Scandalul de corupţie care a lovit NATO în primăvara lui 2025 a dezvăluit că sistemul de achiziţii militare, extins agresiv pe fondul exploziei bugetelor de apărare, a devenit o ţintă pentru cei care ştiu să exploateze opacitatea, complexitatea procedurilor şi dependenţa cronică de consultanţi cu „insider knowledge”, potrivit unei investigaţii internaţionale publicată astăzi de site-ul Follow The Money şi la care au contribuit, printre alţii, Tamedia (Elveţia), DW Turkiye (Turcia), Trevor Aaronson (SUA) şi Antonio Baquero (Spania).
Conform sursei citate, în centrul furtunii se află NSPA, agenţia de sprijin şi achiziţii a NATO din Luxemburg, cu aproape 1.600 de angajaţi şi un volum proiectat de 9,5 miliarde de euro în contracte în 2025, de aproape trei ori mai mult decât în 2021. De aici se desprinde o reţea strânsă de foşti şi actuali oficiali şi consultanţi suspectaţi că ar fi traficat informaţii confidenţiale şi ar fi direcţionat licitaţii, în schimbul mitei, către companii dornice de contracte profitabile pentru muniţie, servicii maritime şi echipamente critice.
Totul a ieşit la iveală în zilele de 12 şi 13 mai, când autorităţile judiciare din Olanda, Belgia, Elveţia, Spania, Luxemburg, Italia şi Statele Unite au descins simultan, au făcut percheziţii şi au reţinut suspecţi în cel mai mediatizat caz de corupţie din istoria alianţei. Investigaţiile din Belgia şi Olanda au pornit după informaţii oferite de FBI, iar firul a dus în aceeaşi direcţie: departamentul NSPA responsabil de achiziţiile de muniţie.
Dincolo de cifre, miezul problemei arată aşa: când regulile sunt dense, acordurile tehnice sunt peste o mie, iar mizele se numără în miliarde, competenţa unor consultanţi care „ştiu drumul” devine nepreţuită - şi tocmai de aceea vulnerabilă la ispită. Procurorii susţin că exact asta s-a întâmplat: companii de apărare ar fi cumpărat acces, ponturi şi avantaj competitiv.
Numele care au ţinut primele pagini spun povestea completă.
Ismail Terlemez, fost ofiţer tehnic la NSPA, devenit ulterior patronul şi chipul unui nou campion naţional din industria de apărare a Turciei, Arca, a fost ridicat pe 13 mai pe Aeroportul din Bruxelles. Actele de acuzare americane îl leagă de un contract pentru TNT atribuit în 2019 unei companii italiene, în schimbul unui „flux de beneficii” de 115.896,74 euro alimentat prin intermediul consultantului Scott Everett Willason, fost şef al echipei de muniţii NSPA, devenit între timp consultant cu firme în Luxemburg, Polonia şi Italia. Legăturile nu se opresc aici: alte întâlniri, alte promisiuni şi aceeaşi suspiciune de a umbla la competiţie prin creşteri de preţ mascate de „know-how”.
În paralel, anchetatorii americani au vizat doi manageri greci ai companiei româneşti Global Defence Logistics, Manousos Bailakis şi Ioannis Gelasakis, suspectaţi că ar fi mituit un oficial NSPA în camere de hotel din Frankfurt şi Bucureşti pentru a asigura contracte NATO de sute de milioane de euro pentru servicii portuare militare.
Ca într-un thriller cu capitole scrise în capitale diferite, Belgia a desfăcut la rândul ei iţele: Guy M., fost militar şi ulterior oficial NSPA implicat în proiecte de demilitarizare, este acuzat de apartenenţă la o organizaţie criminală, corupţie şi spălare de bani în legătură cu 1,9 milioane de euro; a recunoscut parţial faptele, spun surse apropiate anchetei, şi a indicat structura reţelei. În aceeaşi orbită apar Tom V.B., încă angajat al NSPA la momentul reţinerii în Spania, şi un al treilea oficial ridicat pe Aeroportul din Bruxelles şi eliberat condiţionat, toţi cu rădăcini comune în armata belgiană şi cu trasee care se reîntâlnesc în aceeaşi echipă de muniţii NSPA pe care, cândva, o conducea Willason. Iar arcul se prelungeşte spre Olanda, unde un înalt funcţionar responsabil de achiziţiile de muniţie ale Ministerului Apărării, Hans D.J., a fost reţinut pe Schiphol, în timp ce doi oameni de afaceri, Ivo E. şi Tilbert S., sunt şi ei vizaţi.
Legătura cu Belgia? O companie înfiinţată împreună cu Guy M. Cazul olandez nu priveşte direct o achiziţie NSPA, ci o cumpărare naţională de muniţie, însă firul informaţional - Eurojust, FBI, conexiunile personale - arată cum graniţele dintre „naţional” şi „alianţă” devin permeabile când aceiaşi actori recurenţi apar în dosare diferite.
Apoi a urmat răsucirea care a aprins suspiciuni la vârf: în iulie, Departamentul de Justiţie al SUA a renunţat brusc la acuzaţiile din două dosare şi a cerut eliberarea a trei suspecţi aflaţi în arest preventiv în Europa, printre care Terlemez şi Willason. Documentele de renunţare au invocat discreţia DOJ şi „interesul justiţiei”, fiind semnate de Gail Slater, proaspăt numită assistant attorney general. Patru foşti oficiali ai DOJ, independenţi de cauză, au numit situaţia „extrem de neobişnuită”, „probabil motivată politic” şi „fără precedent ca două dosare solide să fie abandonate în aceeaşi zi de actori politici”.
Momentul suprapunerii cronologice cu discuţiile bilaterale privind cooperarea în industria de apărare dintre Washington şi Ankara a alimentat şi mai mult semnele de întrebare, mai ales că Arca, compania condusă de Terlemez, bifase în ultimii ani contracte în lanţ: acord pe 25 de ani cu MKE pentru 120 milioane gloanţe, livrări către armata SUA, o înţelegere de două miliarde dolari cu grupul slovac MSM, plus intenţii de achiziţii în Italia şi negocieri pentru preluarea Manurhin în Franţa.
În plan instituţional, NATO a transmis că „nu tolerează frauda sau corupţia”, iar imunitatea funcţionarilor vizaţi a fost ridicată; NSPA cooperează cu autorităţile naţionale şi, sub mandatul secretarului general Mark Rutte şi al directoarei Stacy Cummings, a fost instituită o echipă comună de investigaţie pentru a întări capacitatea de control. Dar întrebarea care arde nu este ce se spune, ci ce se schimbă cu adevărat. Jurnaliştii de la Insiders atrag atenţia asupra „triadei” care face sistemul vulnerabil: dependenţa structurală de consultanţi, o opacitate justificată reflex prin „securitate naţională” şi o creştere exponenţială a volumului de achiziţii, pentru care vechiul cadru de control nu a fost conceput.
Când consultanţii ştiu toate ungherele caietelor de sarcini, toate excepţiile, toate compatibilităţile obscure dintre standarde, tentaţia de a transforma cunoaşterea în marfă devine mare, iar tentaţia companiilor de a plăti pentru scurtături este uriaşă. De aici şi verdictul tranşant al organizaţiilor de integritate: NATO are nevoie urgentă să-şi adapteze mecanismele de guvernanţă la realitatea unei pieţe militare în expansiune, să facă mai multă lumină în jurul contractelor, consultanţilor, cumpărătorilor şi vânzătorilor, să limiteze zonele gri unde „interoperabilitatea” devine paravan pentru negocierea de avantaje. Iar pe teren, anchetele continuă în Belgia şi Olanda, chiar dacă umbrele lăsate de renunţarea americană apasă greu pe credibilitatea luptei anticorupţie.
Mesajul transmis de anularea spectaculoasă a dosarelor din SUA, este devastator potrivit juriştilor şi activiştilor de cei de la Follow The Money: corupţia poate prinde aripi exact când banii curg mai repede ca oricând. În timp ce două arestări cheie rămân active şi mai mulţi suspecţi sunt sub control judiciar, imaginea mare devine limpede: nu vorbim despre episoade izolate, ci despre o cultură a intermedierii care, în lipsa transparenţei şi a unor garduri de protecţie solide, poate devia sensul achiziţiilor de la „cea mai bună capabilitate pentru apărarea colectivă” către „cine ştie pe cine şi ce poate scurge”.
Într-un moment în care Europa îşi reînnoieşte arsenalul şi îşi mută industria pe picior de război, credibilitatea NATO nu se apără doar cu bugete record şi linii noi de producţie, ci şi cu un standard anticorupţie imposibil de negociat. Fără el, fiecare euro investit în securitate poate deveni o monedă de schimb într-o piaţă paralelă, iar fiecare licitaţie - oricât de tehnică - o uşă între deschisă pentru cei care confundă apărarea colectivă cu câştigul privat.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.10.2025, 10:29)
Curaj Codruța !!!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de wes în data de 20.10.2025, 12:30)
Haha...sper ca glumesti!
2. D Jamie Dimon tocmai a comentat folosind o parabol
(mesaj trimis de anonim în data de 20.10.2025, 10:35)
dar acea parabola folosita in ce priveste sistemul bancar se potriveste manusa la situatia descrisa in articol . Cand vezi un gandac sigur mai sunt si altii .
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.10.2025, 11:19)
Asa mai intelege si poporul prost informat,
de ce da banutii la acest razboi "artificial",
UE pregateste bugetul cu 30-35 % sa fie dat la Ucraine,
actorasului planetar,adica romanii saraci sa fie si mai saraci.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.10.2025, 11:30)
Înapoi în Asia cu rușii ! Dacă vin în România, românii săraci vor fi și mai săraci. Au mai fost pe aici.