Guvernul Mureşan: politici de "stabilitate” sau ajustare structurală?

Deşi şansele învestiturii unui guvern condus de dl. Mureşan sunt minime, este posibil să asistăm la un vot favorabil în parlament, sub presiunea unei retrogradări a economiei româneşti în categoria ”junk” de către cele mai puternice agenţii de rating. Prin urmare, avertismentele agenţiilor de rating, dar şi al băncii JPMorgan (cu active de 5 trilioane de dolari) cu privire la riscul de faliment contează mai mult în desemnarea dl. Mureşan ca viitor prim-ministru decât ultimele socoteli ale partidelor sau ale dl. Nicuşor Dan, care s-au jucat o vară întreagă. De altfel, JPMorgan a publicat un raport oficial în care susţine că prelungirea crizei politice în România şi scenariul formării unui guvern minoritar PSD ar conduce la derapaje fiscale ce ar compromite tot ceea ce s-a făcut până în prezent. Spre deosebire de agenţiile de rating, JPMorgan şi-a exprimat opţiunile politice în clar, bazându-se, probabil, pe tradiţia politică a PSD de a stimula cererea agregată printr-o politica fiscală pro-ciclică ce ne-a dus deseori în situaţia economică pe care o traversăm.

Din moment ce investitorii de pe pieţele internaţionale tratează deja obligaţiunile României ca pe nişte active „junk” (la extern: dobânzi de 7,33% - 7,35% la obligaţiuni pe 10 ani şi 4,625% pentru obligaţiuni în euro cu scadenţa 2033) îmi pun retoric întrebarea de ce politicienii români ar ţine cont de presiunea finanţatorilor externi şi de cei locali dacă până în prezent nu le-a păsat? În situaţia în care România ajunge la "junk”, Comisia Europeană va face presiuni mari ca guvernul să ia măsuri structurale, adică să facă reforme”, ceea ce până acum nu a făcut. "Junk” înseamnă dobânzi mari, oprirea investiţiilor directe şi a plasamentelor în active financiare făcute de fonduri de investiţii, presiune pe cursul leu/euro. Apoi, Comisia Europeană va condiţiona aprobarea finanţării europene de aplicarea unor măsuri de ajustare structurală. În caz contrar, Comisia poate aplica mecanismul de suspendare a fondurilor structurale şi de coeziune conform Proceduii de Deficit Excesiv (PDE). Prin urmare, nu falimentul în sine îi sperie tare pe politicieni, ci faptul că ar putea să fie forţaţi ca în schimbul banilor europeni de care au nevoie să ia măsuri de ajustare structurală. Adică să facă "reforme”, cum le place să susţină. Politicile de ajustare structurală/reformele pot aduce schimbări în raportul de forţe dintre partide, la pierdere de influenţă a unor grupări din partide în faţa altora. Pare o speculaţie ceea ce scriu, dar fiecare să-şi aducă aminte de măsura propusă de dl. Bolojan de a restructura administraţia publică locală. PSD şi UDMR s-au împotrivit şi totul s-a redus la o ajustare cantitativă, adică la reducere de cheltuieli. Atunci s-a propus desfiinţarea primăriilor care nu sunt capabile să se susţină financiar, stoparea finanţării primăriilor cu deficite mari, reformarea poliţiei locale. O asemenea măsură ar fi provocat crize interne în PSD şi UDMR, care ar fi pierdut din baza lor electorală. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu restructurarea întreprinderilor publice, deşi în acest caz măsurile erau modeste, cu mult în urma celor din perioada 1997 - 1999. Prin urmare, dl. Bolojan nu a făcut reforme, ci a încercat să facă reforme, pentru care, de altfel, a fost demis. Opoziţia nu a fost doar în AUR, PSD sau UDMR, ci şi în interiorul PNL. Nu pun în discuţie calitatea politicilor de ajustare structurală propuse de dl. Bolojan, respectiv câte schimbări s-ar fi făcut în profuzime în administraţie sau economie.

Nominalizarea dl. Mureşan în fruntea guvernului salvează interesele extractorilor de rente şi reduce riscul retrogradării rating-ului României la "junk”, întrucât se aplică o politică de macrostabilizare economică, cu evitarea măsurilor de ajustare structurală/reforme. Şi în ipoteza în care dl. Mureşan nu este învestit, urmează să vină un alt candidat care va urma exact aceeaşi cale.

• Politici de "stabilitate” sau de ajustare structurală?

Daca vă fi învestit, guvernul Mureşan nu va lua nici o măsură de ajustare structurală/reformă, întrucât nu are susţinere politică. Prin urmare, va urma calea "stabilităţii” pe care o vrea dl. Nicuşor Dan. Calea stabilităţii înseamnă calea stagnării sau a unor schimbări minore, lente care nu zguduie sistemul politic, administraţia, justiţia şi economia.

După cum vom vedea la momentul potrivit, dl. Mureşan va prezenta parlamentului un program de continuitate cu cel al dl. Bolojan, respectiv o politică de stabilizare macroeconomică care se tot repetă ciclic de 30 ani, dublat de politici care consolidează modelul de stimulare a ofertei agregate.

Aşadar, în cazul în care va fi învestit, guvernul dl. Mureşan va continua corecţia fiscală, pentru a reduce deficitul bugetar la 5,9%, deşi şansa de a reduce componenta structurală a acestui deficit (care de fapt contează, urmare a politicilor arbitrare) este limitată în lipsa reducerii bazei de cheltuieli publice. Ca să reducă baza, dl. Mureşan ar trebui să repună în discuţie restructurarea administraţiei şi salarizarea în sectorul public. De asemenea, nu ştiu dacă Guvernul se va focaliza pe deficitul ESA (pe bază de angajamente) ţinând cont de derapajele din anii trecuţi. Se ştie că deficitul ESA înregistrează veniturile şi cheltuielile la momentul în care apare obligaţia juridică de plată, indiferent de data efectivă a plăţii. Datoria publică se va menţine pe o traiectorie ascendentă, întrucât cheltuielile statului au crescut anul acesta cu 2,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Nu este mult. Dar, cheltuielile nu s-au redus. Doar că nu se mai înregistrează derapajele din perioada Ciucă - Ciolacu.

Foarte posibil să nu mai asistăm la ajustarea impozitelor. Asta depinde de traseul deficitului.

Şansa acestui guvern ar fi să se focalizeze pe stimularea ofertei agregate/ politici de tip supply-side (investiţii productive), ca să schimbe parametrii de funcţionare ai economiei. Un asemenea plan ar trebui să-şi propună creşterea PIB potenţial, îmbunătăţirea competitivităţii produselor şi serviciilor romaneşti, scăderea inflaţiei, creşterea rătei de ocupare şi a productivităţîi muncii, privatizarea. Asta înseamnă o reformâ a educaţiei şi pieţei muncii, dificil de aplicat până în 2028 (macar să înceapă ceva), canalizarea fondurilor europene către investiţii în industria manufacturieră şi energie, privatizări de întreprinderi, investiţii în infrastructura critică şi reducerea taxării muncii.

Nu am niciun fel de aşteptări. Am dat câteva repere, în baza cărora am putea judeca mai bine programul cu care se vă prezenta în parlament dl. Mureşan.

Să auzim de bine!