Colapsul investiţiilor trimite motorul industrial al Europei în regim de avarie

Un raport recent de la McKinsey Global Institute (MGI) prezintă o imagine deosebit de îngrijorătoare pentru perspectivele economice ale Europei.

Continentul se confruntă cu un deficit anual de investiţii de circa 800 de miliarde de euro, pe fondul scăderii ratei investiţiilor productive nete până la 2% din PIB, iar motorul industrial tradiţional, Germania, îşi pierde rapid competitivitatea în faţa Chinei şi a Statelor Unite.

Cea mai mare economie a zonei euro reprezintă unul dintre studiile de caz din raportul "Catalyzing Competitiveness: Where Investment Happens and Why", iar implicaţiile se extind mult dincolo de graniţele Germaniei.

Conform datelor din raport, investiţiile nete productive din Germania au scăzut până la 0,2% din PIB. Într-un clasament al investiţiilor nete din 34 de economii industrializate şi emergente, Germania ocupă ultimul loc, deoarece investiţiile sunt aproape exclusiv direcţionate către menţinerea capacităţilor de producţie existente.

Primul loc în clasamentul investiţiilor nete productive este ocupat de China, cu 4,4 trilioane de dolari, respectiv 23% din PIB. Urmează la o distanţă considerabilă SUA, cu 1,1 trilioane (4% din PIB), în timp ce UE ocupă poziţia a patra, după India, cu 0,7 trilioane de dolari, respectiv 2% din PIB (vezi graficul).

Pentru a reduce decalajul, Europa ar trebui să îşi mărească investiţiile cu aproximativ 750 până la 800 de miliarde de euro pe an, conform estimărilor de la MGI.

Analiza a zece ramuri industriale arată costuri masive în Germania faţă de ţările de referinţă, mai mari cu 50% până la 300% pentru aproape toate sectoarele, iar factorii determinanţi sunt de natură structurală.

Astfel, costurile cu forţa de muncă în Germania sunt de 2 - 3 ori mai mari decât în China pentru poziţii comparabile. Mai mult, acest lucru nu este compensat de o productivitate mai ridicată.

În acelaşi timp, costurile cu energia sunt extrem de ridicate în comparaţie cu SUA sau China. În timp ce preţurile industriale ale electricităţii în SUA sunt în medie de 50 - 55 USD/MWh, iar preţurile din China sunt similare, firmele din Germania plătesc mai mult de 150 USD/MWh. În plus, pierderea gazelor ruseşti ieftine prin conducte a transformat un cost gestionabil într-o ameninţare existenţială.

"Europa are un dezavantaj structural din punct de vedere al costurilor energiei", se subliniază în raportul de la McKinsey.

Dincolo de aspectele economice, investiţiile din Germania se confruntă cu numeroase obstacole birocratice, cum ar fi perioadele îndelungate de obţinere a autorizaţiilor.

Autorizaţiile de construire durează 200 de zile în Germania, comparativ cu 40 de zile în China, iar pentru licenţele de operare timpul de aşteptare este de ordinul lunilor.

Managerii germani raportează că petrec mai mult de 20% din timp ocupându-se de chestiuni de reglementare.

Timpul până la lansarea pe piaţă este poate cel mai important dezavantaj. Producătorii auto germani au nevoie de 36 - 48 de luni pentru a dezvolta o nouă platformă pentru vehicule electrice. Competitorii chinezi o fac în 21 - 28 de luni, iar fabricile de semiconductori germane încep producţia după 24 de luni, comparativ cu 12 - 16 luni în Taiwan.

Problemele Germaniei nu reprezintă doar o problemă naţională, ci şi o ameninţare sistemică pentru zona euro. Intensitatea investiţiilor în Europa rămâne în urma cotei sale actuale din producţia globală şi semnalează pierderi viitoare de cote de piaţă în sectoarele sale tradiţionale de forţă: industria auto, construcţia de maşini, industria chimică şi farmaceutică.

Această criză reprezintă, însă, o oportunitate pentru economiile din Europa de Est, care ar putea deveni beneficiarele unei restructurări industriale la nivel continental.

Investiţiile ar putea fi redirecţionate mai mult către economiile est-europene pe fondul costurilor mai reduse cu forţa de muncă, dar şi a perspectivelor de diversificare energetică.

În timp ce Germania suferă din cauza gazelor lichefiate scumpe, unele ţări din Europa de Est pot accesa gaze mai ieftine prin conducte. Numeroase proiecte mari consumatoare de energie se mută deja în ţările nordice şi în Peninsula Iberică şi s-ar putea extinde şi mai mult spre est.

Mai mult, proximitatea faţă de pieţele occidentale oferă un avantaj logistic pe care competitorii din Asia nu îl au. Pe măsură ce rezilienţa lanţurilor de aprovizionare devine mai importantă, Europa de Est se poziţionează ca destinaţia de "repatriere" a producţiei pentru companiile din zona euro.

Analiza de la McKinsey Global Institute transmite un mesaj clar investitorilor: Europa nu este o piaţă unică, iar fluxurile de capital caută noi destinaţii, după semnalele negative care vin din Germania.

Pentru economiile din Europa de Est, aceasta poate reprezenta o şansă majoră de stimulare a creşterii economice, însă atragerea capitalului depinde de asigurarea unor condiţii bune privind competenţelor, capacitatea instituţională, infrastructura, precum şi asigurarea unui mediu de afaceri favorabil.

"Într-o lume fracturată, competitivitatea contează mai mult ca niciodată. Restabilirea acolo unde lipseşte va necesita o schimbare reală din partea guvernelor şi a companiilor pe mai multe fronturi. Premiul este substanţial: mai multă creştere acolo unde s-a blocat, mai multă rezilienţă acolo unde lipseşte, mai puţine dezechilibre acolo unde s-au acumulat şi o prosperitate mai larg distribuită", este concluzia raportului de la McKinsey.

Deficitul de investiţii de 800 de miliarde de euro al Europei reprezintă un semnal grav privind deteriorarea accelerată a capacităţilor productive şi de inovaţie, factori fundamentali ai prosperităţii viitoare.

Iar timpul de acţiune este foarte limitat, în condiţiile în care harta globală a investiţiilor este redesenată cu o viteză extraordinară.