii de lei, în vreme ce noi, prostimea, trebuie să ne descurcăm cu două-trei mii de lei. Pensia lor este nemuncită, pentru că nu este bazată pe principiul contribuţiei. A noastră e muncită, am plătit cotizaţii la fondul de pensii. După care ei revin într-o slujbă bine-plătită la stat, pe care o cumulează cu pensia. Pe noi ne dau afară sau ne taie din salariu.

În mod normal, aşadar, nici nu ar trebui să discutăm cu hienele care ţin cu dinţii de "pensiile speciale”. Însă actualul Preşedinte şi actualul Prim-ministru le cântă în strună. "Să discutăm, să negociem, asta, aia etc”. Stupefiant, şi actualul Prim-ministru şi actualul Preşedinte se fac că nu înţeleg că aceşti judecători încalcă legea. Este interzis judecătorilor să comenteze politica. Legea e clară. Atunci de ce Guvernul nu o aplică şi nu îi elimină din magistratură pe aceia care îşi bat joc de lege?

Avem un caz ciudat aici. Guvernul - care are totuşi o majoritate parlamentară - este timorat de câteva mii de propagandişti. Preşedintele - care a fost totuşi votat de o majoritate absolută a românilor - este timorat de câţiva postaci de la CSM.

Vecinul a insistat. "Cum schimbăm asta?”. I-am spus, direct, că nu ştiu. Iată problema. Guvernul poate propune legi. Parlamentul le poate vota. Schimbăm TVA-ul, modificăm un regulament, introducem nişte criterii, dăm nişte subvenţii.

Şi care este rezultatul? "Aceeaşi Mărie cu aceeaşi pălărie”. Vi se pare că se schimbă ceva? Haideţi să comparăm cele mai negre zile ale "regimului Dragnea” - cred că suntem de acord că atunci România era într-un punct critic. Vi se pare că scandalurile de acum sunt mai "blânde”? Acum avem un afacerist din orbita PNL care intră în cabinetul Prim-ministrului să obţină favoruri politice pentru o afacere cu pui infectaţi cu Salmonella. Iar Prim-ministrul spune că a avut "trac”. Nu poţi inventa lucrurile astea...

La două zile după acest mega-scandal, apare altul, un fost senator PSD, care spune că vrea să dea "la geantă” un milion de euro ministrului Apărării pentru un contract. În acest timp, şeful socialiştilor tună şi fulgeră împotriva corupţiei. Nici în filmele americane nu vezi aşa ceva...

De ce nu se schimbă ceva fundamental? Iată şi o explicaţie. (Nu este singura, însă este o parte importantă a povestirii). Sistemul de vot. Politicienii nu coboară din OZN. Într-o democraţie noi îi trimitem acolo, în Parlament. Cu voturile noastre. Dar pentru ca asta să se întâmple, voturile noastre sunt numărate conform unor reguli. Aceste reguli formează sistemul de vot.

Problema este că acest sistem de vot este stricat. Iată cazul alegerilor locale. Ultimele alegeri locale au adus, pe linie, dezastre. Penali, analfabeţi, grandomani şi extremişti. De ce? În parte, datorită sistemului de vot într-un singur tur. Pe care toţi acum zic că vor să îl schimbe, însă de un an de la alegerile generale nu şi-au făcut timp.

Politicienii primesc mandat datorită acestui sistem de vot. Sunt, cum s-ar spune, creaţia sistemului de vot. Atunci de ce ar vota să îl schimbe? Ei profită de sistem - pe banii noştri - şi atunci de ce ar renunţa să profite?

Asta i-am spus şi vecinului. Auzim la ştiri despre TVA, despre pensii, despre ce vreţi dumneavoastră. Toate acestea nu semnalează voinţa clasei politice de a se reforma. Schimbarea sistemului de vot da, desigur. Însă exact despre asta nu auzim nimic. "Nu este timpul”. Mda... Dar când este? Un an înainte de alegeri? Scuze, am uitat... Nici atunci "nu era timpul”.

Aşa că vă rog să mă treziţi când în Parlament se va vota ceva semnificativ cu privire la sistemul de vot. Până atunci, îmi iau o pungă de popcorn şi mă uit până adorm la documentare cu animale pe National Geographic.

Nu de alta, dar mie îmi este clar ce se petrece cu oamenii aceştia. Este acelaşi spectacol ca pe vremea "regimului Dragnea”. Politicienii fac ce ştiu şi ce pot. Se vede treaba că nu ştiu prea multe şi nici nu pot prea multe.

Ultimii intraţi în acest carusel jalnic sunt candidaţii din alegerile pentru Primăria Capitalei. Unul îl imită pe infractorul Oprescu, făcând pe independentul. Altul îl imită pe Nicuşor Dan, fără să aibă trecutul său de activist civic. Altul îl imită pe Bolojan, pozând în administratorul corect, fără să ţină seama de catastrofa de imagine în care şeful său este implicat. Avem chiar şi o extremistă care imită alt extremist. Cine este de vină pentru acest circ? Tot noi, alegătorii?