Colliers: Construcţiile au accelerat cu aproximativ 12% în prima jumătate a anului

Piaţa construcţiilor din România se menţine aproape de maxime istorice şi rămâne unul dintre puţinele sectoare care continuă să susţină creşterea economiei. Volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu aproximativ 12% în primele cinci luni din 2026 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, arată raportul Colliers privind evoluţia pieţei imobiliare în primul semestru al anului, conform unui comunicat de presă emis de Colliers. Piaţa este susţinută în continuare în mare parte de investiţiile publice, însă a doua jumătate a anului vine cu riscuri mai mari, de la creşterea costurilor şi presiunea tot mai accentuată asupra fluxurilor de numerar ale constructorilor până la incertitudinile politice şi cele legate de atragerea fondurilor europene, potrivit sursei.

Conform comunicatului, cele mai mari creşteri au venit din zona rezidenţială, unde volumul lucrărilor a avansat cu aproximativ 16%, şi din proiectele de infrastructură, cu un plus de circa 14%. Acestea includ lucrări pentru drumuri, căi ferate şi spitale şi generează în continuare peste jumătate din activitatea sectorului. Segmentul nerezidenţial a crescut mai lent, cu aproximativ 6%, într-un context în care finanţarea rămâne scumpă, iar investitorii privaţi sunt mai prudenţi. Chiar şi aşa, piaţa construcţiilor funcţionează astăzi la un nivel aproape dublu faţă de perioada de dinaintea pandemiei. Raportul Colliers subliniază că aceste creşteri măsoară volumul efectiv al lucrărilor şi intensitatea activităţii de pe şantiere, nu valoarea financiară a investiţiilor. Cu alte cuvinte, avansul de 12% arată că se construieşte semnificativ mai mult, nu doar că proiectele au devenit mai scumpe.

„Ritmul din acest an arată că piaţa construcţiilor rămâne foarte activă, dar dependenţa de investiţiile publice este tot mai importantă. Peste jumătate din activitate vine din proiecte finanţate de stat, iar întrebarea pentru lunile următoare este dacă aceste investiţii vor putea continua în acelaşi ritm. Miza este cu atât mai mare pentru proiectele care depind de fonduri europene, unde orice întârziere se poate vedea rapid în piaţă. În acelaşi timp, valoarea se mută tot mai mult de la simpla execuţie către controlul costurilor şi al riscului. Într-un context cu preţuri volatile la materiale, costuri suplimentare generate de CBAM sau mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, dobânzi ridicate şi proiecte mai greu de finanţat, investitorii au nevoie mai mult ca oricând de cost management, procurement, value management & engineering şi project governance, astfel încât proiectele complexe să poată fi livrate cu un nivel cât mai predictibil al costurilor, termenelor şi riscurilor”, explică Alexandru Atanasiu, Partner | Head of Construction Services.

Diferenţa faţă de restul Europei este vizibilă pe un orizont mai lung de timp, în condiţiile în care, în ultimul deceniu, volumul lucrărilor de construcţii din România aproape s-a dublat, în timp ce media Uniunii Europene a avansat doar marginal. Investiţiile în infrastructură explică o parte importantă din această evoluţie. România a trecut de la aproximativ 900 de kilometri de drumuri de mare viteză înainte de pandemie la peste 1.400 de kilometri la începutul lui 2026, iar peste 1.000 de kilometri se află în diferite faze de construcţie, în timp ce alţi aproximativ 300 de kilometri sunt în etapa de planificare.

În paralel, costurile încep din nou să pună presiune pe companiile din construcţii. Preţurile mai multor materiale au revenit pe creştere, iar unele materii prime se apropie de niveluri record. Cuprul, de exemplu, s-a scumpit cu peste 40% în 2025, iar în acest an a depăşit 14.000 de dolari pe tonă şi a atins noi maxime în timpul verii. Creşterea vine atât din problemele de aprovizionare, cât şi din cererea tot mai mare generată de tranziţia energetică şi de dezvoltarea centrelor de date pentru inteligenţa artificială.

La presiunea deja existentă se adaugă şi noile costuri generate de mecanismul european CBAM, aplicat din 2026 anumitor materiale importate din afara Uniunii Europene. Estimările iniţiale indică un impact de 10-15% asupra costurilor. Pentru România, care importă volume importante de oţel, aluminiu şi alte metale, o parte din aceste scumpiri se va transfera inevitabil în preţurile finale şi poate reduce marjele companiilor, dar şi interesul pentru noi proiecte private.

Presiunea asupra costurilor începe să se vadă tot mai clar şi în cash flow-ul companiilor din construcţii. Termenele lungi de plată, mai ales în cazul unor proiecte publice, blochează lichidităţi importante, într-un moment în care constructorii trebuie să facă faţă şi costurilor ridicate cu materialele şi forţa de muncă. În acelaşi timp, dobânzile mari fac mai dificil şi mai scump accesul la finanţarea necesară pentru capitalul de lucru. În aceste condiţii, chiar şi companiile cu un volum ridicat de proiecte pot ajunge sub presiune dacă încasările întârzie, iar gestionarea cash flow-ului devine esenţială pentru susţinerea activităţii curente.

Piaţa muncii rămâne şi ea sub presiune. Numărul angajaţilor din construcţii se menţine aproape de maximul istoric, la circa 460.000 de persoane, iar costurile cu forţa de muncă continuă să crească, inclusiv după eliminarea facilităţilor fiscale din sector. Totuşi, salariile din România sunt încă sub nivelurile din alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, iar companiile locale au, în general, marje mai bune decât media europeană. Acest lucru le oferă încă un anumit spaţiu pentru a absorbi o parte din creşterea costurilor.

„Piaţa construcţiilor merge încă foarte bine, dar incertitudinile sunt tot mai mari. Constructorii au proiecte şi activitate, însă costurile cresc, finanţarea rămâne scumpă, iar unele investiţii publice sunt mai greu de anticipat. În plus, atunci când plăţile se fac cu întârziere, presiunea se transferă imediat în lichiditatea companiilor şi în capacitatea lor de a susţine simultan mai multe proiecte. Marjele bune din ultimii ani le oferă companiilor o anumită protecţie, dar aceasta nu este nelimitată. Dacă materialele şi salariile continuă să se scumpească, iar proiectele publice încetinesc puternic sau plăţile sunt amânate, efectele se vor resimţi nu doar în construcţii, ci şi în alte sectoare ale economiei”, completează Alexandru Atanasiu.

Miza este importantă şi pentru întreaga economie, pentru că sectorul construcţiilor are o pondere tot mai mare în PIB. În 2025, construcţiile au reprezentat aproximativ 8,6% din PIB-ul României, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media este de circa 5%. În paralel, expunerea băncilor pe acest sector a continuat să crească, iar la finalul primului trimestru din 2026 creditele acordate companiilor din construcţii au depăşit 54 de miliarde de lei, cu aproximativ 16% peste nivelul de anul trecut şi aproape dublu faţă de 2019. Tocmai de aceea, o eventuală încetinire puternică, mai ales în zona proiectelor de infrastructură finanţate din fonduri europene, s-ar putea transmite rapid şi către alte sectoare, de la producţia de materiale şi transport până la logistică şi servicii, amplificând presiunile asupra economiei.

În lunile următoare, una dintre cele mai mari provocări va fi continuarea proiectelor finanţate din fonduri europene. Termenul-limită pentru cheltuirea banilor din PNRR este la finalul lunii august, iar unele proiecte de infrastructură rutieră, feroviară şi transport urban riscă să rămână fără finanţare europeană. Potrivit estimărilor citate de Colliers, numai în cazul infrastructurii rutiere ar putea apărea un necesar suplimentar de finanţare de aproximativ 10-15 miliarde de euro, care ar trebui acoperit, acolo unde este posibil, din bugetul de stat sau din alte programe. Presiunea este cu atât mai mare cu cât bugetul pentru 2026 include investiţii publice record, de peste 160 de miliarde de lei, susţinute în mare măsură tot din fonduri europene.

Există însă şi un semnal de stabilitate, punctează consultanţii Colliers. La finalul lunii iulie, Fitch a menţinut ratingul României la nivelul BBB-, în categoria recomandată investiţiilor, şi a estimat un deficit bugetar de aproximativ 5,9% din PIB în 2026, uşor sub ţinta guvernamentală. Agenţia a păstrat însă perspectiva negativă, în contextul incertitudinilor politice şi al întârzierii reformelor legate de fondurile europene.

Pentru investiţiile private, perspectivele rămân mai rezervate, subliniază consultanţii Colliers. Inflaţia se menţine aproape de 10%, iar eventualele reduceri de dobândă sunt aşteptate abia din 2027, ceea ce păstrează costurile de finanţare ridicate pentru proiectele dependente de credit. În acelaşi timp, estimarea Colliers pentru economia României s-a deteriorat semnificativ faţă de începutul anului, de la o creştere de aproape 1% la o scădere de aproximativ 0,7% în 2026, pe fondul contextului extern mai dificil şi al incertitudinilor interne. În aceste condiţii, dezvoltările nerezidenţiale şi proiectele speculative vor rămâne probabil într-o zonă de prudenţă, iar o revenire mai clară a economiei este aşteptată în 2027, fără perspectiva unei recuperări rapide în lipsa unei stabilizări politice şi a continuării investiţiilor europene.

În a doua jumătate a anului, investiţiile publice ar putea menţine piaţa construcţiilor aproape de nivelurile record, dacă situaţia politică se stabilizează şi fondurile europene continuă să fie atrase. Cel mai mare risc rămâne o încetinire bruscă a proiectelor finanţate de stat, care ar avea efecte şi în alte sectoare ale economiei. În paralel, dezvoltatorii privaţi îşi planifică proiectele pe termen mai lung şi îşi ajustează investiţiile în funcţie de o posibilă revenire a pieţei în următorii doi-trei ani, într-un context în care predictibilitatea costurilor, a termenelor şi a riscurilor devine un criteriu tot mai important în decizia de investiţie.