Mai este România membru al Uniunii Europene?

Ştiu, ştiu, pe hârtie (încă) mai este. Însă la firul ierbii nu pare că este cazul. Ai zice mai curând că se află în cele mai negre zile ale regimului Năstase. Sau mai rău. Iată ultima ştire. Fostul judecător Dănileţ a câştigat la CEDO procesul împotriva României. Vorba vine, a României. Dănileţ a fost sancţionat de mafia din Justiţie pentru două postări pe Facebook. Vorba vine, pentru postări pe Facebook. Dănileţ le stătea în gât şi au scăpat de el.

Evident, totul era cusut cu aţă albă. Ce lege? Ce independenţă a Justiţiei? Însă CEDO a constatat ceea ce se vedea şi de pe Lună. Dănileţ a fost sancţionat abuziv de banda care controlează Justiţia. Acum, normal ar fi ca cei care au comis mârşăvia să fie buni de plată. Principala morală a acestui episod este că clica din Justiţie nu poate face chiar ce doreşte. Mai presus de acest grup se află (încă) legea europeană. Aşa că mai este (încă) speranţă.

Atunci de ce crede banda din Justiţie că România este moşia lor proprie? Pentru că, la fel ca noi ceilalţi, ei ştiu bine că Statul este paralizat. Deci incapabil să le facă ceva. Şi mai ştiu că nici instituţiile UE nu sunt prea înclinate să reacţioneze.

Să o luăm în ordine. Când a cerut să intre în Uniunea Europeană, România nu era un stat de drept. Aşa că UE ne-a cerut o serie de reforme pentru a ajunge la anumite standarde. Guvernele de la Bucureşti au mimat ceva schimbări, apoi s-au oprit. Chiar şi celebrul "mecanism MCV” a devenit complet nefuncţional. Până ce comisia de la Bruxelles s-a săturat şi a renunţat la el. Rezultatul este că România are în continuare un statut hibrid. Formal vorbind, suntem membri. În realitate însă... Dumnezeu cu mila!

În legătură cu Justiţia, priviţi doar la felul în care tribunalele din alte state membre ale UE tratează deciziile Justiţiei din România. Marii borfaşi ai naţiunii şi-au găsit adăpost nu în Madagascar sau în Indonezia, ca pe timpuri, ci chiar în UE, în state ca Grecia sau Italia. În mod normal, ei trebuiau rapid extrădaţi. Dacă nu sunt, se datorează şi halului în care funcţionează Justiţia din România.

Altă problemă este chiar aceea a reprezentării României în Comisia Europeană. Sunt gata să pun pariu că nu ştiţi cine este comisar european din partea României. Nu vă faceţi griji, că nici eu nu ştiu. Trebuie să verific. Staţi un moment... Am găsit! O cheamă Roxana Mânzatu. Nu aţi auzit de ea? Nici eu.

Respectiva este o pesedistă din rândul 8 ajunsă cumva comisar european al "afacerilor sociale” şi chiar vicepreşedinte al Comisiei. Vă imaginaţi că de la această Roxana Mânzatu veţi auzi măcar un sunet despre felul în care PSD şi banda din Justiţie calcă în picioare România?

Nu-i vorbă, că nici cu "partidele europene” nu îmi este ruşine. Au trecut timpurile în care de la Bruxelles primeam "semnale” sau "liste de parcurs”. Acum socialiştii europeni se înghesuie să îl felicite pe Marcel Ciolacu cu ocazia alegerii ca baron de Buzău.

Până acum câţiva ani aveam şi o "diaspora europeană”. Acum te apuci cu mâinile de cap. Unii dintre aceştia au devenit "aurişti” cu acte în regulă. Te uiţi pe paginile lor de Facebook şi o iei la goană. Cozonaci, mareşalul Antonescu şi postări despre străinii care ne-au vaccinat cu nano-cipuri.

Dar ruptura critică nu este acolo, ci în ţară. Autorităţile de Stat au adormit în gheretă. Priviţi la actualul Preşedinte. Zice că are nevoie de timp să se lămurească. Cum aşa. Tot el se lăuda în campanie că a stat prin tribunale să îi combată pe rechinii imobiliari. Şi atunci nu ştia situaţia din Justiţie?

Cred că era mai corect, în campanie, să ne spună: "Dragi alegători, nu am idee, nu ştiu, nu pricep, dacă mă alegeţi am să vă trimit o adresă de email unde lăsaţi un mesaj şi vă caut eu când mă întorc. Au revoir!”.

Prim-ministrul pare, şi el, paralizat. Ministrul Justiţiei este de la PSD, aşa că nu am să insult inteligenţa nimănui cu comentarii. Unul din "naşii” Justiţiei, eternul Predoiu, este încă în Guvern, ca ministru de Interne. În mod normal, Bolojan trebuie să dea semnalul schimbării şi să îi demită, urgent. Pe Bolojan l-am văzut însă de curând la târgul de carte Gaudeamus. Probabil căuta un volum de memorii.

Nici unul dintre mai-marii Statului nu pare preocupat de un fapt simplu, elementar şi măsurabil. România a făcut în ultimii ani enormi paşi înapoi. Dacă am încerca acum să aderăm la statutul de membru UE probabil răspunsul ar fi o uşă trântită în nas delegaţiei României.

Până acum câţiva ani ne mai consolam că există şi Bulgaria. Sau că Polonia şi Ungaria ar fi într-o "derivă”. Cu Polonia ne-am lămurit, sper. În Aprilie, când alegătorii maghiari îl vor trimite la plimbare pe Orban, va rămâne doar guvernul de la Bucureşti drept copilul-problemă al Uniunii.

Acum este momentul ca noi, electoratul, să decidem ce vrem. Mai vrem să fim "europeni”? Bag de seamă că sunt milioane care îşi imaginează - nu am idee de ce - că se poate acum să sărim în barca lui Vladimir Putin. Dar mai cred că sunt mai multe milioane care realizează totuşi că asta ar fi o sinucidere politică. Poate că este cazul ca chestiunea să fie decisă la urne.